GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
După Creta - vezi impresii m-am restartat puțin, trebuia să mergem la Reghin.
Am făcut rezervare pe Booking, într-o seară pe la ora 23. Două nopți, 265 lei, fără MD. A dorit domnul ceva verde, m-am conformat. Am pus în balanță limba maghiară și cazarea, am considerat că verdele trebuia să fie frumos și puternic pentru C.
Ce m-a atras? Pădurea Mociar, cea mai bătrână din țară, conform Romsilva. Totul părea desprins dintr-o poveste, atâta lumină și verde era în poze încât am rezervat după zece minute de „studiu”. Abia apoi am citit și articolul colegei noastre @NAZARICA - vezi impresii, era de bine și acela.
După multe ore petrecute pe drumurile noastre dragi:(, am ajuns în pădurea Mociar pe un drum pietruit ce se desprinde din asfalt.
Într-o poieniță, departe de forfota șoselei, a orașului, o clădire caldă ne întâmpina cu drag. Eram acasă la doamna Liniște.
Drumul pietruit este decorat cu jardiniere pline cu mușcate introduse în bușteni decupați, acesta (drumul) se contopește cu parcarea generoasă împodobită cu biscuiți colorați.
Pe dreapta era clădirea, pe stânga era un loc de relaxare creat printre copacii bătrâni și mustăcioși.
Un cadru de poveste: lampioane, hamace, lumânărele, buturugi pe post de scaune, biciclete, multe gâze nebune, doi căței cuminți și multe nuanțe de smarald.
Mirosea a vară, a vacanță.
În fața pensunii era o frumoasă terasă decorată și mobilată cu gust de artist. Fiecare detaliu m-a impresionat, fiecare obiect avea rolul lui, spunea ceva, nimic nu era așezat la întâmplare, dacă nu era o floare era o lumină, dacă nu era căruța cu flori era un ulcior ce-și răsturna conținutul prin iarbă, sau era o valiză din care se revărsau petale vii și zâmbărețe, frunzele lor hrănindu-se cu un galben strălucitor.
Urme evidente ale unui suflet sensibil, un suflet de artist.
Terasa avea și ea „biscuiți”, mesele, scaunele, fotoliile și canapeaua completau decorul. Toate erau frumoase, curate, confortabile. Am trecut pe lângă ele, am urcat puținele trepte și am intrat în recepția micuță, împodobită și ea cu obiecte de calitate.
Cu un zâmbet suav, tânăra frumușică ne-a întâmpinat cu drag. Am primit cheia de la camera 105, cu vedere la mustăcioșii din spatele pensiunii. În timp ce eu am fotografiat camera, domnul C a primit factura și chitanța fiscală. A plătit și MD, 20 lei/zi/persoană. Nu am dat importanță camerei, am coborât la restaurant pentru o cafea.
Wi-Fi funcționa bine, în toate colțurile.
Restaurantul avea două saloane, unul mic pentru fumători, altul mare pentru cine s-o nimeri. Ambele erau „gătite”cu obiecte deosebit de frumoase, mobilate cu mese și scaune de calitate. De fapt, absolut tot ce aparține de acest loc, de această pensiune, este absolut fermecător.
Terasa este acoperită cu umbrele mari, verzi, în ton cu frunzele pădurii.
Pentru MD trebuia să anunțăm de seara dacă doream răcituri, pentru ceva cald așteptam ca bucătarul să-și înceapă programul de la ora 9:(. Normal că nu am înțeles „ideea”, altfel anunțam. L-am așteptat pe domnul bucătar. În genere, turiștii nu mănâncă la MD, mâncarea era pregătită și aruncată, am înțeles acest aspect.
În prima dimi am comandat două omlete, pâine cu untură, două cafele, ne-am încadrat în buget, 40 lei. Omleta mea a fost o sărătură, necomestibilă, a lui C era fără sare. A greșit și el, e om :). A două zi, C a vrut așa: pâine cu untură și un platou cu: slănină, jumări, telemea, brânză de burduf, măsline, roșii castraveți, zacuscă, doi cârnați de casă, ceapă, câteva feliuțe de mușchi file, 3 cafele, 2 limonade, patru felii de pâine. Exagerat de mult, cu ce a rămas am hrănit și cei doi căței. Am cerut nota, bonul a fost de 76 lei. Copilul care ne-a servit a uitat sau nu a verificat dacă plătisem ceva bănuți pentru micul mare dejun, l-am rugat să scadă din bani, a luat legătra cu doamna șefă și totul s-a rezolvat.
O minunăție de încăpere.
În viața mea nu am fost atentă la dimensiunile unei camere, nici pe booking, nici în altă parte. Asta era mare, prea mare pentru o piticanie ca mine, oboseam strângând lucrurile domnului C de prin cameră:((.
Mochetată cu o super pufoasă și blănoasă „haină”, în ton cu perdeaua din voal delicat, asortată cu draperiile lucioase și mobilierul de calitate, camera era o bujuterie.
Am avut un pat imens, matrimonial, eu aș fi dorit două paturi. Acest element central era acoperit cu o lenjerie imaculată, pernele erau medii, confortabile pentru căpățână. Noptierele păzeau patul, o veioză lipsea de la datorie, nu cunosc motivul.
Biroul cu oglindă și taburete pufos era vecin cu răcitorul neconectat la curent. În răcitor erau sucuri și sticluțe cu apă, contra cost. Pe acesta era o tăviță cu două pahare, șervețele și o sticlă cu apă plată. Într-un sertar al biroului am găsit uscătorul de păr și o mini trusă cu ace și ață de cusut. Vis a vis de birou era o măsuță rotundă cu un singur fotoliu, nu am înțeles de ce nu erau două, camera era spațioasă și avea loc și al doilea fotoliu.
Șifonierul era imens, avea de toate, chiar și oglindă, umerașe, două perechi de papuci și un burețel pentru pantofi. Lângă șifonier era o priză, alte două lângă noptiere, una (fără curent) lângă calorifer, alta sus, lângă tavan-pesemne pentru un viitor A. C. care va fi montat acolo.
Lumina în cameră era caldă, galbenă, era doar pentru romantici. Televizorul era micuț în comparație cu dimensiunile camerei, avea multe posturi, claritate bună.
Balconul era imens, se odihneau acolo două scaune confortabile, am simțit lipsa unei măsuțe :). Oricum nu se putea sta pe balcon începând cu ora 9 dimineața, mirosul de la bucătărie:(dizolva aroma pădurii.
Doamna administrator/patron mi-a spus că a demarat un proiect pentru lărgirea bucătăriei și o să aibă în vedere eliminarea mirosului :)).
Până nu e gata noua bucătărie, nu recomand camerele din spatelele clădirii, nici măcar nu se poate aerisi, miroase rău și sunt multe insecte, inclusiv țânțari, iar ușa de la balcon nu are plasă.
Baia este de mărime medie, aerisită printr-un geam care se deschide puțin mai mult decât deloc. Sclipitoare, cu cabină de duș, radio, consumabile de calitate, cinci prosoape albe, pufoase, de diferite mărimi, baia are un mare minus: nu există o policioară pentru obiectele personale, m-am descurcat și fără dar a fost incomod. În baie aveam și o priză, am fost încântată.
Curățenia cred că se făcea zilnic, noi nu aveam nevoie, nu am nevoie niciodată. Doamna a golit coșul de gunoi și ne-a schimbat prosoapele cu toate că nu le lăsasem pe jos, eu economisesc nu fac risipă.
Printre numeroasele decorațiuni din pensiune am admirat cu drag tablouașele lucrate manual de „faraoană”. Felicitări Doamnă, sunteți minunată, aveți un suflet gingaș, deschisă la nou, receptivă la propuneri și idei:*.
Întreaga zonă e plină, aglomerată, de mici vietăți zburătoare.
În dreapta pensiunii era un imens spațiu de zbenguială, două porți mici erau în așteptare de goluri. Se lucra la amenajarea unui loc de joacă pentru pitici. Pe fundalul poieniței, în buza pădurii am văzut și fostul depozit militar care, conform „faraonului”, va fi transformat într-o sală pentru evenimente, capacitatea fiind de 250 de persoane.
Bicicletele, ancorate în buturugi cioplite, sunt viu colorate, nu au amortizoare, au fost plimbate cu succes prin pădure. Alături de Patrocle m-am plimbat nu numai cu bicicleta dar și pe jos, printre hamace și buturugi, am urmărit un melc uriaș, am admirat un fluture cu petale negre pictate cu albastru, am fugit de țânțarii vampiri nesuferiți.
Dimineața am primit un dar de la paznicul locului: un pui de vrabie se odihnea în palma omului, apoi pe iarbă, mi-a permis să-l fotografiez înainte de a-și relua zborul ușor.
Totul mi-a plăcut acolo, în cameră nu stăteam decât noaptea, făceam un duș și adormeam într-o liniște neagră, împădurită.
Soarele a fost darnic cu noi, a dezmorțit răcoarea dimineților și a înfierbântat zilele, admirația mea pentru pădurea tăcută a fost maximă.
Copacii sunt consistenți, niște moșnegi care ascund poveștile acelor meleaguri.
Recomand cu drag acest loc, această pensiune, cu micile ei lipsuri este un loc de vis, un loc în care „faraoana” crează povești prin tablourile ei, un loc în care îți sunt ascultate nemulțumirile mărunte, un loc în care turistul e respectat.
Felicitări Doamnă, succes!
Vă rog atașarea melodiei https://youtu. be/3Kqw1NK0m-0
Trimis de krisstinna in 30.07.17 08:36:32
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (krisstinna); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 46.76920050 N, 24.73444090 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest review
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
Uite că prind și eu un „start vot„ (nu-mi vine să cred că i-am luat locul lui @mishu 
Se pare că și aici ați avut parte de un mic „regal”, din toate punctele de vedere.
Zona este minunată, așa se vede din poze!
Camera este, într-adevăr, grozavă, generoasă ca suprafață, elegantă ca mobilier și dotări!
Am admirat și eu lucrul manual făcut de ”faraoană” (a-pro-pos, cine este doamna și, mai ales, de ce îi spui așa?! Bănuiesc că sunt proprietarii pensiunii, dar de ce „faraoni? ”)
Mă bucur pentru voi că v-ați simțit bine, că v-ați relaxat într-un decor minunat!
Te pup, Krisstinna (și pe Dl. C., - dacă-mi permite) și vă doresc să vă regalați la fel în toate vacanțele voastre!!!
Am votat cu mare drag! (îmi place cum scrii!)
@krisstinna: Deci, asta este supercazarea despre care ne spuneai într-un ecou.
S. zice când avem camera așa mare și patul imens, să nu ne pierdem!!!
Și eu vroiam să te întreb cine este faraoana, dar a întrebat și Doinafil.
Relaxare verde, liniște, pădure, plimbare cu bicicleta fără amortizoare (există cu amortizoare, nu știam).
Felicitări.
Te pup.
@doinafil: Cred că Mișulică e în vacanță
Da, ai dreptate. La Hunter am fost VIP.
Am fost nevoiți să mergem la Reghin, prietenii noștri din Norvegia erau acasă, în vacanță. Dacă nu mergem noi în Norvegia, măcar aici să ne putem bucura unul de altul.
Într-o seară, când ne întorceam de la un super, senzațional restaurant din Reghin, adică de pe lângă, la Hunter pe terasă era o pereche care-mi părea că sunt turiști străini nu stăpânii locului. Super bine arătau ambii, soț și soție.
Domnul ne-a oprit după ce i-am salutat și ne-a prezentat Faraoana, adică stăpâna locului. El stă în umbră, deși nu cred. Cu un pas mai în spate poate, dar mai mult nu.
Faraonul l-am botezat eu 
. Foarte volubil, ne-a vorbit despre orașul Reghin, despre pădurea mustăcioasă și despre castelele zonei. Despre fabrica de viori, despre nivelul de trai, un tip super haios, respectos și amabil.
Doamna era timidă, cu mult bun simț.
În ultima zi am aflat că pensiunea a avut probleme si a fost închisă o perioadă, că doamna super era artistul care crea tablouri, decoruri, umbrele și luminile locului.
Oamenii aceia nu se laudă, poate au bani, călătoresc prin lume, au gusturi rafinate, sunt de un bun simț ieșit din comun, sunt oameni cu caracter.
Am descoperit singură multe lucruri, vorbind cu angajații dar și cu soțul prietenei mele, profesor de pian în Norvegia, care a fost cazat aici înainte de căsătoria cu prietena mea, actuala lui soție care este educatoare în Norvegia.
De la oameni de calitate am aflat despre oameni de calitate.
La recepție era un tablou mai mare decât mine, câțiva maci formau un buchet pe o iarbă creată de artistă. Spectaculos, dar din păcate poza nu e clară, nu am verificat-o atunci.
Deci Faraoana arăta super bine, era o doamnă și la propriu și la figurat, investea și în ea nu numai în pensiune. M-a întrebat la plecare dacă a fost ok, i-am spus că nu, i-am povestit, i-am spus că scriu, și-a notat saitul. E deschisă la minte, vrea ca totul să fie bine, îi pasă. Tot respectul pentru ea și soțul ei.
Hai că m-am lungit cu povestea, dar eu chiar am fost impresionată de loc și de oameni.
Da, te lasă domnul C, nu e el pupăcios dar de dragul meu pupă și userii AFA, useri apropiați sufletului meu.
Mulțumesc draga mea, te pup cu drag. Și pe domnul M
@ANILU: Asta ziceam și eu: de ce să alergăm prin cameră, sportul se face afară nu în jurul patului. 
Drumul prin pădure, adică drumurile, sunt cu denivelări, pietre, urcuș, coborâș.
Amortizoarele mai atenuează zdruncinăturile, altfel esti nevoit să pedalezi și stând în picioare, ca să protejezi fundul și alte alea.
Mă mai încurca și cățelul pe care eu l-am botezat Patrocle, el mă conducea dar, ca să nu îl rănesc pentru că se băga mereu în roata mea, eram nevoită să merg și prin gropi mai mari sau să trec peste pietroaie
Mulțumesc frumos, te pup
@krisstinna:
Superb loc ti-ai ales pentru o intrecere cu melcul! Mi-au placut pozele, ultima parca imi aminteste de chipul cuiva, nu stiu! ????
@krisstinna:
Draga mea dragă Krisstinna, mulțumesc pentru răspunsul detaliat la întrebarea mea referitoare la „Faraoni”! (dacă mai scriai vreo două, trei rânduri putea fi considerat el însuși un mic review, cum s-a mai întâmplat să citesc ce au postat alți colegi). 
Mi am o nedumerire și te rog să mă „deslușești”. De ce i-ai răspuns Faraoanei, la întrebarea dacă totul a fost OK, cu „NU”?!
. Mă așteptam ca tu să continui, răspunzându-i că n-a fost bine, că a fost excepțional, că v-ați simțit VIP-uri!
(poate că i-ai spus asta cu alta cuvinte, dar, citindu-ți răspunsul de mai sus, un alt cititor al ecourilor noastre rămâne cu acest semn de întrebare).
Iartă-mă, te rog, dacă ți se pare că sunt prea atentă la detalii de acest fel (în ale scrisului, vorbesc).
Am admirat tablourile Doamnei, sunt originale și f. f. frumoase! Păcat că nu ți-a ieșit poza cu macii! , cred că era superb așa mare și făcut din „puzzle”-urile materialelor alese de ea.
Mulțumește-i, te rog, din partea mea, D-lui C. pentru îngăduință. (abia aștept să-l pup, că-i băiat frumos și deștept, și pentru că te iubește pe tine!!! - L-am pupat și eu pe al meu, din partea ta!)
@krisstinna: Iar am dat-o „în bară”, în loc să pun emoticoanele cu pupici pentru Dl C., le-am pus pe cele cu nedumerirea. Re par acum, cu scuzele cuvenite!
@doinafil: Cum să mă supăr pe tine?
Eu i-am răspuns exact ca in articol: nu am avut masă pe balcon, ușa n avea plasă contra insectelor, mirosul de mâncare ce pătrundea în cameră, lipsa policioarei de la baie, lipsa unei veioze, lipsa uni fotoliu.
A fost foarte mulțumită de răspunsul meu, a apreciat sinceritatea și a zis că va remedia tot ceea ce se va putea remedia.
Bravo!!! , ia-i spus ce v-a nemulțumit și va trebui să remedieze, însă, după cum te știu, ai făcut-o într-o manieră care să n-o lase să creadă că nu ți-a plăcut chiar nimic de acolo (per ansamblu, vorbesc).
Te pup și-ți doresc să ai o săptămână buuuună și călătorii frumoase!!!
@krisstinna:
Poveste, articol poveste, cadru poveste, mugur de fluier...
????????????????????????????????????????
@doinafil: Am felicitat-o, i-am mulțumit și nu glumesc.
Micile inconveniente nu sunt o tragedie, însă dacă m-a întrebat ce nu a fost ok în vederea remedierii, nu am putut să tac.
Eu spun mereu și ce nu e ok. Altfel, pățesc ca la Kuban, când un coleg care a citit doar în diagonală, m-a acuzat că și-a ratat concediu din cauza mea.
Mulțumesc frumos!
@Dan&Ema: Mulțumesc Dan, vă pup pe toți patru!
@krisstinna: Ce poveste verde! Superbe jocuri de lumini, umbre și culoare. Cu camera sunt de acord cu tine! Ba ai mai făcut și ceva sport! Merg să vad și ce-ai mâncat!
P. s. - Știai că-s fan Phoenix?
@doinafil: Din motive independente de vointa si de dorinta ei @Mishu mai prinde foarte rar cate un Start vot! pentru care se bucura de parca ar fi castigat la Loteria Romana. Este atat de in urma cu multe articole incat se si mira cum de nu s-au suparat inca multi useri pe ea sau au facut-o deja dar nu vor sa spuna.
Insa cand incep sa citesc o serie a cate unui user (ca si in cazul acesta) nu ma las pana nu ajung la zi 
.
@krisstinna: La vremea respectiva Mishu inca nu era in concediu, si nu stiu ce are de este asa in urma (nu este insa si inapoiata sau cel putin asa sper). Am zile in care am spor si atunci trag nadejde sa recuperez dar apoi intervine ceva si iar o dau in bara.
Recunosc cinstit ca imi mai pun piedici si ecourile, insa le ador si atunci prefer sa fie mai putine articolele citite dar in afara votului sa mai las si alte semne ale trecerii mele pe acolo.
Mi-a placut nespus de mult locul, este un loc in care as considera ca am ajuns la sanatoriu, mi-as incarca plamanii cu aer si liniste.
Iar melodia aleasa m-a uns pe suflet, una dintre preferatele mele.
Felicitari, votat cu mare drag.
@mishu: Eu sunt mult în urma ta, nici nu cred să-mi revin prea curând
N-am reuşit nici să citesc tot, nici să votez tot, de ecouri nici nu mai vorbesc...
N-am apucat să scriu nici ce-am văzut de parcă am fost plecată o lună
Mă ia groaza când ştiu că plec iar şi iar rămân codaşă şi nu pot recupera.
Să ştii că acolo, la Hunter, merge şi de o petrecere, în afară de copaci nu ne-ar auzi nimeni.
Mulţumesc frumos
@Zoazore: Mulţumesc frumos Zozo.
N-am ştiut că eşti fan, mă bucur să aud asta
Am mâncat şi la Vip un pic de untură, nu m-am putut abţine
Oameni din... ehm... altă lume , cei doi... faraoni. Nu știu cum de i-ai etichetat așa... dar după imagini, merită cu prisosință. Să creezi un asemenea loc nu este la îndemâna oricui. Neapărat îmi voi face o cale către Reghin.
Făină poveste!
Mi-a plăcut mult!
@Alex_Macedo: Dragul meu coleg, văzându-te pe-aici, pe la Hunter, tare m-am bucurat
Proprietarii sunt super de gașcă, domnul și-a numit soția "faraoană" și atunci mi-am permis să-i spun și eu domnului "faraon".
Să știi că doamna a citit articolul meu, mi-a scris că și-a făcut cont pe AFA pentru a putea lua legătura cu mine.
Tot ceea ce scriu in articolele mele este purul adevăr asezonat desigur cu floricelele mele colorate. Mai cu seamă pentru locurile din România trebuie să am grijă și să nu denaturez nimic din ceea ce găsesc acolo pentru că pot intra pe afa și proprietarii și ne pot contra atunci când o luăm pe arătură.
Sincer? Sunt convinsă că tu te vei simți perfect acolo, în compania Faraonului care glumește tot timpul, este un povestitor excelent care îmbină normalul cu hazliul, trecutul cu prezentul, e o plăcere să-l Asculți și să porți o conversatie cu el.
Doamna faraoană e o Doamnă și la propriu și la figurat.
Îți mulțumesc pentru apreciere și dacă vei merge acolo te rog să intrebi de ei, te rog să le spui ce îți și ce nu îți place, vor aprecia foarte mult.
Te salut cu drag!
Mulțumesc frumos pentru detaliere. Se simte că și tu ai fost atinsă de acel sentiment de bine. Sincer chiar aș avea nevoie de asemenea... ehm... suflete cu spirit deschis și zâmbet în colțul ochilor.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2020 Cazare superba in padure — scris în 20.10.20 de mariandan din FOCşANI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Hunter Vip - pentru vipuri — scris în 29.06.19 de adrianbogdan din CHITILA [IF] - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Calitatea umana... innobileaza locul! — scris în 12.07.17 de NAZARICA din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată