GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
La Madeleine - povestesa unei rugaciuni ascultate si implinite
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Inainte de a scrie aceasta recenzie, am cautat sa vad ce informatii au fost deja impartasite pe AFA de alti vizitatori despre aceasta frumoasa biserica din inima Parisului. Nimic! Rien! Nothing! Niente! Nada! Nichts! Semmi! Nicego! Nista! Cum asa?! Nu pot sa cred ca din atatia si atatia romani care au vizitat Parisul nici unul nu a ajuns si la La Madelaine, mai ales ca este foarte bine pozitionata in raport cu alte puncte de interes turistic. Si atunci ce mai imi ramane sa cred decat ca nu a suscitat suficient interes?
Adevarul este ca la exterior nu este o constructie impresionanta si nici macar intr-un stil care sa se incadreze unitar in zona si timp. La interior insa, e alta poveste! Iar pentru noi are o semnificatie aparte pe care, chiar daca este foarte personala, am sa vi-o descriu. Asa ca, doamnelor si domnilor, pregatiti-va batistutele sau inchideti recenzia si treceti la alta mai... ”turistica”.
Dupa plimbarea prin gradinile Tuilleries despre care urmeaza sa va povestesc, ne-am indreptat agale catre biserica La Madelaine, dar pentru ca se apropia pranzul, am decis ca mai intai sa ne oprim sa mancam ceva si sa bem o cafea. In scurt timp aveam sa ajungem la punctul culminant al excursiei noastre la Paris si eram amandoi emotionati.
Asteptasem de mult momentul si venise. Asa ca am gasit pretexte sa il mai amanam putin pentru a savura asteptarea. In fata unei cafele si a unui pahar de vin bun am mai auzit inca o data povestea pe care o auzisem de atatea ori!
Cu optsprezece ani in urma doua suflete isi traiau cum puteau mai bine singuratatea. Amandoi iesiti din cate o casatorie nereusita, aveau totusi convingerea ca povestea ”jumatatii” este adevarata si ca daca au rabdare si se lasa dusi de val, viata ii va duce pana la urma pe amandoi la momentul si in locul potrivit. Si apoi minunea s-a produs. Cele doua suflete s-au intalnit. Mai intai intr-o relatie profesionala care nu prevestea nimic altceva, apoi intamplator in aeroport cand el se intorcea de la Paris, iar ea isi conducea fiul la avion pentru a pleca la scoala in Anglia. Inca o intalnire profesionala apoi, iar la a patra luau deja masa in oras impreuna.
Dupa ce au renuntat la protocolarul si profesionalul ”dumneavoastra”, totul a venit de la sine. La o saptamana dupa aceea o cerea in casatorie si uite-asa au trait fericiti ”ever after”.
Fiind intr-o delegatie la Paris, in ultima zi, Cristi s-a dus sa viziteze biserica Madelaine. Acolo, a simtit nevoia sa aprinda o lumanare, iar cuvintele i-au venit de la sine ”Doamne, ajuta-ma sa imi gasesc drumul in viata!”. La intoarcerea in tara, a doua zi, ne-am vazut intamplator si salutat de la distanta in aeroport la Otopeni, iar o luna mai tarziu eu spusesem ”Da”.
Vi se pare incredibil? Eu cred ca oamenii se roaga zilnic (mai mult sau mai putin formal) pentru diverse lucruri. Dar numai rugaciunile venite din suflet, in momente de cumpana, sunt ascultate. Trecusem si eu prin disperarea asta cu ani in urma cand Serban (fiul meu) s-a electrocutat la metrou in Anglia. In rugaciunea mea nu am avut forta sa spun decat ”Doamne, nu mi-l lua, mai lasa-mi-l, oricum ar fi! ”. Si mi l-a lasat.
La Madeleine, biserica de suflet a lui Cristi, este o biserica romano-catolica aflata in inima Parisului, la intretaierea vestitelor piete Place de la Concorde si Place Vendôme, in apropierea Louvre-ului. Estetica ei este echivoca si neconforma cu a celorlalte edificii din zona sau din timpul sau.
Din cauza colonadelor de pe fatada principala si cele laterale, precum si a frontonului de deasupra lor, ea seamana mai degraba cu Panteonul sau cu un muzeu de sculptura datorita numeroaselor statui.
Ca si celelalte catedrale romano catolice, La Madelaine are, in sectiune, forma unui crucifix, acesta fiind insa foarte simplificata, astfel incat interiorul este mult mai sobru decat al celorlalte catedrale, fara o multitudine de capele semicirculare dispuse pe lateral.
Istoria bisericii este destul de zbuciumata si controversata, actuala biserica fiind construita pe locul unor asezaminte anterioare. Astfel, prima parohie cunoscuta a fi fost construita pe amplasamentul actual a fost construita in secolul XIII, iar in secolul XV Carol al VIIIlea infiinteaza aici confreria sfintei Maria Magdalena.
Cea de-a doua biserica construita pe acest amplasament dateaza din secolul XVIII cand Ludovic al XVlea decide construirea edificiului actual. In timpul Revolutiei Franceze, se decide instalarea aici a Adunarii Nationale, prin adaptarea cladirii bisericesti, dar numai doi ani mai tarziu lucrarile de transformare sunt oprite, iar ulterior se ia decizia transformarii cladirii intr-un Templu al Revolutiei, aflat in proximitatea ghilotinei.
Pana la inceputul secolului XIX proiecte consecutive prevedeau transformarea edificiului in Sala de Comemorari Nationale, Banca, Biblioteca, Bursa, Opera, Tribunal de Comert, un proiect mai nastrusnic si mai irealizabil ca altul! La sfarsitul secolului XVIII se decide demolarea bisericii, iar Adunarea Nationala se instaleaza la Palatul Burbon intr-un spatiu inconjurat de colonade inspirat de biserica Madelaine.
La inceputul secolului XIX Napoleon decide constructia unui Templu pentru Glorificarea Marii Armate, iar arhitectul ales dispune demolarea cladirii, dar recuperarea colonadelor pentru constructia unui fel de templu roman. Zece ani mai tarziu, Ludovic XVIII ii reda in sfarsit santierului destinatia religioasa initiala, vrand sa ii comemoreze aici pe burbonii ghilotinati in Piata Concordiei.
In sfarsit dupa ani de munca si dificultati in finantarea proiectului, biserica este inaugurata in 1842 de ziua protectoarei ei, Sfanta Maria Magdalena, pe 24 iulie. Patru ani mai tarziu, in biserica se instaleaza si Marea Orga.
Biserica este inconjurata de cinzeci si doua de coloane a cate douazeci de metri inaltime, sculptura de pe fronton reprezinta Judecata de Apoi, iar usile de bronz de la intrarea principala sunt decorate cu Cele Zece Porunci. Biseria masoara 108 metri lungime si 43 m latime.
In interior, in capela din spate se afla o statuie superba intruchipand-o pe Maria Magdalena ridicata pe brate de ingeri, o alegorie a extazului in care ea cadea in rugaciunile zilnice din timpul retragerii ei voluntare in singuratate. Deasupra altarului sunt scene din istoria crestinismului, intruchipand figuri dominante din religia crestina, dar si pe Napoleon in timpul celui de-Al Doilea Imperiu.
Un lucru remarcabil legat de biserica La Madelaine este faptul ca aici au avut loc funeraliile marelui compozitor si pianist Chopin. Cu cateva zile inainte de moartea sa, fiind grav bolnav, Chopin si-a facut cunoscute ultimele dorinte: sa i se arda toate manuscrisele neterminate, sa i se duca inima in Polonia lui draga si sa i se cante Recviemul lui Mozart la inmormantare.
La orga instalata in 1846 si care este functionala si astazi, in timpul ceremoniei funerare a fost cantat Marsul Funerar compus de insusi Chopin. Ceremonia a fost amanata timp de doua saptamani, timp in care prietenii lui cei mai buni au facut nenumarate demersuri pentru a se putea canta Recviemul lui Mozart care presupunea si existenta unor voci feminine, numai ca la acea vreme femeilor nu li se permitea sa cante in biserica. In final a fost obtinuta o dispensa, iar acestea au putut interpreta recviemul, dar numai cu conditia de a nu putea fi vazute, astfel ca vocile lor s-au auzit din spatele unei draperii de catifea neagra. Alegerea Recviemului lui Mozart de catre Chopin a fost facuta pentru ca el spunea ca Mozart ”nu a abdicat niciodata de la principiile eterne” si de aceea a vrut ca muzica lui sa-l acompanieze in eternitate.
In zilele noastre, biserica La Madelaine isi joaca rolul ei social si religios de biserica, aici fiind desfasurate slujbe de cununie si inmormantare.
La subsolul bisericii, accesibil dinspre Piata de Flori, se afla Foaierul bisericii in care in zilele lucratoare, cu exceptia vacantelor scolare este deschis un restaurant de la 11.30 dimineata pana la 2.00 dupa-amiaza, unde pentru un abonament anual de 5.00 Euro si o taxa fixa de 8.50 Euro/masa, se poate lua masa de pranz cu trei feluri de mancare servite de voluntari. Dupa masa, aici se poate bea unul dintre cele mai ieftine expresso din Paris, doar 80 Euro centi/ceasca. Asa ca, pentru a incheia intr-o nota vesela, daca va aflati la Paris si nu aveti nici o alta motivatie sa vizitati La Madelaine (a propos, intrarea este libera), puteti macar sa mergeti sa mancati de pranz.
Glumesc, bineinteles! Recenzia mea se vrea o invitatie sa nu treceti cu vederea nici aceasta biserica in vizitele voastre prin Paris.
Chiar daca exteriorul este aparent mai auster si nu va da ghes, o data ce ati intrat in biserica, nu veti regreta, chiar si numai pentru statuia Mariei Magdalena!
Trimis de arcrom in 23.10.17 17:22:39
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în FRANȚA. A mai fost în/la: Paris, Beauvais, Strassbourg, Alsacia
37 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (arcrom); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2
37 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Paris - locuri 'must see', PARIS" (deja existentă pe sait)
Rog așteptați...
@arcrom: Foarte impresionantă istoria acestei biserici.
Nu știam. Nu arată a biserică privită din exterior.
Aș fi vrut să închei așa cum ai început. Am înțeles că are o semnificație deosebită pentru voi și aș fi vrut să ne spui și trăirile, emoțiile simțite de voi vizitând biserica.
Bănuiesc că nu este prima dată când intrați în această biserică in cei 18 ani de prietenie/relație/căsătorie.
Recunosc că m-a emoționat articolul corelat cu starea mea sufletească de acum.
Toate cele bune.
@ANILU: Draga mea, cred ca mi-am pus sufletul pe tava destul si asa. Cred ca unii pot considera de prost gust sa iti povestesti viata fara rezerve.
Eu, cum spuneam, nu am retineri, dar trebuie sa tin cont si de susceptibilitatile lui Cristi care este o persoana un pic mai "private" decat mine. Mira-te, dar e prima oara cand calcam amandoi mana in mana in Madelaine.
Sigur ca a existat si o parte pe care nu am povestit-o. Dar cine povesteste despre toate rugaciunile lui! Am aprins amandoi lumanari pentru cei care nu mai sunt cu noi, pentru cei care inca mai sunt, pentru cei pe care i-am iertat si pentru cei pe care nu i-am iertat inca, pentru sufletele noastre si ale tuturor care au motiv sa se roage (si cine nu are?!).
Am stat mult in fata lumanarilor care ardeau si ne-am gandit la cei 18 ani care au trecut si ne-am rugat pentru urmatorii 18. Si ne-am promis sa ne intoarcem tot tinandu-ne de mana.
Doamne ajuta!
@arcrom: Felicitări pentru ultima vizită la biserica Madeleine!
”Inainte de a scrie aceasta recenzie, am cautat sa vad ce informatii au fost deja impartasite pe AFA de alti vizitatori despre aceasta frumoasa biserica din inima Parisului. Nimic! Rien! Nothing! Niente! Nada! Nichts! Semmi! Nicego! Nista! Cum asa?! Nu pot sa cred ca din atatia si atatia romani care au vizitat Parisul nici unul nu a ajuns si la La Madelaine, mai ales ca este foarte bine pozitionata in raport cu alte puncte de interes turistic
Asta ați scris la începutul articolului dar nici o problemă, n-aveați de unde știi că articolul meu în care am scris despre acest obiectiv turistic extraordinar face parte dintr-o serie de tipul de la... până la... așa că despre Madeleine am scris în articolul intitulat "De la Jardin du Palais Royal până la Eglise St Augustin" scris aici, iar cele mai multe rânduri scrise despre obiectivele găsite pe traseu sînt despre biserica Madeleine, fotografii doar 6, dar filmulețul atașat la începutul articolului este despre acest lăcaș de cult. Oricum deja am scris prea multe articole despre obiectivele văzute în Paris (26 articole) așa că de obicei descriu mai multe obiective într-un singur articol, de regulă apropiate unul de altul.
Apreciez faptul că ați ales să povestiți acest eveniment deosebit din viața Dvs. petrecut acolo la biserica Madeleine.
Povestea mea pe scurt în legătură cu Parisul este următoarea: Încă din copilărie m-a fascinat această capitală europeană dar am asociat-o întotdeauna cu Turnul Eifel. După o perioadă mi-am dat seama că este mai mult decât turnul dar tot așa a rămas un vis din copilărie această vizită și inaccesibil pentru mine. Asta până în acest an aprilie 2017 când mi-am făcut de cap în metropola franceză timp de 6 zile vizitând în lung și în lat tot ce am găsit vizitabil din punct de vedere turistic.
Biserica Madeleine am remarcat-o din prima zi de vizită observând-o din Piața Concorde, dar în momentul în care am vrut s-o iau încolo a avut loc atentatul acela terorist de pe Champs Elyses și m-am grâbit spre locul de cazare până nu se închid metrourile (ceea ce s-a și întâmplat pentru scurt timp)
Am vizitat după 4 zile acest loc și chiar dacă din exterior pare altceva (nu degeaba a avut și alte destinații decât biserică de ex gară de tren) în interior este un lăcaș de cult extraordinar.
@AZE: multumesc pentru ecou si aprecieri. Imi cer scuze, intr-adevar fiind de prea putin timp pe AFA nu am avut timp nici macar sa fiu la curent cu tot ce se scrie la ora actuala, dar sa mai citesc si din urma! Da' nu-i nimic ca vine iarna, iar la gura sobei e frumos sa citesti povesti!
Eu am cautat "madelaine" si in afara de cativa useri cu acest nume, nu mi-a aparut nimic. Banuiesc ca nu se face cautarea decat in titluri. Imi pare rau ca m-am inselat, dar imi pare bine ca a mai fost vizitata si apreciata si de altii,
Vizita dumneavoastra la Paris dovedeste ca toate visele se pot implini daca iti doresti cu adevarat ceva si te mobilizezi in acelasi timp in directia indeplinirii lor.
Ma bucur ca ati reusit sa va indepliniti acest vis si va doresc sa va indepliniti si toate celelalte vise pe care sunt sigura ca le mai aveti!
@arcrom: Dar chiar nu aveți de ce să cereți scuze. Eu am dorit doar să subliniez faptul că au mai fost și alții din țara noastră la biserica Madeleine și asta este un lucru bun chiar cunosc pe unii care au vizitat locul doar că ei nu scriu pe AFA. Mai ales că nu există nici un articol în afară de articolul Dvs (și apreciez asta) scris astăzi doar despre acest obiectiv.
O seară faină și călătorii plăcute în continuare...
@arcrom: Madeleine ca Madeleine, dar povestea ta de viată este una de best seller! Sunt plăcut surprinsă, este emotionant si sensibil...
Vă doresc mult noroc si multă dragoste!
Ignorantă sunt, recunosc, nu am fost interesata de acest obiectiv, desi am trecut ptin zonă, am vrut doar ca intr-o seara ploioasa din noiembrie, să-l citesc! Si l-am citit si a fost o plăcută surpriza! M-am intors la o amintire de-a mea: "Din vară până-n iarnă... " sau cam asa ceva...
@arcrom: nu consider a fi "de prost gust sinceritatea!!! Si eu imi expun sufletul pe tavă!! Aici! Pentru mine "aici" având intelesul de familie lărgită@!
Te admir!
@AZE: Multumesc! sa dea Dumnezeu sa fim toti sanatosi si sa ne plimbam pana la adanci batraneti, imparatasind apoi si cu altii plimbarile noastre!
@maria55: Ei, m-ai dat gata cu povestea ta! Multumesc pentru ecou. M-ai facut curioasa si am citit articolul cu pricina. Am patru oale cu dulceata pe foc, una cu dulceata de gogonele, si trei cu dulceata de prune (pentru oaspetii mei dragi!). Sper sa nu se prinda pana scriu eu raspunsul. Dar ti-am citit povestea dintr-o suflare (o sa ma intorc la ea sa o si punctez pe indelete mai tarziu) si vreau sa iti spun ca te inteleg perfect.
In 2010 am avut o experienta asemanatoare. Eu nu am avut atunci langa mine decat pe Cristi si doua prietene plus fiul meu (doar prin telefon). Mi-ar fi prins bine atunci o AFA si mie. Solidaritatea umana face minuni!
Multa sanatate, mai vorbim dupa ce amestec in dulceata 
@arcrom:
” Eu am cautat "madelaine" si in afara de cativa useri cu acest nume, nu mi-a aparut nimic. Banuiesc ca nu se face cautarea decat in titluri.
Căutarea AFA se face, într-adevăr, maxim în titluri (pe lângă numele rubricilor, secțiunilor etc) — NU și în interiorul articolelor (în corpul lor)
Numele corect al bisericii pare însă a fi Madeleine — unul dintre moderatori a observat, probabil, și a corectat în titlu (cf cutumei), înainte de validare; în corpul review-ului nu a intervenit, cf (aceleiași) cutume.
Căutarea după Madeleine (scris cu E) „aduce” într-adevăr (și) articolul anterior menționat de AZE
@webmaster: Multumesc pentru informare si corectura. am sa verific in text si sa fac corectura daca este necesar.
A propos, am uitat sa inserez "coloana sonora" Se mai poate? Acesta e linkul https://www.youtube.com/watch?v=8cBNmWSAJK8
1. Despre review.
Frumos interiorul bisericii, fotografii reușite, interesante etapele prin care a trecut acest edificiu. Este un review la care ați muncit și vă felicit.
2. Pe mine m-a impresionat începutul reviewului, destăinuirea dv., franchețea cu care ne-ați spus cum v-ați unit destinele.
Ați fost sinceră și m-a surprins expresia „mi-am pus sufletul pe tavă” Este o coincidență rar întâlnită. Un user cu rang înalt pe AFA, într-o discuție pe un alt canal de comunicare, mi-a spus așa „Ești prea sincer pe AFA și-ți pui cu ușurință sufletul pe tavă” O fi bine, o fi rău? Uneori regret și a 2-a oară nu aș mai face-o.
3. Am aflat o rugă înțeleaptă către Dumnezeu. „Doamne, ajută-mă să-mi găsesc drumul în viață” Cinste celui care s-a rugat astfel.
4. Cu reviewurile sunteți încă la Paris. Urmează partea palpitantă - Mont Blanc. Sunt pe recepție.
Noapte bună.
@arcrom: Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@Mihai18: Multumesc! acum scriu despre celelalte zile la Paris, despre muzeul d'Orsey, despre ziua la Versailles, despre a opta zi de calatorie prin parcul national Morvan, despre noaptea la Chateauneuf, despre Annecy si de-abia apoi despre Chamonix Mont Blanc si tunel. Asa ca va trebui sa va exersati mult rabdarea pentru ca intre timp, facandu-ma bine, m-am ridicat din fotoliu si mai fac si dulceturi, etc... Dar, "ai putintica rabdare" ca vine sigur si ziua aceea!
Noapte buna!
@arcrom:
Minunat articol, am rămas o vreme pot spune, fără gânduri dacă poți crede asta. Ai scris cu sufletul despre ce este mai important în viața ta, lăcașul este deja anexa poveștii. Îți, de fapt vă doresc să reveniți cât mai des și cât mai mulți ani aici, mână în mână!
Acum, fără să stric vraja poveștii și a ecourilor frumoase, am fost sigură de la început că AFA a căpătat un membru deosebit, atât prin drumurile făcute prin lume și felul cum le povestești dar și prin căile sufletului, deosebite și ceva mai rare azi. Anilu merită toată lauda pentru că te-a convins să fii cu noi.
@elviramvio: Sa stii ca Anilu n-a trebuit sa duca munca de convingere. Cum mi-a spus, m-am si simtit atrasa de idee, iar seara dupa ce mi s-au dus toti turistii la culcare am intrat pe site si am inceput sa citesc povesti frumoase. De regula, eu sunt ceva mai retinuta, mai introvertita pana cand capat incredere, dar aici m-am simtit printre prieteni de la inceput.
Neavand o fire prea gregara am evitat inscrierea in grupuri. Am fost o singura data membra a unui grup pentru pasionatii de gradinarit. Eu chiar m-am inscris cu inima deschisa, dar ulterior mi-am dat seama ca in grup era un spirit competitiv deloc confortabil (imi place competitia, dar nu atunci cand este insotita de rivalitati prostesti si gelozii de copil rasfatat!), iar singura lor preocupare era sa se laude cu pozele florilor din gradina si sa-si vanda semintele si puietii. Nu era locul meu si m-am retras!
Aici imi place bucuria cu care membrii grupului te insotesc pe parcursul unei vacante, sprijinul pe care ti-l ofera in evitarea unor neplaceri in calatorie sau solutiile verificate de cazare, masa si drum.
Aseara mi s-a dat prilejul sa citesc povestea Mariei55 si am fost impresionata de solidaritatea grupului.
Evident ca la 62 ani nu te astepti sa nu fi primit si eu cateva "labe peste bot" de la diversi din jurul meu, dar sunt incurabila. Am incredere in oameni. Pe cei care ma dezamagesc ii dau pur si simplu la o parte si imi continui drumul. Fiecare om nou intalnit are insa tot creditul din partea mea. Iar cu voi am senzatia ca am plecat impreuna la un drum lung si frumos.
De-abia astept sa ne cunoastem! De-abia astept sa termin ce am de povestit din vacanta asta, ca sa pot citi si ce au mai facut si scris altii intre timp, de-abia astept sa ne mai plimbam si sa mai povestim.
Si cum spuneai si tu, cei din generatia noastra sunt mai constiinciosi, se documenteaza inainte, se documenteaza dupa, asa ca o vacanta de doua saptamani devine o vacanta de doua luni cu pregatirea, documentarea si povestirea ei. Si uite asa are toata lumea de castigat!
Eu nu mai plec in vacanta pana in februarie, asa ca pana atunci, dupa ce voi termina povestirile din vacanta asta, cred ca voi mai scrie si din amintiri!
Iti doresc o saptamana frumoasa si cat mai putin ploioasa (la Valcea ploua non-stop de doua zile!).
@arcrom:
Multumesc, si la granita Bucuresti/Ilfov ploua urat, e frig dar am prins un sfărsit de saptamâna minunat la bojdeuca mea argesană, zile de vara cu adevarat si cu un spectacol de parapante de pe Priseaca.
Sper sa vii si sper sa nu pațesc nici eu nimic si sa ajung, la intalnirea anuala AFA si sa ne cunoastem!
Numai bine!
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut” - prin excepția (1A), vezi mai jos.
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecție.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
Frumos review și emoționantă povestea. Să vă dea Dumnezeu cât mai mulți ani împreună, să vă bucurați unul de altul.
Biserica e foarte frumoasă. Deosebit de artistică lumina pe statuia Mariei Magdalena. Cred că se combină într-un mod foarte reușit lumina venită prin cupolă cu cea a candelabrelor din interior. Iarăși un lucru deosebit a fost faptul că ai prins aprinse candelabrele din interior. De obicei în interiorul catedralelor acestea sunt stinse dacă nu slujbă, și catedrala pare mult mai întunecoasă.
@RoxanaGRS: Multumesc pentru aprecieri!
Povestea noastra a inceput destul de tarziu, eu aveam deja 44 ani, dar ma bucur ca am avut ocazia sa ma conving ca exista si relatii de cuplu de exceptie. Regretul nostru este ca nu am putut avea un copil impreuna. Am avut unul, dar am pierdut sarcina din cauza unui soc. Ne-a fost spartă casa si printre altele mi-a furat calculatorul pe care aveam un contract in lucru cu despagubiri mari daca nu il terminam la timp si de asemenea cu ultima mea lucrare inainte de examenul final de MBA, in care nu puteam intra daca nu predam lucrarea!
Ne-am propus sa serbam nunta de aur impreuna, dar, pana atunci, vrem ca peste 18 ani sa putem vizita La Madeleine din nou, mana in mana. Doamne ajuta!
@arcrom:
Da. Îm doresc sa gust din dulcețurile dv.
Pe AFA @ANILU a fost foarte mulțumită de pensiunea dv.
Aștept primăvara.
Pentru dv. această mega excursie fost un schimb de informații, de experiență. Au fost inversate rolurile, din proprietar pensiune, ați fost și turist cazat în alte locații. Cred că ați întâlnit și situații bune, pe care „le-ați adoptat”, dar a fost și invers. Aveți multă vitalitate, după un drum lung de anduranță, mai aveți și putere să pregătiți bunătăți pentru turiști.
Cu bine.
@arcrom: Să ştii că nu eşti singura care ţi-ai pus sufletul pe tavă. Dacă pe cei din jur îi consideri prieteni, îţi descarci sufletul chiar dacă uneori găseşti neînţelegere.
În legătură cu promisiunea ta să reveniţi la Madeleine peste 18 ani, ţinând seama că ai spus că ai 62 de ani, mi se pare modestă. Adică la 80. Eu peste o lună jumătate fac 83 şi am fost acum câteva săptămâni în Tenerife, o excursie solicitantă. Ne-a ajutat Dumnezeu să mai spun odată ˝amfostacolo.˝
În legătură cu biserica Madeleine, adică în apropierea ei, iată ce am scris acum patru ani, apropo de pus sufletul pe tavă şi ăsta e un exemplu inofensiv:
”Cofetăria-cafenea-patiserie-băcănie-restaurant Fauchon se află în spatele bisericii Madeleine şi este cea mai renumită unitate de acest gen din Paris cu 20000 articole la vânzare. Funcţionează din 1886. Preţurile sunt pe măsură. Am vrut să iau nepoţilor două cutii de bonboane dar m-ar fi costat 50 eu; la preţul ăsta a d´autres. Totuşi mi-am spălat ochii în saloanele respective v. aici. Din banii respectivi am luat de la Monoprix un lego pentru 8 ani, un puzle pentru 3 şi mi-au mai rămas câţiva firfirei pentru o cafea. Cele mai convenabile magazine alimentare din Paris fac parte din lanţul Ed l´epicier.
@Michi: Draga Michi, iti multumesc pentru ecou si te admir pentru tonus.
Atunci cand am spus ca ne-am promis sa mergem din nou la Madeleine peste 18 ani, am mai spus si ca vrem sa ne serbam nunta de aur (adica atunci cand voi avea eu 94 ani). De fapt noi totdeauna ne promitem sa prindem 100 ani! Stai linistita, nu am asteptari modeste din punctul asta de vedere, le iau doar pas cu pas!
Oricum, ca si tine, nu duc deloc lipsa de vitalitate. De-abia ne-am intors dintr-un concediu in care am condus 5000 km in doua saptamani, in conditiile in care, sper ca ai vazut din celelalte articole postate de mine, nu am avut nici o zi in care sa ne odihnim pur si simplu.
Iti doresc sa ajungi in toate destinatiile pe care le ai pe lista ta viitoare si sa ne spui si noua in articolele tale "Am fost acolo! "
O seara frumoasa!
@arcrom: Nu cred că vom mai face destinaţii temerare pentru că pe mine mă dor picioarele iar pe soţ l-au lăsat ochii aşa că am renunţat la maşină.
Îmi pare bine că anul ăsta am fost şi în Basarabia cu seniorii. Mai mare ruşinea că n-o văzusem.
Ce crezi că gata, am terminat? La anul dacă ne ţine Dumnezeu cât de cât, vom face excursii în ţară cu autocarul, apoi câte 2-3 zile în câte un oraş, ehee! sper să mai avem ce vedea.
@Michi: Si poate ca ajungeti si la noi la Conacul Malul Alb. Anul trecut am avut scorul 9.9, iar anul asta (pana acum) 9.7.
Anilu@AFA a fost la noi in vara asta si asa am ajuns eu sa aflu de AFA. Ea a scris o recenzie despre cazarea la noi care poate va convinge! Te asigur ca e mult mai bine decat la Piramide in Tenerife 
Am citit articolul si m-am amuzat grozav.
In cateva zile voi ajunge sa povestesc si eu o patanie similara din concediul asta, in Chateauneuf. Satucul era absolut fantastic, dar vorba bancului, "pacat ca era populat"!
Povestea cu Basarabia este ca la noi cu Grecia. Am ajuns in toata Europa, am trecut si oceanul, dar, fie ca-ti vine sa crezi sau nu, inca nu am ajuns in Grecia (desi am vazut pe AFA ca este destinatia de vacanta unde se duc cei mai multi romani, cel putin cei de pe AFA!).
I-am citit sotului meu povestea voastra din Tenerife si cand i-am citit despre cum i-a certat sotul tau pe cei de la receptie, m-a intrebat ce varsta o avea sotul tau, daca tu ai 83. Raspunsul meu a fost 77 si am inceput amandoi sa radem. Asta pentru ca el este cu sase ani mai mic decat mine! Putin umor nu strica la casa omului la orice varsta!
O seara frumoasa! (noi am aprins semineul si fierbem vin 
)
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2019 Un parc tipic frantuzesc — scris în 16.09.19 de BristenaBrad din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Paris ziua 3 - Notre Dame, Luvru, Domul Invalizilor, Panteon — scris în 11.01.20 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Ce am vizitat în prima zi în Paris — scris în 25.11.19 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Paris, obiective mai putin vizitate — scris în 04.01.19 de anihbo din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Dec.2017 Parisul pe repede-inainte — scris în 09.02.18 de Trank din SATU MARE - RECOMANDĂ
- Jun.2016 In cautarea Parisului ascuns — scris în 27.06.16 de Ammelie din BRAILA - RECOMANDĂ
- Jun.2015 We will always have Paris (IV): spiritul gotic al catedralelor — scris în 11.05.16 de diacrys* din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată