Pensiunea Europa, Beius – o cazare de tranzit ok

TIPĂREȘTE

Asa cum am mai amintit intr-un review pe-aici, citind impresiile colegei @TEOANCA, mi-am dorit in vara aceasta s-ajungem si noi in Slovacia, mai precis in Poprad, la Aquacity.

Despre cazarea in Poprad, la pensiunea Aqualand v-am povestit aici , dar despre cazarea din prima noapte, de tranzit, in tara si peripetiile ce le-am avut … urmeaza acum sa va povestesc …

De ce zic asta, pentru ca nu intotdeauna socotelile de-acasa se potrivesc cu cele de pe traseu. Desi calculasem noi ca in jur de 22.00-23.00 vom ajunge la Oradea, in conditiile in care plecasem de la ora 15.00 din Ploiesti, planurile ni s-au dat peste cap. Pana la Sibiu am mers snur, soseaua libera, cam in jur de ora 19.00 intram deja in oras. Pret de o jumatate de ora am avut o mica intalnire cu o cunostinta in Sibiu, moment crucial pentru traseul nostru. De ce? Pentru ca ne-a schimbat planurile radical si in loc s-o luam spre Cluj, pe unde drumul era mult mai bun, acea persoana ne-a indrumat insistent s-o luam ,,pe scurtatura’’ Deva-Brad-Beius-Oradea … cale luuuunga pe drumurile naspa ale patriei …. si peripetiile au inceput sa curga.

Cu un ochi pe ceas si altul pe borna kilometrica tot asteptam sa ne-apropiem cu pasi repezi de Oradea, dar timpul iute, iute zbura, iar drumu-ncetu’ se strica si mie poezia lui Alecsandri-n urechi imi fabula:

Tot ne-amageam si ziceam ca mai e un pic, s-ajungem la Oradea... nestiind ce ne-asteapta dupa localitatea Brad in colo. Chestia e ca in jur de ora 22.30 cautam ametiti cazare in Brad: eu cu ochii pe geam dupa pensiuni, fi-miu cel mare cu laptopul pe picioare cautand cazari in zona, iar sotul intrebind pe la benzinarii. La un moment dat, tare ne-am bucurat, caci la recomandarea unui localnic am descoperit o pensiune absolut superba, undeva la iesirea din Brad catre Oradea. Fericiti, am oprit la pensiunea Ana-Maria si deja ne gandeam ca vom sta afara sa luam cina (avea o terasa rustica superba). Deja stomacelele noastre incepusera sa-si ceara drepturile, iar mirosurile imbietoare ce veneau din restaurant parca mai mult ne atatau. Bucuria nu avea sa tina decat pana la receptie, unde o domnisoara draguta avea sa ne dezamageasca, caci din pacate nu mai erau locuri disponibile pentru cazare. Imi amintesc ca totusi a fost amabila si ne-a recomandat inca 2 pensiuni: Mario si Nu ma uita, dar la fel, la ora aceea era totul full, nici un locsor de cazare.

Chestia e ca noi am intrebat daca mai e mult pana la Oradea si receptionera de la Ana-Maria ne-a incurajat spunandu-ne ca intr-o ora vom ajunge, dar nu ne-a spus si ce drumuri vom intalni pe Varfurile.

Vreau sa va spun ca-n miez de noapte, pe serpentinele alea, unde nu era nici tipenie de om, ma rugam la Dumnezeu sa nu se iveasca in pustietatea aia vreun mor-mor in calea noastra, doar asa... la cate-un sfert de ora ce mai aparea cate-un tir din sens invers, de ma speriam si mai si de farurile lui.

Dac-ati stii ce groaza ma lua si-mi venea sa fac haz de necaz si sa cant melodia ,,O fata singura-n noapte'' a Loredanei Groza :) Copiii dormeau in spate, iar eu si sotul ascultam ProFm sau RadioZu si zambeam (dar parca nu era zambetul nostru :)) cand ii auzeam pe baietii glumeti de la radio zicand: ,,asteptam telefoanele voastre in miez de noapte, sa ne spuneti cum petreceti si pe unde sunteti''... Imi venea sa le dau un SMS cu textul: S. O. S. veniti pe Varfurile sa vedeti ce distractiei-i aici :)))

Eheee... cred ca multi ani de-acum inainte imi voi aminti de noaptea aceea...

Cand ne-am vazut scosi la liman, cum s-ar zice, ne-am inchinat s-am zis, Doamne ajuta, bine c-am scapat de stufaris s-am ajuns pan’ la Beius.

Eheee, peripetii, peripetii daca n-ar fi, n-as fi avut ce povesti :) !

Dar m-am intins cam mult cu amanuntele traseului si inconvenientele survenite pe parcursul calatoriei noastre si n-am intrat inca-n miezul cazarii …. aaa, adica al subiectului review-ului.

Uitasem sa va spun ca aceasta cazare salvatoare la pensiunea Europa din Beius tot cu internetul am rezolvat-o. A butonat repede fi-miu pe laptop, a notat 2-3 numere de telefon de la pensiuni din Beius, la una n-a raspuns nimeni, la alta nu mai aveau locuri, iar la a treia incercare Dumnezeu a tinut cu noi. La pensiunea Europa a raspuns pe la 23.00 un baiat foarte amabil, aveau camere libere spre bucuria noastra. I-am povestit cu o voce destul de disperata situatia si l-am rugat sa nu dea stingerea decat dupa miezul noptii cand vom ajunge noi. Nici nu ma mai interesa cat costa cazarea, la cat de obositi, infrigurati si destul de speriati eram. I-am spus ca suntem o familie cu 2 copii, s-aveam nevoie de 2 camere duble, caci apartamente sau camere cu 4 paturi n-aveau. Am batut palma telefonic la suma de 190 RON ambele camere si p-aci ti-e drumul.

Cam dup-o juma de ora dupa ce batuse de miezul noptii am reusit si noi s-ajungem in fata pensiunii, oftand usurati ca in sfarsit vom avea parte de-un pat curat, unde sa ne dezmortim oasele intepenite dup-atata amar de drum s-unde sa punem si noi capul pe-o perna, caci eram franti de oboseala.

Localizarea pensiunii

Imi amintesc ca din soseaua principala, am facut-o la un moment dat pe o straduta la dreapta, asa cum ne-a condus GPS-ul, pe Burgundia Mare si exact la nr. 3, cum gasisem pe internet, era pensiunea Europa, unde facusem noi rezervarea telefonica de pe drum.

Desi ora era inaintata in noapte, o doamna draguta, blonda, ne-a intampinat cu zambetul pe buze. Aveam sa aflam ulterior ca era chiar patroana pensiunii. Ne-a intrebat cum am calatorit, i-am multumit protocolar, apoi am rugat-o sa ne arate camerele pentru ca ni se inchideau ochii de somn.

La etaj erau spatiile de cazare, scara de acces fiind in partea dreapta, cum intrai in pensiune, iar la parter, in partea stanga, era restaurantul, la care urma sa servim micul dejun, a doua zi de dimineata.

Decorul de la etaj de-abia dimineata l-am admirat, la fel si camerele le-am ,,scanat’’ mai bine tot a doua zi. Tin minte cum am ajuns in camera, ne-am facut un dus si p-aci ti-e drumul in lumea viselor.

Cand m-am trezit dimineata, s-am iesit din camera, am realizat ce de plante ornamentale erau pe hol. Verdele crud al acestora contrasta foarte bine cu jaluzelele portocalii si mocheta crem cu maro. Atunci am observat mai bine aranjamentul de la etaj.

Holul era lung, pe partea stanga erau balcoane cu geamuri foarte mari, luminoase, cu vederea spre strada, iar pe partea dreapta erau amplasate camerele. Fiecare avea usa de termopan maro si cate-o fereastra mare, pentru a da luminozitate mai buna camerei. Pentru a avea fiecare camera intimitate, ferestrele erau prevazute cu perdele si draperii crem, in ton cu parchetul si mobilierul.

Cele 2 camerele ce ne-au fost repartizate erau cu cate 2 paturi de cate-o persoana, curate, cu cearceafuri albe, iar pilotele si pernele de culoare portocalie, in ton cu tabloul de pe perete, dar si cu carpeta de pe parchet, de culoare grena cu dungi portocalii.

In fiecare camera exista televizor, cate-un dulap pentru haine si cate-o masuta (cu tavita si 2 pahare).

Baia era intr-adevar destul de mica, dar curata si dotata cu strictul necesar. Chiuveta avea deasupra oglinda, in dreapta dozator de sapun, urma toileta si imediat cabina de dus.

Cand am coborat dimineata la ora 8.00 la micul dejun, am fost intrebati daca dorim sa-l servim pe terasa sau in restaurant. Abia atunci am realizat ca noaptea, fiind atat de obositi nici n-o observasem.

Terasa era micuta, cocheta, in stil rustic. Erau mese si canapele din lemn lacuit si nelispitele ghivece cu flori ornamentale, iar altele cu muscate si petunii. Era o ambianta placuta.

Fiind destul de recisor la ora aceea matinala, am preferat sa servim micul dejun in interior.

Restaurantul, destul de marisor pentru acea pensiune, avea un aspect placut si primitor: coloane (stalpi) albe unite prin arcade, delimitau mesele ca niste separeuri. Jaluzele crem acoperau ferestrele, ce-aveau forma tot de arcada. Aceeasi gresie crem de pe holul de la etaj am remarcat-o si in restaurant. Cum intrai, in partea dreapta era barul si usa ce ducea la bucatarie, iar pe partea stanga erau asezate mesele de cate: 6,8 sau 10 persoane.

Am fost invitati sa luam loc la o masa de 6 persoane si in timp de 10-15 minute ne-a fost servit si micul dejun. Acesta a constat intr-un aperitiv: branza, rosii, salam uscat, sunca presata simpla, sunca umpluta cu carnati, toate frumos ornate c-o maslina si 2 feliute de castravete. A urmat apoi omleta cu cateva feliute de rosii ca decor, iar la final copiii au servit ceai, iar noi cate-un o expresso.

Surpriza a fost la sfarsit, cand am platit, doamna ne-a facut si un discount, total 150 lei. Probabil s-a gandit ca noi practic ne-am cazat in toiul noptii si in total n-am stat la pensiune decat 8-9 ore.

Mie personal aceasta pensiune mi-a placut, am considerat-o ok ca si locatie de cazare in tranzit prin Beius, ma declar multumita si la serviciile de la restaurant, deci v-o recomand cu incredere.

---

VIZUALIZĂRI: 4028 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI