Slovenský Raj sau dacă raiul există, îmi imaginez că așa arată

TIPĂREȘTE

Slovenský Raj (Paradisul Slovac), a fost cel mai prețios balsam pentru suflet pe care puteam să-l primim în august 2021. Ne-am dus în Slovacia după natură, iar acea zi a fost una dintre cele mai frumoase pe care le-am trăit vreodată în natură, pentru că, într-adevăr, dacă există rai, așa îmi imaginez că arată.

O plimbare prin raiul slovac nu este despre atins vârfuri sau mers pe creastă, cu toate că Slovenský Raj este o regiune muntoasă, parte a Parcului Național Slovac. Peste 90% din parc este pădure și, în principiu, este vorba despre peste 300 de km de trasee prin văi, canioane, platouri, râpe, peșteri... formate de râuri și pârâuri de-a lungul timpului. În miile de ani apa a sculptat chei cu cascade superbe, ceea ce este specific paradisului slovac, dumnezeiesc de frumos.

Slovenský Raj a devenit peisaj protejat în anul nașterii mele, cu scopul de a proteja văile și cheile sculptate de ape de-a lungul anilor, iar în 1988 a devenit Parc Național, deci este unul destul de tânăr. Cam atât știam când ne îndreptam spre drumeția din acea zi și abia așteptam să vedem dacă este atât de frumos pe cât am citit și văzut prin poze.

În jurul parcului sunt sate, ele însele interesante, unele centre turistice, de unde pornesc drumețiile. Au denumiri de nepronunțat, dar unele ne-au rămas în minte pentru că am trecut prin ele, sau au fost punctele noastre de reper. Prin Spišská Nová am trecut de mai multe ori și cred că este o bună opțiune pentru cazare, iar în Hrabušice ne-am început ziua pe care o dedicasem paradisului, pentru că am avut senzația că acolo este cel mai mare, dar și principalul punct infoturistic pentru traseele din paradis.

Nu este așa, acolo doar am avut o discuție în fața unei hărți, apoi am plecat 6 km mai încolo, la Podlesok, unde era intrarea în parc. Până la urmă ne-am dumirit că cele mai bune puncte pe unde poți intra în paradisul slovac sunt: Spišská Nová Ves și centrele turistice Čingov și Podlesok în nord și Dedinky în sud.

Noi am venit de la 74 de km distanță, de la Demänová, acolo unde eram cazați, de unde am făcut puțin peste o oră, dar localitățile pe care le-am enumerat mai sus, chiar și Poprad, la 17 km distanță, sunt mult mai potrivite pentru cazare, dacă vrei să drumețești în raiul slovac.

Ajunși la Podlesok, ne-a întâmpinat poarta mare de lemn, care ne arăta intrarea în parc. Am parcat mașina în parcarea de acolo, 2 EUR/mașină și am plătit intrarea în parc 1,5 EUR/persoană. Dacă nu iei biletele de aici sau de la centrul infoturistic, imediat cum intri pe traseu, la intrarea în pădure, te așteaptă un nenea care verifică biletele, sau îți vinde unele dacă nu ai apucat să iei.

Pentru cei amatori de camping, unul foarte bine pus la punct este chiar în Podlesok și cred că Podlesok este chiar punctul cheie de unde se pleacă pe cele mai multe trasee.

În plus, centrul turistic de acolo este foarte bine organizat. Sunt hărți imense cu toate traseele, cu legendă, culori, timpi, numerotare..., panouri informative lămuritoare cu tot ce trebuie să știi despre parc, magazin, punct infoturistic și terase/restaurante unde poți mânca foarte bine și ieftin.

Am primit o grămadă de informații acolo și ne-am lămurit cu lucruri foarte importante pentru ziua noastră.

Cel mai important lucru de știut este că traversarea cheilor se face doar în sus, adică în sens invers curgerii apei. Prin urmare, trebuie studiată foarte bine harta cu traseele când vă faceți un plan, pentru că sunt multe trasee cu sensuri unice, nu te poți duce și întoarce pe același traseu și trebuie să faci cele mai potrivite combinații pentru realitatea din teren dar și condiția ta fizică.

Nu este greu să faci asta pentru că hărțile cu trasee sunt foarte clare, traseele sunt colorate și numerotate, pe cele cu sens unic sunt și săgeți care indică asta, în plus la centrul infoturistic din Podlesok am găsit un tânăr foarte simpatic și instruit, cu ajutorul căruia ne-am definitivat traseul pe care noi îl creionasem singuri, în fața uneia din hărțile imense. Dar este important să și vorbești cu cineva avizat pentru că te lămurești mai bine. Noi am schimbat puțin traseul pe baza a ceea ce ne-a spus tânărul.

Trebuie să fii atent și la diferențele de nivel pentru că în cazul aceleiași combinații de traseu poți urca și coborâ de mai multe ori diferențele de nivel. Noi am urcat prin primul canion cam 400 de m, apoi, chiar dacă traseul arată într-o continuă coborâre, în cadrul aceluiași tronson ba am urcat 200 de m și i–am coborât, ba am urcat 60 de m și iar am coborât... și tot așa de mai multe ori, ceea ce poate fi cam mult în cadrul aceleiași zile.

Marcajele turistice sunt perfecte, nu ai cum să te rătăcești, dar se poate întâmpla dacă nu ești atent, pentru că nu mergi pe un singur marcaj sau o singură culoare, cum suntem obișnuiți. Traseul nostru a avut 6 tronsoane și 5 culori și de multe ori se intersecta cu trasee cu sens unic, pe care nu aveam ce căuta.

Mai spun că n-am văzut în viața mea așa o curățenie pe un traseu de munte. O zi întreagă nu am văzut absolut nimic aruncat de om. De asemenea, lanțurile ajutătoare, scările, podețele metalice sau de lemn, toate ne-au oferit o deplină siguranță, nu ne-a fost teamă nici o clipă.

Și ceea ce m-a mai impresionat, cu toate că știam că slovacii drumețesc mult, a fost mulțimea de copii de la câteva luni, un an-doi, până la mai măricei. Să urci printr-un canion mai dificil decât Valea lui Stan al nostru, cu copil de câteva luni mi s-a părut de necrezut. Nu și lor însă, pentru că erau mult prea mulți copii.

Traseul ales de noi a avut un grad de dificultate ușor pe cele mai multe porțiuni, mediu pe altele și oarecum dificil pe anumite porțiuni. Acuma, depinde și de condiția fiecăruia și depinde de cât de lung îți faci un traseu. Dacă te duci și te întorci pe câte un tronson este mai mult decât ok dar cu cât adaugi tronsoane devine mai solicitant. Pentru comparație, Canionul Suchá Belá are porțiuni ușor mai dificile decât canionul nostru, Valea lui Stan.

Cum cele mai vizitate chei din Paradisul Slovac sunt Suchá Belá am încercat și noi să ne încropim traseul pornind de la aceste chei.

Traseul nostru a avut 6 tronsoane și a fost următorul:

Primul tronson a fost prin apă, pe Valea Suchá Belá, foarte asemănător cu Valea lui Stan. Am traversat multe podețe, am urcat multe scări, ba se îngusta canionul, ba se lărgea, până am ajuns la mai multe cascade în trepte, cea mai mare și mai renumită fiind Cascada (Vodopady) Misové.

Aici a fost o bucată mai dificilă după care a urmat încă un urcuș lejer prin pădure până la un izvor, singurul de pe traseul nostru, unde se termină acest tronson. Acolo este o ramificație de trasee și trebuie să fii foarte atent care-i al tău mai departe. Asta dacă nu te întorci înapoi de unde ai plecat, dar nu pe unde ai venit, ci pe un drum asfaltat.

În acest punct este stație pentru închiriat biciclete, iar următoarea stație era pe platoul de la Kláštorisko. Se puteau închiria zilnic în perioada 01.05 până la 30.10, în intervalul 13-17 și costa 7,5 EUR. Sunt multe trasee pentru bicicliști, iar o biciletă înlocuia aprox 1,5 ore de mers pe jos cu 30-35 de minute de bici.

De la Suchá Belá Zaver la Kláštorisko era un traseu direct doar că eram pe sens interzis, așa că ne-am ajutat cu Tronsonul 2 și 3 care au fost o idee mai lungi.

Kláštorisko este un platou în mijlocul canioanelor, cheilor și apelor. În sec XIII aici s-au adăpostit de năvala tătarilor locuitorii din satele și orașele din apropiere și pădurea i-a salvat de aceștia. Drept mulțumire, pe acel loc s-a construit o mănăstire și acest loc a fost numit Raj (Paradis), nume care s-a păstrat până astăzi. Ruinele Mănăstirii Cartusiene sunt renovate în fiecare an cu ajutorul voluntarilor din toată Europa, iar la sfârșitul lunii august aici au loc diverse manifestări culturale. Intrarea a fost liberă, ruinele sunt foarte bine conservate și întreținute.

În afară de ruinele mănăstirii, pe platou, care este un nod de întâlnire a multor trasee din Paradis, din toate direcțiile, este un centru turistic cu restaurant. Aici am mâncat și noi mâncare specifică unei cabane, dar am avut senzația că în viața noastră nu am mâncat ceva mai bun. Ciorbă de varză cu cârnați, cârnați cu muștar și o bere, apoi încă o bere, cappucino și înghețată, preț mic, până în 15 EUR.

De la Kláštorisko la Kláštor.roklina am mers pe un traseu galben, paralel cumva cu Canionul Kláštorka, mult mai spectaculos, unde era și una dintre cele mai frumoase cascade din Paradis, Dúhový, dar nu aveam cum să intrăm pe el pentru că eram din nou pe sens interzis.

De la Kláštor.roklina am intrat pe Canionul Prielom Hornádu, care are 11 km și se întinde de la Hrdlo Hornádu până la Letanovsky Mlyn, cu pereți de stâncă foarte înalți. Noi am mers pe aprox 2/3 din el pe Cheile Hornád, care merg chiar pe deasupra râului, pe un traseu pe care se poate merge în ambele sensuri. Canionul este absolut spectaculos, podețele metalice sunt montate chiar în stâncă și chiar dacă pare periculos, nu este deloc, decât dacă suferi de vertij.

Apropo de cine are probleme pe munte și apropo de cei care se bazează doar pe tehnologie, fir-ar ea să fie. Ne-am întâlnit pe traseu, undeva pe Canionul Prielom Hornádu, cu 2 tineri disperați Nu aveau nici o hartă, nu știau engleză decât foarte, foarte puțin, se ghidau doar după telefoane și habar nu aveau unde sunt. Nu știau să se orienteze nici unde aveau mașina, care era cu totul în sensul opus, într-o parcare la vreo 5 – 7 km de Podlesok și ei mergeau invers. Am încercat să-i orientăm puțin pe hartă, dar nu se puteau concentra pe asta sau nu înțelegeau. Erau și speriați, nu ne puteau urmări nici când le arătam indicatoarele și le explicam, practic alergau precipitați, chiar și pe loc, ca bezmeticii. Alergând i-am întâlnit, alergând ne-am despărțit. Oricum, era 6 seara și ca să ajungă la mașina lor aveau de luat înapoi traseu de 3-4 ore, ceea ce era imposibil doar cu telefoanele. Așa că le-am propus să meargă înainte, cu noi, că până la Podlesok mai era aprox o oră și de acolo, pe șosea puteau să ia o ocazie cei 5-7 km până la mașina lor. Le sugerasem că îi putem duce chiar noi cu mașina, când ajungeam jos, dacă au răbdare să meargă în ritmul nostru. Dar nu aveau, alergau pur și simplu, erau disperați, se voiau cât mai repede la șosea și chiar dacă îi înțelegeam, nu am putut să alergăm cu ei. Sper însă că nu s-au rătăcit, nu prea aveau cum, dacă ne-au ascultat și au mers spre Podlesok.

20 de km a însemnat traseul nostru toată ziua, 8 ore, cu pauze de aprox 2 ore adunate, la izvor, singurul de pe traseu, după ce am ieșit de pe primul tronson, la ruinele mănăstirii, pe platoul Kláštorisko, unde am mâncat și ne-am refăcut forțele puțin și ce am mai pierdut pentru poze și căscat gura. Tipul simpatic de la centrul infoturistic ne-a spus că traseul ar fi de 5 ore, dar, iată, că noi am făcut 8. Indicatoarele dau timpii doar în ore, nu și în km și nu țin seamă de pauze de poze sau contemplare, așa că nu vă luați după ele decât orientativ.

Când am ieșit din traseu am mâncat la Rumanka, vis-a-vis de centrul infoturistic din Podlesok, unde ne-a recomandat, încă de dimineață, tipul de la punctul infoturistic. Restaurantul are o terasă fast-food la intrare, cu bucătărie separată și apoi o sală la interior și se iese din nou pe o terasă elegantă, unde se servesc bunătăți, într-un cadru drăguț. Am mâncat același lucru amândoi, ceea ce nu facem aproape niciodată. Dar atâta îmi plăcuse gnochi de la Via Jasná, că eu am vrut să mai încerc o dată, iar soțul să vadă și el de ce mă minunez atâta la acel fel de mâncare. Eu am mâncat gnochi cu ceapă verde, varză acră și bacon, iar el gnochi cu brânzeturi, bacon și ceapă verde. Am băut un tatra tea, o bere fără alcool și am luat un desert la ulcică, o cremă de brânză înghețată, totul 20 de eur. Gnochi, extraordinar de bun, dar foarte sățios, nici unul nu am terminat porția

Câteva recomandări:

???? Sunt o mulțime de trasee în Paradisul Slovac, toate sălbatice, extraordinar de frumoase, dar nu uitați că traversarea cheilor se face doar în sus, adică în sens invers curgerii apei,

???? Alegeți cu grijă traseul în funcție de sensuri, de dificultate și de antrenament. Poți face combinații de trasee, sau doar unul, după care să te întorci pe șosea, acolo unde este posibil, sau pe rutele pentru bicicliști,

???? Nu vă abateți de la traseele și locurile marcate, de altfel, extraordinar de bine. Am vrea noi să fie așa și prin munții noștri. Nu de alta, dar paradisul este o zonă sălbatică, semnalul se pierde deseori și te poți rătăci, am dat exemplul tinerilor disperați,

???? Plecați cu apă. Pe acest traseu de 20 de km am întâlnit un singur izvor, unde ne-am refăcut stocurile. Dar mai sunt restaurante unde poți face asta. Pe traseul nostru am avut restaurantul de la Kláštorisko,

???? Și pentru orice eventualitate, neapărat să luați de jos, de la centrul info, informațiile de contact ale serviciului salvamont

A fost o zi lungă, dar extraordinar de frumoasă. Am ajuns acasă pe întuneric, după 13-14 ore, cam storși de energie, de aceea a doua zi ne-am permis un răsfăț la Tatralandia, imensul parc de distracții cu ape termale. Sper ca ziua în care mă reîntorc în paradis, pentru alte trasee, să fie cât mai aproape. Și vouă vă doresc asemenea. Și mai sper ca pozele să vă spună mai mult decât toate cuvintele mele.

---

VIZUALIZĂRI: 2330 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI