Aproape totul la superlativ

TIPĂREȘTE

In luna septembrie, de fapt chiar la sfarsitul acesteia, dupa alte cateva zile petrecute prin partea de vest a Europei, abia asteptam sa ma intorc acasa. Ca de obicei insa, cum niciodata socotelile nu prea se potrivesc, oricat te-ai stradui tu, dupa niste ambuteiaje prinse in Germania, unul in Austria si inca unul in Ungaria (parca erau vorbiti), am intrat in tara pe la Nadlac si am tinut drumul drept spre Arad pe noua portiune de autostrada. Era undeva in jurul orei 17, nu mai aveam chef de nimic, asa ca am inceput sa caut o cazare pe booking. Foarte multe optiuni care de care mai atragatoare se insirau pe ecranul telefonului, fapt pentru care, dupa ce parcursesem deja tot ce era pus la oferta, am lasat in lista tot ce avea 3*. Am inceput din nou cautarea, urmarind totodata si notele pe care le avea fiecare unitate de cazare in parte. In afara de acest asa zis “filtru”, pentru ca nu era vorba decat de o noapte, am mai aplicat o selectie, aceea de a gasi ceva care nu are pana acum recenzii pe saitul nostru, pentru ca sunt sigur, mai sunt inca multe locuri foarte bune in care sa poti sa te simti foarte bine care inca nu au cateva randuri dedicate. Desigur ca si pretul conteaza, insa nu e foarte greu sa faci o selectie intre unitati de aceeasi clasificare, si uite asa mi-a iesit in evidenta Pensiunea Belanco. Mai erau disponibile 3 camere asa ca m-am grabit sa rezerv una.

Pensiunea Belanco se afla situata pe strada Cocorilor la nr. 36, foarte aproape de Gara din Arad (cred ca sunt doua statii de tramvai) si cam la fel de aproape de aeroport. (in seara aceea a trebuit sa ajung pana aproape de aeroport si am preferat sa iau un taxi. Am platit 20 de lei dus-intors, ceea ce nu mi se pare deloc mult). In imediata apropiere se gasesc doua minimarket-uri, foarte bine aprovizionate, in cazul in care ajungeti tarziu, asa ca nu e cazul sa va indreptati catre statia Peco aflata la nici 20 de metri, stiuta fiind diferenta de pret. Sincer sa fiu, la Belanco nu m-am gandit sa intreb, insa din moment ce, la receptie erau multe flyere din care puteai sa comanzi de mancare, cred totusi ca doar micul dejun (pe care l-am cerut si noi dealtfel) putea fi consumat acolo. In imediata apropiere, despartita de o mica straduta se afla o parcare unde se poate ramane, desigur fara un pret suplimentar.

Pensiunea are doua intrari, una direct din strada principala, acolo unde este amplasata si firma luminoasa cu denumirea, si o alta laterala, pentru cei care vin cu auto personal. Din intrarea principala se intra intr-un lobby dotat cu mese, scaune si un mic barulet, mai exista un fel de separeu, care atenueaza senzatia de spatialitate, transformand o incapere mare, care poate semana cu o sala de asteptare, intr-un cadru cu caracter mai intim, mai cald. Mai erau amplasate doua lcd-uri cu ecrane foarte mari in aceasta incinta. Traversand acest salon, in partea opusa usa da intr-un hol in care se afla scarile de acces catre camere si receptia. Aceasta din urma foarte mare, cu un mobilier de culoare inchisa, si de foarte buna calitate era deservita de doi tineri, care la vederea noastra au luat imediat o pozitie respectuoasa, cu zambetul pe buze, ne-au urat bun venit si ne-au intrebat daca avem rezervare. La raspunsul afirmativ, am primit formularul de ceck-in, l-am completat, si am primit cheia de la camera 101 situata la primul etaj. Totalul camerelor este de 12 din cate am inteles, dintre care 4 camere single, 6 duble superioare si 2 duble deluxe. Eu nu studiasem structura camerelor, cerusem doar o camera twin, asa ca in momentul in care am primit cheia mi s-a spus ca am primit una din cele 2 deluxe, celelalte fiind dotate cu paturi matrimoniale. In fine, nu am fost deranjat absolute deloc!:) Fata de la receptie m-a intebat daca dorim micul dejun, iar la cei 20 lei cat costa, de persoana, chiar nu mi s-a parut mult, fapt pentru care am acceptat si am urcat catre camera.

Usa de la intrare, din lemn masiv, cheie yale normala. Intrarea da intr-un hol de circa 7 mp. In fata se afla baia, in dreapta un dressing pe tot peretele lateral (cca 2,5 m) tot pe hol dar in partea stanga un stativ din lemn pentru valiza. Camera in sine porneste din stanga si este foarte mare, printre cele mai mari intalnite in Romania! Are undeva la 30 mp, pe toata suprafata, ca si pe hol dealtfel fiind pusa o mocheta de culoare inchisa, foarte groasa si foarte bine intretinuta. Apoi pe partea dreapta se afla un dressing foarte mare si foarte bine structurat, un fotoliu foarte generos cele doua piese de mobilier incadrand o fereastra dubla, dotata cu perdele si draperii groase, de culoare inchisa. Dupa fotoliu, pe peretele respectiv, este amplasat un birou din lemn, foarte bine lucrat si de foarte buna calitate, de dimensiuni generoase, cu un scaun in partea stanga si cu un dulap in dreapta, dulap in care era mascat minibarul. Dupa biroul respectiv, pana in fereastra care avea si usa de acces la balcon, se mai afla un fotoliu. Cele doua paturi twin se aflau pe partea opusa celor enumerate, fiecare dintre ele avand cate o noptiera. Peisajul era intregit de inca o mica masuta rotunda si un al doilea scaun. Poate ca ma voi repeta, dar tot acest mobilier era de calitate superioara, si atat de bine intretinut, ca parea nou. O alta surpriza placuta a constituit-o baia.

Suprafata baii era una neobisnuita pentru locatiile pe care le-am vazut pana acum, de aproximativ 10-12 mp, cu gresie, bideu si vasul de wc, si cu o cabina de dus confortabila, cca 3,5 mp, foarte bine izolata de restul baii, acest aspect find verificat personal dupa doua dusuri prelungite. Pe celalalt perete mai era chiuveta, si aceasta din urma de dimensiuni generoase, incadrata intr-un blat care datorita marimii, iti asigura un confort mai rar de gasit, acela de a-ti putea aseza toate “ustensilele” atunci cand pleci intr-un sejur sau mai mult pe acest blat erau asezate pliculete de sampon si gel de dus . Un alt lucru demn de mentionat: Toata feroneria din baie era marca “Grohe”, si cei care o cunosc stiu cam la ce preturi poate fi cumparata!

Intorcandu-ma la camera, mai adaug lcd-ul LG de 80 cm, aparatul de aer conditionat Samsung, si trebuie sa mai remarc ca am fost extrem de surprins, placut, cum altfel? , de faptul ca pe orice perete al camerei existau cate una-doua prize duble, exceptandu-le pe cele care erau deja ocupate, apoi mai erau patru pahare, doua tip sonda si doua de vin si un dispozitiv pentru desfacut capace su sticle de vin .

Balconul destul de spatios, undeva la 3,5 m lungime si 1,5 latime, avea vedere la strada principala, Pervazul de la fereastra era foarte lat, si puteai sta linistit acolo sa bei o cafea sau altceva si sa nu fii nevoit sat tii paharul in mana. Tot acolo am gasit asezata si o scrumiera. Ce lipsea cu desavarsire era mobilierul, pentru ca sub nicio forma nu puteau fi duse cele doua scaune din camera, facute din lemn si capitonate sau masuta cea mica.

Alta mica neplacere o poate constitui faptul ca fatada balconului este facuta din bare rectangulare de metal, pe care sunt sudate alte bari mai subtiri, vederea in balcon fiind absolut accesibila din si inspre strada, ceea ce mi s-a parut a fi un impediment. Cam atat despre camera si dependinte.

Sfarsitul lui septembrie a fost destul de rece, mai ales noaptea, si cu toate ca nu era caldura in calorifere, aerul conditionat a acoperit cu succes cerintele, dupa ce, inainte de culcare a functionat vreo doua ore.

Dupa cum v-am spus, chiar daca in apropiere erau doua magazine alimentare, iar daca am fi vrut, la nici 800 m ajungeam in centrul orasului unde vazusem in treacat un mall, o pizzerie si un restaurant , eram cam obositi si am preferat sa comandam doua pizza in camera. Foarte bune, servite foarte prompt la usa, si intr-un timp scurt. Bere si apa aveam, dar si daca ne-ar fi lipsit le puteam gasi in minibar, apa la 0,5l , 2 ron si bere tuborg, 0,33 cl, la 4 ron, apoi erau niste alune ,ciocolate si sticlute de "tarie" de 50 ml ale caror preturi nu le-am retinut insa deloc exagerate …

Am fost destul de obosit, si cred ca dupa ce m-am asezat in pat, in secunda doi eram deja pe taramul viselor. Insa spre dimineata m-am trezit putin si mi-a fost foarte greu sa mai adorm … Sa va spun de ce: desi ferestrele din termopan, foarte groase dealtfel si de calitate, incercau sa izoleze fonic, aici era foarte greu sa poata fi realizat acest lucru. Nu ma refer la zgomotul pe care il fac automobilele, acela este insesizabil, ci la cel facut de camioanele care circulau in toiul noptii ca ziua! Si ca sa nu fie numai asta , zgomotul se amplifica de cel facut incepand cu ora 5 de tramvaiele care incepeau sa circule … Singura varianta, pentru a putea adormi cat de cat confortabil (eu prefer linistea absoluta) era sa pornesti televizorul fara sa fie nevoie sa-i maresti insa voumul, si gata, se rezolva … Fara acest “truc” insa era foarte greu.

Dimineata am coborat la micul dejun. Acesta era servit intr-un mic salon aflat langa receptie exact vis-à-vis de lobbyul prin care intrasem la sosire. Am fost intrebati daca dorim o cafea sau un ceai, am optat in primul rand pentru acesta din urma, dupa care am fost rugati sa alegem intre o omleta, insotita si un platou. Afara de astea, pe niste masute asezate intr-un colt al salonului, se aflau iaurturi, gemuri, miere, unt, si niste croissante, cateva cutii de suc “Giusto” si apa minerala sau plata. Am comandat asadar o omleta si un platou, si am fost inspirati. De ce? Pentru simplul fapt ca omleta era atat de mare incat nu putea fi mancata de o singura persoana, mai ales ca venea insotita si de o felie de branza, rosii si castraveti, iar platoul compus din cascaval, branza, doua feluri de salam si muschi file, deasemenea era imens. Asa ca nu a fost nevoie decat de o farfurie suplimentara…

Dupa ce am luat masa, intrebati din nou daca dorim cafea, am raspuns afirmativ si am intrebat unde am putea sa o bem in cazul in care am vrea sa fumam. Atunci am descoperit ca in partea din spate a lobby barului prin care trecusem seara precedenta, acolo unde era separeul, era si o usa care dadea intr-o mica terasa, de fapt nu foarte mica, care avea undeva la 10-12 mese, acoperita si inconjurata de un gard din verdeata pe doua laturi, si o a patra care avea vedere in spatele curtii pe care era plantat un gazon impecabil. A fost un loc foarte placut unde am petrecut undeva la o ora, dar despre care nici nu am stiut si nici nu ne-am interesat in prima seara.

Concluzii? In primul rand, este de apreciat atitudinea angajatilor, dar explicabila, din moment ce (am aflat atunci) este o afacere de familie, in care sunt implicate trei generatii (bunici, parinti si copii). Apoi pensiunea arata, mai ales in interior, “intr-un mare fel”. Pentru asta, din spusele tanarului (fiul, respectiv nepotul) s-a apelat la un designer, ceea ce reprezinta un raspuns la aprecierile pe care le-am facut in acest review, vis-à-vis de camere, lobby, s. a. m. d … Sa mai punctam ca s-au investit foarte multi bani in materiale si dotari, toate fiind, dupa cum am spus foarte scumpe … Insa, cum nimic nu poate fi perfect, ramane felul in care a fost facut balconul, si mai ales faptul ca cel putin cele patru camere aflate “pe fata” sunt cam zgomotoase. De fapt nu cred ca celelalte ar fi cu mult mai putin pentru ca se afla in aceeasi cladire si nu vad cum ar putea fi altfel, poate sa admitem , cu o mica diferenta. O ‘bila alba’ le mai dau celor de acolo, pentru faptul ca au fost cat se poate de prompti la rugamintea mea de a expedia undeva doua colete. Nu m-a costat nimic in plus, afara de ce s-a platit curierului la livrare.

Inchei aici nu inainte de a afirma faptul ca, la anul, cu siguranta am sa mai merg o data acolo, cu sotia de aceasta data, si am sa-mi rezerv doua zile pentru a vizita orasul, pe care l-am indragit chiar si dupa putinul pe care l-am vazut in fuga masinii.

Colegii care ma cunosc si articolele scrise de mine pana acum au fost mereu insotite de poze. Acestea din urma insa nu vor avea asa ceva, intrucat o defectiune a telefonului m-a facut sa le pierd. Pozele de pe saitul pensiunii insa sunt reale, si ce am mai constatat , camera semana ca structurare, cu cea de la pensiunea Agapia (vezi impresii). Doar dimensiunile difera ...

Toate cele bune !

---

VIZUALIZĂRI: 1471 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI