Parcurile superbe ale Parisului. Nu le rataţi.

TIPĂREȘTE

În Paris sunt peste 300 parcuri şi scuaruri începând de la o suprafaţă de câteva sute sau mii de metri pătraţi pâna la sute de hectare. Dintre acestea am selectat câteva pe care le-am văzut în sejurul nostru mai lung la Paris. Nu vă îndemn să le vedeţi la prima vizită în Paris dar dacă sunteţi la a doua, la a treia, cum sunteţi în forţă şi cu picioare bune ar fi păcat să le rataţi, măcar pe unele dintre ele.

Parcul La Butte Chaumont

Este amplasat în arondismentul XIX în nord-estul Parisului în faţa primăriei cu acelaş nume. Amănuntul este important pentru că după oficierea căsătoriei, tinerii miri vin în parc să facă poze şi să-şi jure credinţă pe peluze sau în grota cu cascadă. Forma parcului este concavă şi din cauza perimetrului lung de 2.5 km are cinci porţi de intrare. Accesul se face cu metro 5 şi 7 bis sau autobuzele 60 şi 75 ale căror staţii sunt în dreptul acestor intrări. Are o suprafaţă de 25 de ha, fiind unul din cele mai mari spaţii verzi din Paris. A fost înfiinţaţ în 1867 sub Napoleon al III-lea pe baza planurilor lui Haussmann în locul unei cariere de gips şi piatră utilizate în construcţii. Aici era şi groapa de gunoi a Parisului. Între marginile parcului şi centrul său este o insulă pe care a fost ridicată o colină (la butte) de 30 m înălţime creată artificial. Insula Belvedere are o formă triunghiulară şi a fost făcută pe locul unui deal escavat. În vârful ei este un chioşc numit templul lui Sybile cu o siluetă foarte elegantă la care se ajunge fie pe o pasarelă la înălţime, fie pe Podul Sinucigaşilor teoretic interzis dar mai urcând şi o scară cu aproape 200 de trepte pe care n-am escaladat-o. Se spune că din acest foişor se vede foarte bine cartierul Montmartre. Lacul care înconjoară insula are 1.5 ha şi un diametru de 150 m. El este alimentat de trei izvoare din care unul se găseşte într-o grotă artificială înaltă de 20m. Această grotă este decorată cu stalactite şi stalagmite din care cele mai înalte ating înălţimea de 8 m. Atmosfera de basm este completată de o cascadă cu o cădere de 32m în faţa căreia se pozează cuplurile de îndrăgostiţi sau de nou căsătoriţi. Parcul cuprinde peluze cu flori, pădure iar lacul este un loc ideal de pescuit. Aleile de plimbare sau de practicat jogging sau pentru bicicleta însumează 5.5 km. La Butte Chaumont este unul din cele mai armonioase şi liniştite parcuri din Paris.

Parcul Monceau

Este cel mai surprinzător/ frumos parc din Paris. Are o suprafaţă de 8.5 ha şi se găseşte în selectul arondisment 8 pe bul. Courcelles. Acesul se poate face cu metro 2 sau autobuz liniile 30 şi 85. A fost construit de ducele Philippe d´Orleans în 1779. Acesta şi-a dorit o grădină de tip englezesc împodobită cu folies (nebunii), însemnând construcţii din toate timpurile şi locurile amplasate anapoda pentru efect. Într-adevăr în parc au fost construite o colonadă romană, un minaret, o moară, un cort de tătari, o piramidă de dimensiuni reduse, stele funerare, statui, o grotă fermecată. Lacul oval cu nuferi numit Naumachie este înconjurat de o colonadă corintică. care a provenit de la necropola Saint Denis distrusă de foc în 1720. Porţile de intrare sunt din fer forjat frumos lucrat. Alături de poartă este o rotondă numită pavilionul Chartres sugerând un templu clasic doric. A făcut parte din zidul de împrejmuire al parcului. Astăzi are o destinaţie prozaică servind ca toaletă cu taxă de 0.5 eu. Consider singurul obiectiv de prost gust din parc întrucât acolo se puteau organiza expoziţii temporare sau un magazin cu suveniruri iar toaletele să fie amplasate mai departe. Pe nebuniile originale care au rezistat timpului au fost descoperite simboluri masonice pentru că ducele d´Orleans era marele maestru al unei loji. Deşi în calitate de mason a susţinut revoluţia luându-şi numele de Philippe Egalite, tăvălugul a trecut peste el şi a fost ghilotinat în 1793 iar parcul a fost confiscat. În 1860 parcul a fost cumpărat de oraş şi supus unei ample acţiuni de restaurare în cadrul proiectului Haussmann. Au fost tăiate două alei principale curbate care se unesc în centrul parcului, un pod după planul podului Rialto dar la mici dimensiuni, o cupolă pe rotunda de la intrare şi s-au păstrat nebuniile care rezistaseră timpului. Parcul este împodobit cu statui de scriitori şi muzicieni celebri ca Guy de Maupassant, Ambroise Thomas, Alfred de Musset, Chopin. Claude Monet a imortalizat parcul în trei picturi celebre. Parcul deţine specii de arbori şi flori aduse din întreaga lume şi chiar în luna mai este o încântare să te plimbi prin el. Acest parc, cu aleile sale sinuoase, cu statui care răsar din boscheţi fără a respecta simetria grădinilor franţuzeşti, şochează şi place în acelaş timp, creându-ţi o stare sufletească deosebită, încântare şi surpriză. Vă recomand să-l vedeţi. Sper ca pozele să vă convingă

Parcul naţional Saint Cloud

Ieşind din muzeul de Ceramică Sevres cu sufletul şi ochii încântaţi de frumos, am constatat că era gata să înceapă ploaia. Ce face un um normal în acest caz? Ia autobuzul sau metroul şi se întoarce în oraş la hotel, la vreo expoziţie sau intră într-o cafenea. Noi, nu. Am hotărât să mergem în natură prin pădurea parcului Saint Cloud. Sigur că ne- a prins ploaia, ca în potopul lui Noe, în trei reprize a câte zece minute dar în pădure pomii erau atât de apropiaţi încât au format o imensă umbrelă deasupra noastră. Îmbrăcată cu o jachetă de piele şi pălărie impermeabilă cu amândouă mâinile libere am fotografiat pe ploaie în linişte. Domeniul naţional Saint Cloud are 460 ha şi se întinde înafara Parisului dealungul localităţilor Saint- Cloud, Sevres şi Marnes-la- Coquette. Se ajunge cu metro 9, cap linie Pont de Sevres sau 10 Boulogne Pont Saint- Cloud de unde se ia un autobuz comunal. Se mai poate ajunge şi cu trenul din gara Saint- Lazare. Parcul Saint Cloud se continuă la mică distanţă cu Bois de Boulogne care are 860 ha şi pe care cu ciudă spun l-am ratat. Am pierdut o oră în metrou ca să ajungem acolo, ne-am dat jos din metrou 10 la Porte d´Auteuil şi am intrat în pădure. Mergi şi mergi, pustiu, pădure dar nici chiar aşa, întâlneşte doar câte o doamnă care-şi plimba căţelul sau câte un biciclist, întrebat, amabili, nelămurit, negăsit lacuri, nu văzut pipţe sau homo, pierdut o oră, întors la metrou. N-am intrat pe poarta pe care trebuia, ratat aproape jumătate de zi, mers la bistro, mâncat cu noduri în gât, plecat în altă parte. Să revin la parcul Saint Cloud. Să nu vă închipuiţi că am străbătut pe ploaie 460 ha. Am intrat pe cea mai accesibilă poartă cea din dreptul Muzeului de Ceramică. Acolo, aleile sunt la nivel spre deosebire de alte intrări în care urci pieptiş până la 100m... Parcul este clasat ca monument istoric. Începuturile sale coboară în sec. VI când nepotul regelui francilor Clovis a fost înmormântat în St. Cloud. În sec. XVI în parc a fost construit un palat în care s-au întâmplat multe evenimente: asasinatul lui Henri al III lea în 1589, preluarea puterii în 1799 de Napoleon Bonaparte, proclamarea lui Napoleon ca împărat în 1804. Palatul a ars în 1870. A fost distrusă deasemeni Lanterna lui Demostene înaltă de 18 m. care era iluminată ca un far când împăratul era în palat. Astăzi în locul ei se află Rond de la Balustrade de unde am văzut în jos panorama Parisului. Chiar înaintea porţii de intrare am admirat un monument dedicat celor 2 mil de armeni omorâţi de turci în genocidul din1915. La intrarea în parcul St. Cloud se află pavilionul Breteuil amplasat vis-a-vis de Muzeul Manufacturii din Sevres. În el se găseşte metrul-etalon. Am străbătut aleile umbroase ale parcului şi am întâlnit un impresionant grup statuar dedicat libertăţii, lacul cu statuile înconjurătoare, Marea Cascadă şi Marele Jet. Marea Cascadă este o impozantă construcţie în stâncă din sec. XVII. Partea superioară este dominată de statuile Senei şi Marnei din care apele se revarsă într-un bazin. dreptunghiular. Monumentul are o înălţime de 90 m şi este impresionant. În partea de jos a cascadei de o parte şi alta sunt statuile celor patru vânturi principale. În partea de jos a cascadei sunt alte două grupuri statuare cu figuri mitologice. În jurul bazinului sunt amplasate statui clasice iar în mijlocul acestuia ţâşneşte un jet de 42 m care depăşeşte cu15 m cea mai înaltă arteziană din Versailles. Atenţie! Cascada, jetul şi jocurile de apă funcţionează câte o oră numai după amiezele de sâmbătă şi duminica şi sărbătorile naţionale după un orar strict şi ar fi păcat să le rataţi. Noi am vizitat parcul spre prânz în zi de lucru şi nu am prins jocul de ape. Din nou atenţie! Cei care vor fi la mijlocul. lui septembrie la Paris, pe 13 va avea loc cel mai mare spectacol pirotehnic din Europa. Intrarea liberă, parcarea 5 eu.

Parcul La Villette

Parcul La villette se deosebeşte de cele tradiţionale în sensul că în loc de alei în pădure, lacuri ovale sau rotunde, statui clasice împrejur şi busturi de artişti este o întindere de 55 ha, din care 33 ha. spaţii verzi, restul fiind construcţii şi drumuri. Este cea mai mare suprafaţă înverzită din Paris. Accesul se poate face cu metro 5, metro 7, bus 75 sau autobuzul PC (care circulă pe bulevardele periferice de la Porte Maillot la Porte de La Villette, oprind la toate porţile). Oraşul Stiinţelor şi Industriilor şi parcul La Villette au fost construite în anii ´80 pe locul unor foste abatoare care funcţionau din timpul lui Napoleon al IIIlea. Parcul se întinde între Porte Pantin şi Porte La Villette fiind străbătut de canalul Ourcq. Traversarea canalului se face pe două pasarele pietonale iar vara se suplimentează cu o navetă riverană. La concursul pentru proiectarea parcului au participat 800 societăţi de arhitectură din 40 de ţări. Concursul a fost câştigat de un francez a cărui idee de bază a fost să nu întrerupă cu siluetele clădirilor perspectiva parcului de la nord la sud. O serie de construcţii cu acoperiş roşu, numite folies sparg monotonia dată de sticlă şi aluminiu. Un programator cultural organizează concerte, piese de teatru, expoziţii temporare, circ contemporan în tot cursul anului zi şi noapte. Principalele puncte de interes sunt: marea hală din La Villette, muzeul Stiinţei şi Tehnologiei, Geoda, conservatorul de muzică şi dans, filarmonica (în construcţie), teatrul Paris-Villette, cinematograful în aer liber, oraşul muzicii, un centru ecvestru, bază nautică, etc. Sala de spectacole Zenith din parcul La Villette cu capacitate de 6300 de locuri este o perfecţiune din punct de vedere al acusticii şi vizibilităţii. Sructura sa este adaptabilă oricărui tip de spectacol. Aici au cântat Elton John, Patrick Bruel iar Johnny Holiday a apărut într-un show pe ghiaţă. Grădinile care se găsesc între clădiri sunt construite pe baza unor tematici, de ex. : grădinile echilibrului, ale insulelor, ale oglinzilor, ale umbrelor. Parcul nu are porţi de intrare putând fi vizitat nonstop cum şi unele expoziţii sau concerte sau filme se desfăşoară zi- noapte. Bineînţeles că la intrarea în clădiri se plăteşte. Un bilet combinat pentru oraşul (muzeul) ştiinţelor şi tehnologiei şi un film 3D la Geodă costă 14 eu/ pers dar bineînţeles că te poţi plimba gratuit în parc şi ai ce vedea. La Cite des sciences et l´industrie este o clădire enormă care pe cuprinsul subsolului şi a trei etaje conţine: o bibliotecă în care se pot consulta la pupitre interactiv temele care interesează. Am văzut în special tineri cufundaţi în acest gen de studiu; oraşul meseriilor, al sănătăţii care sunt de fapt centre de informare şi consiliere prin mijloace video şi electronice; . centrul de explorări, unde am zăbovit mai mult şi care conţine expoziţii referitoare la pământ, sistem solar, ocean, sunet şi lumină, etc; planetariu, acvariu, cinema, restaurante, etc; oraşul copiilor în care pe înţelesul lor li se prezintă filme şi exponate atractive privind ştiinţa şi tehnologia. Trebuie să recunosc că ce am văzut m-a lăsat siderată sau perplexă, -cum vă place să numiţi- pentru că înafară de clădire, scări rulante şi ascensoare rapide, panouri cu evoluţia speciilor sau automobilele viitorului, n-am priceput nimica. M-oi ţine eu de călătorii, de muzee cu tablouri din secolele trecute, de grădini pline cu statui antice dar impactul atâtor realizări ştiinţifice a fost prea mare pentru vârsta mea şi studiile tehnice făcute ehee! în anii ´50. Am traversat pe o pasarelă la Geodă. Geoda este o construcţie sferică realizată în 1985 în care se află o sală de cinema cu 400 locuri. În exterior geoda este acoperită cu 6500 de triunghiuri de oţel care reflectă lumina ca o oglindă. În cei aproape de 20 de ani de existenţă, geoda a primit 17 mil de spectatori. Ecranul gigantic hemisferic are un diametru de 36 mp şi o suprafaţă de 1000 mp. Am ales între mai multe titluri de filme interesante (ascensiune pe Himalaya, interiorul corpului uman, abisurile planetei Marte, etc) să vizionăm D-day. Spectacolul a durat o oră şi senzaţia de a fi în mijlocul evenimentelor a fost mai puternică decât în cazul filmului Avatar pe care l-am văzut la Bucureşti. După atâta solicitare intelectuală în Oraşul Stiinţei şi emoţională la film- mam şi ferit să nu vină tancurile peste mine, - am intrat într-un restaurant şi contra sumei de 40 eu pentru două persoane am mâncat un aperitiv constând dintr-un cilindru din vegetale şi ierburi aromate, un somon gratinat cu alune măcinate şi salată de andive, cele două cafele allongee fără de care nu se putea şi bineînţeles câte un pahar de bere rece franţuzească.

---

VIZUALIZĂRI: 4571 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI