La Pensiunea Almaș, trecând prin codrii de aramă

TIPĂREȘTE

Stau și cuget. Nu cred că mulți bunici și-au dorit cu atâta ardoare să sosească mai repede acea scurtă vacanță a celor mai mici învățăcei, de doar o săptămână, de la început de noiembrie… Și implicit, mi-aduc aminte de copilăria mea, de pe la jumătatea secolului trecut, când patru generații trăiam frumos în aceeași casă din centrul Galațiului…

Dorul de nepoței se strecoară mereu tiptil și acum chiar ne dădea ghes, cum să-l potolim mai lesne? Noi, bunicii, la Galați, ei la Iași. Și iată că a venit telefonul salvator!

- Bunica, suntem în vacanță, nu veniți la noi?

Probabil că de aceea există bunicii pe lume, să-și bucure nepoțeii… Dacă în sejururile noastre, la hoteluri sau pensiuni, împânzeam camera cu fotografii de-ale lor, de data aceasta, iată, i-am avut aievea lângă noi.

În toiul toamnei am plonjat în culorile sale arămii, în satul ce poartă același nume cu al pensiunii, în zi de sărbătoare, Duminica, când almășenii se întorceau de la biserică.

De la Iași până la pensiune am făcut vreo 140 de kilometri, străbătând tărâmuri de legendă, încărcate de fapte eroice din istoria neamului. Și din nou am fost mândră de Moldova mea, de satele prin care am trecut, cu gospodării și case frumoase și îngrijite, ce încă păstrează arhitectura tradițională.

Cum se ajunge la Pensiunea Almaș? Fie din sud, dinspre Piatra Neamț, fie din partea de nord, dinspre Târgu Neamț. Până la Piatra Neamț sunt 14 kilometri, de Târgu Neamț o despart vreo 37 de kilometri. Pe șoseaua DN15C, venind dinspre Piatra Neamț spre Târgu Neamț, puțin mai la nord de comuna Gârcina se face o ramificație spre vest – DC146. Pătrundem pe valea Almașului, pârâul însoțindu-ne la mică distanță. Străbatem o zonă deosebit de pitorească, satul este flancat de o parte și de alta de dealuri bogat împădurite.

Satul Almaș nu este mare, dar păstrează acea blândețe idilică a satului românesc de odinioară. Casele devin din ce în ce mai răzlețe, ne apropiem de Mănăstirea Almaș în dreptul căreia se încheie și drumul de asfalt. Urmează drum pietruit, în regulă până la pensiune, fără carii. La vreo 3-400 de metri de mănăstire, puțin mai izolată de restul comunei, dar mai având câțiva vecini în apropiere, Pensiunea Almaș se află într-o poiană de la poalele domoale ale dealului împădurit ce coboară până în preajma pârâiașului.

Almașul te înalță până la altitudinea de 550 metri, nu este foarte mult, dar vecinătatea cu pădurile de conifere și foioase ne-a făcut plămânii fericiți. Pensiunea se recomandă pentru cei ce-și doresc liniște și relaxare într-un frumos cadru natural. Apoi, apropierea față de unele dintre cele mai importante și mai vechi vetre monahale din Moldova, dar și de mărețul Ceahlău și Lacul Bicaz, o îndreptățesc să fie socotită drept un bun punct de plecare.

În cele cinci zile ne-am plimbat prin Piatra Neamț și Târgu Neamț, am vizitat mănăstirile Neamț, Agapia și Văratic, Horaița și Almaș, locuri în care liniștea ți se lipește de suflet, am fost în Parcul Natural Vânători-Neamț, în rezervația de zimbri și faună carpatină Dragoș Vodă.

Să ții pasul cu copiii, oricine știe, nu-i ușor, dar voia bună și amuzamentul au caracterizat fiece zi petrecută împreună cu ei. Valurile de energie pozitivă provenite din partea lor parcă au încercat să mai șteargă niște ani de pe răbojul nostru, cam încărcat, dealtfel…

Pensiunea Almaș și-a deschis porțile pentru turiști pe 25 septembrie 2015. Semnalizată din fața porții, pensiunea te primește pe o alee lungă de câțiva zeci de metri, străjuită de o parte și de alta de spații întinse de verdeață și care te conduce până la locurile de parcare. Suprafața proprietății este generoasă, pensiunea este înconjurată de grădini, un mic iaz, livadă, loc amenajat de joacă pentru copii, piscină exterioară, foișoare, o clădire anexă, garaje, loc de parcare.

Clădirea pensiunii este o construcție armonioasă, bine proporționată, cu terasă la soare și balcoane pentru fiecare cameră. Parter, două etaje și mansardă, ea își primește oaspeții în opt camere: o cameră dublă, cinci camere matrimoniale triple și două suite. La parter se află recepția, un salon comun spațios și bucătăria.

Noi am rezervat o suită. Aici, pentru unii ar putea apărea un mic inconvenient: suita se află la etajul al doilea, dacă aveți multe bagaje, noi chiar am avut, urcatul până la cameră poate părea puțin obositor… Noi am avut ajutorul celor doi prichindei la căratul bagajelor. Suita, de 50 mp, un adevărat spațiu în care să te poți lăfăi, a fost pe placul tuturor, mici și mari. Propriu-zis, erau două camere – dormitor și living, nedespărțite între ele, inundate de lumină, ceea ce-mi place foarte mult! Dormitorul avea două ferestre în trei canaturi, cealaltă cameră – o fereastră mare și ușă ce dădea pe terasă. Living-ul l-am transformat în dormitorul celor mici – canapeaua extensibilă (120/200) am desfăcut-o și i-am repartizat-o nepoțelului de 7 ani, iar cele două fotolii dolofane le-am unit și au servit drept culcuș nepoțelei de 5 ani.

Mobila prezentă în suită: în micuțul antreu se găsește un cuier și o comodă joasă pe care s-au odihnit o parte dintre bagaje. În partea de jos ea are un dulăpaș și un rastel pentru încălțăminte. Sufrageria este aerisită – doar canapea extensibilă, cele două fotolii și un birou cu taburet. Biroul are un sertar adânc, iar în partea stângă are încorporat minifrigiderul. Dormitorul cu pat dublu încadrat de două noptiere, un dulap cu două uși, masă cu patru scaune și o altă masă cu sertare, pe care se află televizorul LCD cu diagonală mare. Camerele au podea cu parchet, ușor de întreținut. Curățenia a fost făcută zilnic, iar lenjeria și prosoapele ne-au fost schimbate după două zile.

Baia prevăzută cu tot ceea ce este necesar – cadă, lavoar, WC și bideu -, uscător de păr și articole de toaletă gratuite și înlocuite dacă se consumau.

Terasa, foarte mare și ea, înzestrată cu măsuță și două scaune, loc plăcut de relaxare, în timpul verii.

La subsolul clădirii se află o cameră de joacă pentru copii, atunci când vremea nu le permite să zburde pe afară. În curte, cei mici au leagăne și două trambuline pentru țopăit.

Restaurantul pensiunii este foarte primitor, îngrijit și frumos decorat, iar personalul nu dezminte proverbiala amabilitate moldovenească. Decorul, cele două televizoare, dar și șemineul din piatră în care ardeau lemnele în fiecare seară, adăugau un plus de atracție acestui loc, ca să nu mai vorbim despre porțiile de mâncare gustoase și dolofane pregătite cu drag de bucătăresele pricepute. La cerere, vă puteți bucura de facilitățile grătarului pregătit în aer liber.

Vremea în timpul sejurului nostru, la început de noiembrie, nu ne-a fost potrivnică, așa încât n-a fost nevoie să îndemn nepoții să iasă afară și să râdă la soare, doar în ultima zi, când am plecat, începuse să bureze ușor, probabil se îmbufnase și ea că nu se mai poate bucura de jocurile și râsetele zglobii ale celor doi micuți…

Pensiunea Almaș - un loc pe care-l recomand cu drag și în care ne-am simțit atât de bine în compania nepoțeilor!

---

VIZUALIZĂRI: 2742 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI