În Parcul Tei, după mulți ani

TIPĂREȘTE

Pentru că în Parcul Tei nu am mai fost de multă vreme, una din destinațiile de plimbare ale lunii mai a fost parcul amenajat la marginea Lacului Tei, unul din cele 15 care formează salba de lacuri antropice de pe cursul râului Colentina. Vizitasem Mănăstirea Plumbuita, mă plimbasem îndelung prin Parcul Plumbuita cu cele două mari sectoare ale sale - Plumbuita I și Plumbuita II - iar la retragerea către casă, ocolind peninsula, pe Strada Ricinului, privirile mi-au fost atrase de Roata Mare din Parcul Tei, precum și de siluetele a două construcții deosebite - Palatul Ghika Tei și Biserica Teiul Doamnei Ghika situate dincolo de lac. Orele erau destul de înaintate, iar eu cam obosită după atâta umblet, așa încât am amânat vizitarea celor două obiective pentru o dată ulterioară.

Nici acum când, în sfârșit, a venit vremea să merg acolo, nu-mi este clar în care dintre cele două parcuri alăturate - Parcul Plumbuita și Parcul Tei - este considerat a fi amplasat Palatul Ghika Tei. Wikipedia ne spune că "Palatul Ghica Tei este un edificiu din București, sectorul 2, situat în Parcul Plumbuita, care mărginește latura sudică a lacului... "

Fără a încerca să clarific acest aspect, voi spune că Palatul Ghika Tei și Biserica Teiul Doamnei Ghika se află pe o porțiune îngustă de pământ situată între două meandre ale râului Colentina, fiecare dintre ele formând câte un lac - Lacul Tei și Lacul Plumbuita.

Deși le-am văzut și le-am fotografiat în ziua în care am fost în Parcul Tei, respectând amplasamentul considerat oficial, voi face referiri la cele două obiective istorice atunci când voi relata despre Parcul Plumbuita. Până atunci...

Cum am ajuns în Parcul Tei?

În Parcul Tei, situat la malul lacului cu același nume, accesul se face prin Bulevardul Lacul Tei, prin Strada Petricani sau prin Strada Doamna Ghica. Depinde de unde veniți. Un bun punct de reper este Universitatea Tehnică de Construcții București, în fața căreia se află intrarea principală în parc. Ca mijloace de transport în comun menționez tramvaiele liniilor 16 și 36, precum și autobuzele care circulă pe traseele 182,282 și 243.

Pentru automobiliști... aceleași probleme de parcare ca peste tot în București. Cu puțin noroc, se poate parca pe marginea străzilor adiacente.

Plimbare în Parcul Tei

În 1935, Prof. Ing. Dorin Pavel - "părintele hidroenergeticii românești", în colaborare cu Nicolae Caranfil, demarează lucrările de asanare a mlaștinilor râului Colentina, lucrări care vor fi întrerupte patru ani mai târziu din pricina războiului. Reluate în 1948 și finalizate în 1950, acestea au dus la apariția unui parc cu o suprafață de 9 ha, Grădina Teilor. Bineînțeles, în timp, această zonă de agrement a bucureștenilor a cunoscut multiple transformări și îmbunătățiri. Cum arată ea în zilele noastre?

N-am pătruns în parc pe la intrarea principală, cea cu arcada de piatră pe care scrie "Parcul Tei", ci pe la o intrare mult mai modestă, tot cu arcadă, prima la care am ajuns traversând prin fața Palatului Ghika. În afară de Roata Mare pe care o observi din stradă, precum și de câteva amenajări care fac deliciul copiilor, primul obiectiv care mi-a atras atenția în parc a fost fântâna decorativă, cu statuia unei nimfe amplasată deasupra bazinului susținut de 4 tritoni. Documentările ulterioare mi-au spus că această lucrare a fost turnată în fontă, la Paris, în 1931-1932, la renumita turnătorie specializată în fontă ornamental-artistică, "JJ Ducel et fils, maitres de forges, à Paris" creată în 1823 și condusă timp de mai multe generații de familia Ducel. Lucrarea strălucind acum de bronzul proaspăt, înaltă de aprox. 2 m, a fost amplasată în Parcul Tei în anul 1960.

În parc, plimbându-mă pe alei, aveam să descopăr și alte lucrări de artă. Dramaturgul Ion Luca Caragiale cam trist, înconjurat de flori, o statuie în piatră realizată de Zoe Băicoianu, străjuiește intrarea în Restaurant President. Vis-à-vis, în iarbă, privirile îmi sunt atrase de o îmbinare ingenioasă de blocuri masive din piatră - "Balade și legende" - având ca autor pe Geta Caragiu (sora cunoscutului actor Toma Caragiu), un gen de artă mai puțin înțeles de mine. Critica de specialitate spune că "Cele patru blocuri suprapuse din piatră expun în mod alegoric multitudinea de valori tradiționale ale spațiului românesc, încărcat de mitologie și mister".

Dar, cea mai sofisticată lucrare de artă este Bustul Heydar Aliyev, fostul președinte al Azerbaidjanului, amplasat la capătul aleii care-i poartă numele, cea care pornește de la intrarea principală în parc. Arbuști ornamentali, flori, bănci pentru odihnă, sistem de iluminat, bazine cu mici fântâni arteziene, mai pe scurt, o alee bine amenajată în anul 2007, ca parte a unei înțelegeri la nivel înalt, înțelegere care a inclus și inaugurarea unei statui a lui George Enescu în capitala azeră Baku, moment festiv la care a participat și președintele de atunci al României, Traian Băsescu.

Despre controversatul om politic azer, nu am a spune nimic. Menționez doar textul (în română și engleză) care străjuiește monumentul: "Heydar Aliyev (10.05.1923 - 12.12.2003) Un mare om politic de stat președintele Republicii Azerbaidjan (1993-2003) cel care a pus bazele structurii de stat contemporane a Azerbaidjanului. Inițiatorul realizării proiectelor de importanță globală precum Baku - Tbilisi - Ceyhan și Baku - Tbilisi - Erzurum. Adept al dezvoltării relațiilor economice, științifice și culturale dintre Azerbaidjan și România. "

M-am plimbat pe aleile parcului, am savurat aerul înmiresmat de salcâm și trandafiri înfloriți, m-am odihnit pe o bancă și am cercetat căsuțele din lemn-mici magazine cu jucării, ronțăituri, vată de zahăr, băuturi răcoritoare și înghețată. Mai ales cu înghețată pentru că avea mare căutare atunci.

Un panou colorat, amplasat la vedere, mi-a arătat faptul că cele două alei principale impart parcul în trei zone, toate amintind de basmele copilăriei și de eroii acestora - Ileana Cosânzeana, Făt Frumos și Verde Împărat, "Balaurul cu șapte capete", dar și "Pasărea măiastră".

În Zona 1 - "Pădurea de argint" - primele care ne atrag atenția sunt Lanțurile (nefuncționale atunci când am fost eu acolo) și Caruselul - "Herghelia Ilenei Cosânzeana" care-i plimba, bucurându-i, pe cei mici. Zona 2 - "Pădurea de aramă" - situată în partea dreaptă a intrării principale, coborând înspre lac, îi invită pe copii la o plimbare cu mașinuțele electrice ale unui Făt Frumos modern, toate inscripționate și decorate cu personaje de poveste: Balaurul, Zmeul, Gheonoaia, Uriașul, Știma apelor, Căpcăunul, dar și Făt Frumos și Ileana Cosânzeana.

Tot în Zona 2 se află una dintre principale atracții ale parcului, Roata Mare sau "Pasărea măiastră". Mai multe locuri de joacă cu leagăne, tobogane și saltele gonflabile completează zona.

Zona 3 era lipsită de animație atunci când am trecut eu pe acolo. Situat în partea stângă a intrării principale "Tărâmul lui Verde Împărat" cum mai este denumită această parte a parcului, găzduiește Roata mică (alcătuită din 12 cabine închise, pretențios numite "Merele de aur" amintind de basmul "Prâslea cel voinic și merele de aur"), Casa Groazei sau "Tărâmul celălalt" și Roller coasterul supranumit "Balaurul cu 7 capete", elementul principal de atracție în această zonă. Toate erau în așteptare de amatori de distracție. Lângă fiecare dintre aceste instalații sunt panouri cu date tehnice, instrucțiuni, recomandări și restricții pentru utilizatori.

Mai trebuie să spun că în parc sunt câteva case de bilete, multe bănci pentru odihnă, coșuri pentru gunoi și toalete (1 leu/persoană).

Cu "Pasărea măiastră" spre înaltul cerului

Atracția principală în Parcul Tei este fără îndoială Roata Mare pe care, inspirat, administratorii au denumit-o "Pasărea măiastră". Am văzut astfel de instalații în multe parcuri europene, chiar și la târgurile de Crăciun, dar - datorită cozilor mari de la casele de bilete și de la urcarea în gondolă - am refuzat din start o astfel de delectare. De astă dată, atrasă de imaginile pe care speram să le văd de la înălțime, dar și pentru a putea spune apropiaților că am fost și eu acolo (Cum? Ai fost în Parcul Tei și nu te-ai plimbat cu roata?) am decis că a sosit momentul.

Duminică, puțin înainte de amiază. În parc relativ puțină lume. Ca o chemare, Roata Mare se învârtea mai mult în gol, parcă numai pentru a ne atenționa că funcționează.

Cu biletul pregătit (15 lei/persoană - adulți, 5 lei/persoană - copii cu vârsta de 5-14 ani, gratis - copii cu vârsta sub 5 ani), am pornit spre "Pasărea măiastră" care - într-o rotație de 12 minute - avea să mă poarte spre cer, arătându-mi împrejurimile de la 63 m înălțime.

Pe platforma de îmbarcare, supraveghetorul mi-a deschis una dintre cele 44 cabine, m-a invitat să intru și a închis apoi ușile prin exterior. Din interior, ușile nu pot fi acționate. Chiar și la coborâre, tot el a fost acela care le-a deschis. Precizez că toate aceste manevre se fac în timp ce roata continuă să se învârtă. A se înțelege că viteza de deplasare este foarte mică. Cu puțina matematică pe care mi-o mai amintesc și cu datele tehnice furnizate local, am calculat că viteza de deplasare este cu doar puțin peste 1 km/oră.

Interiorul gondolei este prevăzut cu instalație de aer condiționat montată în plafon, cu leduri pentru iluminat, buton de panică, difuzor pentru comunicare, precum și cu instrucțiuni privind siguranța în timpul funcționării (în română și engleză). În cabină sunt două banchete pe care pot sta comod 6 persoane. Privitor la legănat, pot spune că acesta este aproape imperceptibil dacă cei aflați în cabină stau liniștiți pe locurile lor, iar adierea vântului nu este prea puternică.

Geamurile din plastic sunt suficient de curate pentru a-ți permite fotografierea câtorva peisaje. Și ar fi păcat să nu o faceți. De la înălțime, Biserica Teiul Doamnei Ghika și Palatul Ghika Tei (mai mult acoperișul, restul fiind camuflat de arborii înalți), meandrele râului Colentina cu Lacul Plumbuita și Lacul Tei, construcțiile moderne din depărtare și parcul de distracții de dedesubt, cu fantasticele lui amenajări, dar și cu salcâmi înfloriți și cu trandafiri viu colorați, toate sunt amintiri demne de "Pasărea măiastră" din Parcul Tei. Iar dacă ai ochi buni și privești în zare până hăt, departe, vei vedea ițindu-se spre cer Hotelul Intercontinental, Casa Poporului și turlele aurite ale Catedralei Mântuirii Neamului.

În încheiere, menționez și programul de funcționare: Luni - închis pentru mentenanță, Marți - Vineri în intervalul orar 10.00-21.00, Sâmbătă și Duminică - în intervalul orar 10.00-22.00.

Mai amintesc și faptul că The President - complexul de la malul lacului, anunță deschiderea piscinei. Programul de funcționare (în perioada 1 mai - 30 septembrie) este zilnic între orele 10.00-19.00, iar taxele de acces sunt: 60 lei/persoană în zilele de Luni-Vineri și 80 lei/persoană în zilele de Sâmbătă, Duminică și sărbători legale.

---

VIZUALIZĂRI: 1004 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI