Diferenta intre povesti oltenesti si realitate!

TIPĂREȘTE

M-am hotarat sa continuu impartasirea impresiilor mele referitoare la locurile vizitate, cu descrierea acestui conac.

Sa incep oare, spunandu-va cat de mult mi-am dorit sa ajung in aceasta locatie, fie doar si pentru a sta o singura noapte?

Am avut aceasta ocazie dupa nunta noastra, in saptamana de miere cand, impreuna cu prieteni buni ai nostri am parcurs un itinerariu care a cuprins Transalpina, incepand cu cazarea la conacul lui Maldar, apoi cateva nopti la Sibiu si Sighisoara (sper ca imi voi face timp sa relatez si despre cazarile de acolo). Deci, facut-am rezervare pentru o singura noapte, 3 camere duble si 1 single, in luna iulie a acestui an.

Am avut ceva emotii in privinta vremii care, in acea perioada era cam capricioasa pentru ca, abia asteptam sa ne balacim in piscina de pe domeniul conacului. In fine, a venit si ziua plecarii si am purces frumusel inspre locatia mult dorita... de mine (proaspatul meu sot considera o risipa inutila pretul de 70 euro/camera in Romania). Nu va mai spun ce de ganduri mi se invalmaseau in minte, toate in aceeasi directie: aveam sa-mi vad visul cu ochii! Emotie, nerabdare, un amalgam de sentimente ma incerca!

Am ajuns la destinatie in jurul orei 13.00 si desi, se mai afla o singura masina in parcarea aferenta conacului am fost instiintati ca trebuie sa mai asteptam inca 1 ora pana ce camerele vor fi dereticate pe motiv ca oaspetii precedenti abia plecasera. Nimic de zis, avand in vedere ca ora de cazare incepe de obicei la ora 14.00 si mai ales ca d-na de la receptie a fost deosebit de amabila si ne-a permis sa ne lasam bagajele in camera si sa ne schimbam.

Prima mea impresie negativa se datoreaza acestei primiri: pana sa vina d-na la receptie si cat am cautat-o pe acolo, conacul parea pustiu iar, in camere nu facea nimeni curat! Logic vorbind, cred ca din acest motiv te pun sa eliberezi camera pana in ora 12.00 ca sa aiba timp sa faca curat pana la ora 14.00, nu? Senzatia mea a fost ca si daca apaream la alte ore mai tarzii, am fi primit acelasi raspuns: oaspetii abia ce-au plecat! Ma rog, sper sa n-am dreptate in privinta asta! N-as putea spune ca oaspetii ce tocmai plecasera, au lasat camera in dezordine, drept pentru care nu-mi pot da prea mult cu parerea in privinta curateniei facute in camera. Ce pot sa va spun ca si inainte si dupa curatenie a persistat un miros de parfum iritant, sa zic, a carui sursa n-am identificat-o, astfel incat am lasat usa balconului deschisa pana tarziu in noapte. De aer conditionat nu a fost nevoie din cauza vremii desi conacul banuiesc ca e inzestrat cu o unitate centrala, pentru ca existau in fiecare camera de la etaj niste fante incastrate in tavan si de altfel, cate o telecomanda aferenta fiecarei camere. Numai camerele de la parter banuiesc ca nu asa ceva si asta pentru ca zidurile foarte groase ale cladirii te feresc de arsita verii.

Dupa cum spunea si pucuzara in impresiile sale, nimic rau de spus in privinta amenajarii conacului: cu foarte mult bun gust aranjat si decorat, cu lucruri de calitate.

Camera in care am stat noi, Domnita Voichita, superba, cu mobilier de nuc, cred, reconditionat, cu o priveliste mirobolanta spre dealurile Olteniei si spre piscina, cu asternuturi apretate si brodate! Baia aferenta camerei foarte spatioasa, dotata cu lucruri de calitate si cu doua halate imaculate puse la dispozitia oaspetilor. De asemenea in camera, exista si o tavita cu doua cani, farfurioare, fierbator de apa si pliculete cu ceai si zahar.

Prea multe detalii despre domeniul conacului lui Maldar n-are sens sa ofer pentru ca pozele de pe site corespund realitatii. Intr-un cuvant, superb! Grija pentru detalii se vede la fiecare pas: piscina e bine intretinuta cu sezlonguri amplasate de jur imprejur, suficient de departe amplasata de conac incat sa nu tulbure linistea oaspetilor la amiaza dar, nici prea departe sa te plictisesti mergand pana intr-acolo; gazonul ingrijit, exact ca in pozele cu castele din Regatul Unit, multi pomi fructiferi… ce sa mai vorbim, de poveste!

Restaurantul conacului este amplasat undeva in fata conacului, un pic mai spre stanga acestuia la mica distanta si de asemenea, aproape de piscina cu vedere la aceasta. Toaletele restaurantului servesc si utilizatorilor piscinei, fiind usor accesibile printr-un culoar prin spate, fara a fi nevoit sa traversezi localul. Langa piscina exista un foisor superb unde poti savura o cafea in liniste, poti sta la taclale cu prietenii sau poti juca jocuri de societate.

Acestea fiind spuse, ne aflam intr-un decor mirific! Am facut un pic de plaja, atat cat vremea ne-a permis, balaceala cat am putut cuprinde pana la ,,ora pranzului“, stabilita pentru orele 15.00 trecut de fix.

Am uitat sa va spun ca stabilisem cu administratorul conacului ca in ziua plecarii sa ne trimita un mail cu meniul zilei respective pentru ca, daca nu stiti, acolo meniul nu este a la carte, ci se se anunta felurile de mancare care pot fi servite in ziua respectiva. Componenta meniului conform mail-ului primit: 1) supă crema de morcovi picantă cu chifle de casă sau ciorbă de fasole cu ciolan; 2) pulpa şi scaricica de porc la cuptor, cu piure de cartofi şi salată de fasole verde cu lămâie şi usturoi; 3) prăjitură cu rubarba. Preturile comunicate telefonic, din ce mi-aduc aminte, erau pentru pranz (3 feluri), meniu intreg intre 50-55 lei si pentru seara, meniu intreg (3 feluri: un aperitiv, friptura si desert) 65 lei. Bauturile nu sunt incluse in meniu, acestea platindu-se separat.

Ne-am strans ,,cei 7 muschetari’’ in jurul mesei, la ora stabilita cu d-nele de acolo, asteptand sa gustam bucatele de poveste cu aroma de odinioara. Nu stiu de ce acest vechi proverb ,,la pomul laudat sa nu te duci cu sacul”, continua sa se adevereasca cand ti-e lumea mai draga, pentru ca taman asa s-a intamplat! Noi am comandat vin la carafa, apa minerala, si plata, cafea si nu am intrebat de preturi (am vrut sa ne simtim bine), urmand ca nota de plata sa fie facuta la plecare, a doua zi. Din meniul expus mai sus, doar baietii au comandat ciorba de fasole si supa crema de morcovi, care au fost servite in niste boluri destul de micute in totala neconcordanta cu foamea resimtita dupa drumul suficient de lung si balaceala din piscina; sa trecem si peste faptul ca, conform spuselor lor, nu erau exceptionale. Am asteptat cu nerabdare sosirea celui de-al doilea fel, unde optiunile erau impartite: unii isi comandasera pulpa si scaricica cu piure iar, altii rata pe varza, pentru ca, la fata locului exista si aceasta optiune. Cred ca cei cu rata s-au numarat printre norocosi, inclusiv eu, deoarece portia era mai consistenta fata de scarita cu piure. Nimic de zis, meniul meu a fost gustos dar scaricica... cu asta le-a pus capac! Baietilor, le-a ajuns pe o masea, abia :) Prajitura a fost buna, fara sa ne impresioneze si am reusit sa ne ridicam de la masa cu stomacurile usor ametite si sa mai ne balacim in piscina pe o ploaie calda de vara!

Am stat la piscina pana la apus, fiecare a facut ce a vrut dupa vrere: jucat table, siesta de amiaza dupa asa masa copioasa :). Nu spun ca nu suntem gurmanzi dar, nici nu mancam cu 7 guri! Ce am servit acolo a fost un meniu insuficient pentru pretul cerut! Portiile sunt frumos aranjate ca la master chef dar, infime. Nu intentionez sa intru in polemica privind preturile practicate dar, la banii ceruti mancarea ar fi trebuit sa fie macar suficienta. Noi ne-am dus acolo constienti ca este un loc cu pretentii, mai scump, dar sincer, mancarea ni s-a parut in bataie de joc. Greseala noastra a fost ca am persistat in prostie: puteam sa mergem sa luam cina in Horezu, spre exemplu, dar ne-a venit mai usor sa stam acolo fara sa ne mai suim la volanul masinii, plus ca, am vrut sa profitam la maxim de frumusetea locului.

A sosit si ora cinei cand ne-am indreptat plini de speranta unei mese mai bogate catre restaurant. De aici urmeaza punctul culminant al sederii noastre, poate mai aveti un pic de rabdare sa cititi pana la capat. Meniul era alcatuit din mamaliguta cu branza, friptura cu cartofi parca, o prajitura. Ca sa nu credeti ca aberez si ca sunt o persoana nesatula, va spun ca prietena mea (care nu cantareste decat vreo 45 kg la o inaltime de 165 cm si din punctul meu de vedere mananca putin) si-a comandat doar primul fel de mancare si prajitura, considerandu-le suficiente pentru felul in care este obisnuita sa manance. Ei bine, aflati ca pana si ea s-a ridicat flamanda de la masa, exprimandu-si nemultumirea vizavi de proasta inspiratie de a nu-si fi comandat si al doilea fel! Imi pare rau ca nu am poze si de la meniul de seara dar, n-am mai facut, considerandu-le suficiente pe cele de la pranz. Oricum in privinta mancarii de acolo, acestea sunt cuvintele de baza: mic, putin, insuficient! Dupa ce ca portiile erau mici, au mai fost aduse si reci: mamaliga rece, friptura rece! La friptura am cerut si salata de rosii si castraveti asa cum se obisnuieste, de obicei. D-na care ne servea ne-a soptit, cu frica, ca nu stie daca au ,,asa ceva'' si a mers sa intrebe bucatareasa; raspunsul dat ne-a socat: au ceva legume dar, nu ne pot face salata, deoarece au nevoie de legume pentru mic-dejun. Stupoare si ras nervos!!! Chestia cu salata s-a rezolvat pana la urma prin interventia prietenului nostru care, s-a deplasat personal la bucatarie sa discute cu bucatareasa zbir (fetele spuneau ca e foarte dificila si tafnoasa si n-aveau curaj s-o inoportuneze cu nici o propunere venita din partea clientilor). A fost adus un bol cu salata pentru toti, in cele din urma, ca mai aveam un pic si terminam friptura.

Trecuram si de momentul cinei copioase si ne-am gandit sa profitam de frumusetea acelei seri de vara, sa nu mergem in camere asa ca ne-am dus sa continuam spritul in frumosul foisor de langa piscina. Am stat la taclale, orele au trecut si racoarea serii ne ,,intepa’’ din ce in ce in ce mai mult dar, noi nu ne dadeam dusi cu una cu doua. Daca nu ne-am dat dusi, poate au vrut ei sa ne trimita la culcare pentru ca la miezul noptii, toate luminile s-au stins atat cele din foisor, cat si cele de la piscina.

Zicea cineva, in primul review postat despre conac ca, se poate face baie oricand in piscina. Aiurea, poate doar spargandu-ti capul, incercand sa ajungi pana la piscina neiluminata!

Din acel moment am ramas cufundati in bezna, timp de o ora jumatate sau doua cat am mai stat. Vreau sa fiu clara, sa ma intelegeti ca nu am facut galagie (oricum foisorul e departe de conac) si nu am avut nici un fel de divergente cu cei de acolo, nu s-au facut reprosuri, nici de o parte, nici de alta! Chestia cu stinsul luminilor n-a fost o chestie din razbunare ci, banuiesc ca asa se procedeaza mereu. La miezul noptii, intunericul se asterne peste frumoasa poveste (e drept ca doar conacul ramasese luminat)! Noua ni s-a parut o gluma proasta chestia cu opritul luminilor; mi se pare de minim bun simt sa te asiguri daca nu exista inca oaspeti treji, inainte de a-i trimite la culcare. E ca in zicala aia ,,hai nevasta sa mergem sa dormim ca, poate se grabesc invitatii’’ :). Dezamagitor!

Sa va mai spun ca in drumul spre camere, ne-am oprit in dreptul masinii unde aveam niste sandvisuri pe care, bineinteles ca le-am impartit si devorat, imediat. Prietenul nostru, descurcaretul cu salata, ne-a binecuvantat, spunand ca nu s-ar fi putut odihni in noaptea aceea, daca nu ar fi scapat de bataia de lingura din stomac cu ajutorul gustarii noastre.

A doua zi dimineata, am mers la micul dejun care, ce sa zic era mai bogat decat mesele precedente, un fel de bufet suedez. Totusi, pot adauga ca asa mezeluri si branzeturi, subtire feliate, nu ne-a fost dat sa vedem pana acolo si credeti-ma ca am mai umblat si noi. Bucatareasa ii promisese amicului nostru pentru acea dimineata niste sunculita prajita iar, el a mers din nou in bucatarie pentru a-i reaminti si scopul a fost atins: cele mai subtiri felii de sunca au aterizat intr-o farfurioara la noi pe masa. Nu-mi dau seama cum a reusit sa le prajeasca, intr-atat de subtiri erau! Eu nu spun ca bucatareasa nu era priceputa, deoarece, bucatele erau frumos aranjate in farfurii dar, acolo totul pare facut pentru eficientizarea maxima a cheltuielilor! Pe unde am mai fost, n-am avut parte nicicand de un asemenea raspuns frustrant: pastram rosiile si castravetii pentru mic dejun. Inchipuiti-va cum ar fi fost sa le cerem cine stie ce fita? Clar, n-aveau cum sa ne satisfaca doleantele. Eu zic ca e clar ca au o problema si mai au de lucru la aspectul cu mancarea, lucru ce l-am adus la cunostinta bucataresei (descurcaretul nostru s-a intalnit in holul conacului cu d-na de la bucatarie care l-a intrebat daca a fost bine iar, el i-a transmis politicos impresiile personale referitoare la meniu).

Despre aceasta mare diferenta voiam sa va spun: din pacate, realitatea contrazice povestile frumos mestesugite despre bucatele traditionale servite la conac.

In consecinta, recomand cu caldura cazarea in acest frumos conac (este inclus si mic dejunul in costul camerei) dar, in privinta mancarii, cautati sa luati masa in alta parte, daca nu vreti sa aruncati banii pe apa sambetei (ca sa va convingeti: in final nota de plata pentru 4 persoane cu 2 camere si masa luata acolo a fost de aprox. 1200 lei).

Pacat de asa loc superb restaurat!

---

VIZUALIZĂRI: 4349 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI