O cazare perfectă pe o insulă perfectă

TIPĂREȘTE

Astrele s-au aliniat din nou și-au făcut posibil ca la sfârșitul calendaristic al iernii să întâlnim primăvara în Madeira. De rezervări pentru zboruri și mașină s-a ocupat Tati, ca de obicei. Evident, întâi a cumpărat biletele de avion, cam cu 3 luni înainte. Zbor direct cu România nu exista la acel moment (cred că nici acum nu există), deci trebuia compus din bucăți. În cazul nostru, escala am făcut-o în Roma și concret, planul de zbor a „sunat” cam așa: București (20:05) – Fiumicino (21:25; plecare a doua zi dimineață la 6:40) – Madeira (9:55); Madeira (10:35) – Fiumicino (15:40; plecare în ziua următoare la 22:00) – București (1:15). Am avut deci câte o noapte semisacrificată și la dus, și la întors, dar... cine se încurcă de asemenea mizilicuri când e vorba de Madeira?!... 260 euro toată distracția, fără bagaj de cală, dar cu priority și locuri plătite. Toate zborurile au fost operate de compania Wizzair și s-au desfășurat în limite de timp aproximativ normale (ba chiar cu o sosire mult devansată în cazul primului segment de zbor).

Mașina a rezervat-o Tati cu vreo 2 săptămâni înainte la firma SIXT, cu care am avut experiențe bune anterior. Știți că de obicei una rezervi și alta primești, așa că în final am avut parte de un Renault Capture pentru 543 euro, pentru întreaga perioadă petrecută pe insulă (o săptămână). Erau și variante mai ieftine, dar lui Tati nu-i place să-și asume riscuri în materie de mașini închiriate și-i dispus să plătească toate asigurările posibile. Iar băieții ăia de la ghișee, când te văd chitit să decartezi, încep cu texte: „O, dar avem o vaiantă și mai bună pentru dvs!... Pentru numai x euro în plus, vă putem oferi...” Așa și acum: „Vă dau, domnu’, super-mașină! Ascultați-mă pe mine, luați-o p’-asta, are motor puternic și o să vă trebuiască; la noi drumurile sunt așa (gest cu palma în sus) și așa (gest cu palma în jos) !” Îl ascultarăm pe băiat și se dovedi o treabă înțeleaptă, profețiile sale nefiind deloc exagerate!

În fine, a venit rândul meu să mă afirm. Adică să stabilesc un plan de bătaie (aproximativ) și să rezerv cazare. Sincer, am cam trișat. Nu că nu m-ar pasiona astfel de sarcini, dar... tranzitez o perioadă profesională extrem de tumultoasă și efectiv nu prea-mi mai rămâne timp și energie pentru „frivolități” ! E drept, la un moment dat am citit niște articole să-mi fac o idee (vagă), idee care oricum mi s-a șters din memorie încet-încet până am ajuns să plecăm. Singurul lucru cu adevărat util pe care l-am făcut a fost să intru într-o zi într-o librărie și să cumpăr un ghid turistic. N-am avut timp să-l studiez decât în avionul Fiumicino-Madeira când, în mod paradoxal, deși nu dormisem decât vreo 2 ore, creierul meu procesa informațiile pe bandă rulantă! Deci în final am ajuns în Madeira tobă de carte, cum s-ar spune! 😊

Cu cazarea a fost și mai simplu. Am mers pe mâna amicei mele ce fusese în Madeira cu câteva luni în urmă și am rezervat fix în același loc: Palheiro Village – Golf, Gardens & Spa. În mare, este un complex de vile, dispus pe un întreg versant, ce oferă spre închiriere apartamente de lux (cotate la 4* sau 5*) cu 1,2 sau 3 dormitoare. În plus, dispune de 2 restaurante, o secțiune de spa (inclusiv o piscină exterioară încălzită; argument decisiv!) și terenuri de golf. Se află – în linie dreaptă – la 4-5 km est de capitala Funchal, geografic aparținând de localitatea Caniço.  

Am rezervat un „apartament cu 1 dormitor cu vedere la mare și la orașul Funchal” (chiar așa se intitulează pe booking) pentru 7 nopți și prețul de 1166 euro. Am garantat cu cardul și am avut drept de anulare gratuită până cu 14 zile înaintea sejurului, însă plata s-a procesat la proprietate. Nu exista posibilitatea rezervării variantei cu mic dejun inclus, însă scria pe site că acesta putea fi cumpărat direct la fața locului pentru 25 euro de căciulă. Pe bune?! Păi eu de 25 de euro mănânc mic dejun o săptămână!

Buuun! Deci am aterizat, am „pescuit” mașina, am pus pe gps locația și cam pe la ora 11 am ajuns. Deja bulversați de șoselele fără cusur ale insulei, o veritabilă înlănțuire de tuneluri și viaducte! (În fine, distracția abia începea...) Intrarea în complex este securizată cu barieră, în imediata apropiere se află o căsuță (în care stă un nene-paznic după un program despre care nu m-am prins). Când am ajuns noi, nu era nimeni în căsuță să ridice bariera, așa că am sunat la numărul de pe booking și da, a funcționat! Hei, dar unde e Recepția?! Nimic care să sugereze așa ceva nu se zărea. Doar un drum șerpuitor ce urca abrupt printre vile și viluțe cochete, pe care l-am urmat din instinct. După a doua serpentină am remarcat indicatorul „Recepție” și ne-am oprit.

Pe booking scria că putem face check-in începând cu ora 14, deci n-aveam prea multe speranțe. Totuși, minunea s-a întâmplat, gazda noastră, o tânără al cărui nume se pronunță la fel ca al meu (dar se scrie diferit), ne-a informat că apartamentul rezervat este gata să ne primească. După formalitățile obișnuite de cazare, o hartă și câteva informații strecurate din mers (despre facilitățile complexului), ne-a spus s-o urmăm. Cu mașina. Deci, informație de luat acasă: complexul se desfășoară pe o suprafață apreciabilă atât pe orizontală, cât și pe verticală! E musai-musai-musai mașină! Imposibil de venit la Palheiro Village târâind de troler!

Am urmat gazda în coborâre, practic pe unde am venit. Apartamentul nostru se afla într-o vilă pe prima linie, aleile aveau nume de flori, dar uite că am uitat cum o chema pe a noastră... În fine, prima linie. O viluță compusă din 2 compartimente, unul văruit în portocaliu, altul în galben. De fapt, cel portocaliu era holul comun, din care se cobora la apartamentul de sub noi. Am nostru era pe același nivel cu intrarea.  

Din nou ne-am urmat gazda, de data asta prezentându-ne domeniul. Hol, dormitor în stânga, baie în dreapta, living-bucătărie în față. Wow! ; e imposibil să nu zici „wow” când zărești priveliștea oferită de ferestrele dormitorului și de terasa ce se face din living! Jumătate albastru închis (marea), jumătate albastru deschis (cerul) plus niște pete de verde (copacii) și cărămiziu (acoperișurile caselor). Gazda noastră ne-a mai ținut un pic de vorbă, ne-a spus unde să ne facem cumpărăturile, unde-i cea mai apropiată stație de benzină, ce restaurante ar fi prin zonă și pe urmă ne-a lăsat, nu înainte să ne ureze cele obișnuite în astfel de situații. Iar noi am pornit întru inspectare.  

Dormitorul conține, în mare, un pat matrimonial încadrat de noptiere și un dulap încastrat. În mic, patul are saltea odihnitoare, lenjerie albă de bumbac și câte 2 perne de căciulă. Pe noptiere ne așteptau veioze, la capătul patului câte un rând de întrerupătoare și prize, iar în dulap (compartimentat eficient) o pilotă subțire. Alte mici accesorii completau designul încăperii, oferindu-i o nuanță de intimitate: o oglindă, un tablou mare și unul mic, un vas pentru depozitat rufe murdare (ce semăna cu un fel de stup țuguiat). Pe un scaun, într-un colț, erau 2 prosoape de piscină. Draperii opace la ferestre, ce se vor dovedi extrem de eficiente în a opri repetatele tentative de pătrundere a primelor raze de soare spre ochii somnoroșilor. A, și apropiindu-ne de fereastră, am remarcat că aceasta este dublată pe dinafară de un mic balcon (gen franțuzesc).

Livingul și bucătăria sunt încăperi separate ce comunică liber între ele. Principala piesă de mobilier a livingului este, desigur, canapeaua, așezată astfel încât să ai cea mai bună vedere spre exterior. De fapt, mai există o a doua canapea pusă pe un perete lateral, aceea probabil devine number one în sezonul rece (dacă o fi existând așa ceva în Madeira?!), căci în fața ei, pe peretele opus, se află un șemineu. Alte piese de mobilier, ici-colo: măsuța de cafea, 2 veioze cu picior, de colț, încă o măsuță și o comodă pe care stă TV-ul.  

Comunicarea cu terasa se face prin 2 rânduri de uși glisante. Terasa ține cât toată lungimea livingului și e suficient de lată cât să găzduiască 2 șezlonguri și o masă înconjurată de 4 scaune. Deasupra am avut un acoperiș alcătui din șipci de lemn, care umbrea destul de bine totuși. Pentru scaune și șezlonguri am găsit înăuntru pernuțe și saltele; trebuia să avem grijă să le strângem seara, altfel dimineața le găseam ude de rouă.

Despre priveliște n-are rost să vă mai bat la cap! Nu ne mai săturam s-o savurăm și cred că 95% din timpul petrecut în apartament în stare de veghe l-am petrecut pe terasa aia spațioasă și minunată! În față era oceanul cu culorile lui mereu schimbătoare, spre dreapta panorama capitalei – pur și simplu, una dintre cele mai faine priveliști de care am avut parte vreodată! A, și apusurile de soare!... Și pe urmă luna deasupra, pe boltă, ascunzându-se printre zăbrelele „acoperișului” ... Voi pune poze, multe poze!

În bucătărie, 2 pereți erau căptușiți cu mobilierul specific, de culoare deschisă. În ceea ce privește dotările, nu ne-a lipsit absolut nimic, ba chiar au fost mult peste nevoile noastre de turiști plimbăreți. Am avut mașină de spălat vase și mașină de spălat rufe, aragaz cu cuptor și cuptor cu microunde, cană-fierbător, espressor de cafea, prăjitor de pâine și robot de bucătărie. Veselă și tacâmuri de toate neamurile și dimensiunile posibile, inclusiv...rotiță de-aia de tăiat pizza! Într-un compartiment separat, ca o mică debara, se aflau chestiile utile pentru uscat și călcat rufe. Am avut și ceva consumabile – de genul detergenți, bureți etc.

Pe masa din bucătărie (și ea înconjurată de 4 scaune) am găsit un mic cadou din partea casei: o sticlă de vin de Madeira și o porție generoasă de Bolo de Mel (prăjitura națională, un amestec de fructe uscate, nuci și miere). Vinul am reușit să-l dovedim (ca aperitiv, câte o dușcă înainte de masă, căci e foarte tare, aproape ca un lichior), dar prăjitura, cu regret, ba (mult prea dulce pentru gusturile noastre!). Oricum, am apreciat gestul.

Baia, de dimensiuni apreciabile și ea, conține toate elementele necesare: vas de toaletă și bideu, cadă și oglindă, coș de gunoi și chiuvetă inclusă într-un corp de mobilier comun cu spațiile de depozitare. Am dispus de câte 2 prosoape fiecare, plus unul pentru picioare, acestea schimbându-se zilnic. De asemenea, n-am suferit din lipsă de hârtie igienică. Alte consumabile: un flacon mare cu săpun lichid, săpunele rotunde și doar un flaconaș cu... nici nu mai știu ce conținea, dovadă că de fapt nu mi-a trebuit.  

Podelele întregului apartament erau acoperite cu plăci mari de gresie ușor rugoasă, antialunecare; doar pe mijlocul livingului era un covor mițos unicolor. Că veni vorba de culori – nimic strident, nuanțe odihnitoare, nisipii, ici-colo câte o pată de culoare. N-a fost cel mai sofisticat ambient în care am viețuit, dar cu siguranță a fost unul în care ne-am simțit „acasă” .  

... Etapa a doua a constat în studierea hărții pe care o primisem de la gazda noastră. Ocazie cu care am descoperit că „satul” nu reprezintă decât o mică-micuță porțiune din ceea ce se cheamă Palheiro Estate (domeniul, cum ar veni). Care, pe lângă resort, cuprinde grădinile omonime (hei! , citisem despre Palheiro Gardens în ghidul meu, dar nu făcusem legătura!), precum și uriașe zone de pădure, iar în nordul extrem începe levada A6 („levada” sunt niște canale de irigație săpate de locuitorii insulei în urmă cu vreo 200 ani, pe traiectul cărora s-au amenajat în zilele noastre trasee de drumeție).  

Practic, avem așa: zona de 4* = „satul” de vile (în care ne aflam și noi), nucleul Recepției, cu piscina încălzită, camere de socializare și Palheiro Village Sales Centre (pentru că da, apartamentele pot și vândute și cumpărate); zona de 5* = Hotel & Restaurant Casa Velha de Palheiro (amenajate în fostul conac de vânătoare al primului conte de Carvalhal – de asemenea citisem în ghid 😊), Palheiro Spa (piscină interioară, saună, cameră cu aburi, masaje și alte asemenea; gratis doar pentru cei cazați la conac; în plus, aceștia au incluse intrări nelimitate în Palheiro Gardens, unde se află și Tea House, o chestie cochetă și drăguță); zona de golf = terenuri specifice și Restaurantul Balancal (Palheiro Golf Clubhouse and Restaurant) . Complicat, nu?!

A, și ne-a mai dat ceva tanti aia de la Recepție: programul activităților din săptămâna respectivă. Evident, contra cost, așa cum se poartă pe la case (atât de) mari. Spicuiesc: cină la lumina lumânărilor, lecții de gătit, de călărie sau de golf, yoga, drumeții ghidate etc. Și ne-a mai subliniat un lucru: că avem 10% discount la oricare dintre cele 2 mâncătorii sau la spa sau la Palheiro Gardens.

Etapa a treia: hai să facem și noi ceva cu viețile noastre, dacă tot am ajuns pe această insulă de vis! De mâncat e prea devreme, putem să începem cu vizitatul grădinilor, că ne sunt la îndemână. Într-o umbră de gând crezusem că vom putea merge pe jos, dar ne lămurisem deja: mașină-mașină-mașină! Nimic nu-i aproape în resortul ăsta! Am pus locul pe gps și a șofat Tati cam 10-15 minute până acolo. Sus-jos-sus-jos... Și da, deja îi mulțumeam băiatului de la SIXT!...  

La grădini ne-a costat 11 euro de căciulă, am uitat de discount și i-am plătit integral. Ba, am cumpărat și o broșură cu 1 euro. Ar merita să fac un subiect de sinteză cu grădinile din Madeira, sper să mă țină balamalele și să vă povestesc mai mult... În fine, de povestit nu-i cine știe ce, dar pozele!...  

Pe urmă ne-am dus în Caniço, după provizii. Cu mâncarea a fost simplu, am rezolvat-o la supermarketul recomandat de gazda noastră (Pingo Doce Super Cancela). Ne-ar fi trebuit însă ceva haine subțiri în plus (luaserăm cam puține de acasă) și poate și ceva încălțări de vară. Am descoperit pe hartă Centro Comercial Cancela, la prima vedere părea ce ne trebuia, magazin de articole sportive, însă n-am avut prea mult succes. Adică și-a găsit Tati niște tricouri, eu o geacă-foiță (nu era musai, dar mi-a plăcut), nema încălțări. Aveam să ne descurcăm în final...

A venit și rândul mesei principale a zilei, nici-prânz-nici-cină. Alegerea era clară: la conac! Locul – de mare fiță, într-adevăr, doar că n-am nimerit prea bine, oferta părea cam fast-food. Am întrebat dacă n-au și mâncare normală și ni s-a spus că după ora 19 schimbă meniul cu cel de cină. Mai era până la 19, n-aveam energie să căutăm altceva, deci am rămas. Am luat cea mai normală chestie posibilă, ceva pește cu legume – porție mică, abia ne-a amețit foamea. Am uitat să comandăm pâine și n-am primit din oficiu. Plus o sticlă de apă, plus reducerea de 10% (pentru care a trebuit să fugărim ospătarul prin stabiliment) = 56 euro. Ne gândisem anterior la un moment dat să luăm micul dejun măcar o zi la restaurant (tot aici), să vedem cum e. Ne-a trecut pe loc. Când am ajuns în apartament, am completat cu mâncare din frigider.

Alte interacțiuni semnificative cu Palheiro Estate n-am prea avut. Am vizitat piscina în prima zi, când ne-am întors de la masă. Se accesează un pic ciudat, adică intri într-o clădire (lipită de cea cu Recepția) și urci (sau cobori?!) cu liftul un nivel. Nu era nimeni, bătea vântul (la propriu și la figurat), pool-barul nu funcționa, doar un tonomat de unde te puteai servi cu ceva de băut. Piscina e destul de mare, dar ni s-a părut rece. Am zis că suntem noi obosiți și ni s-a schimbat percepția. Am remarcat șezlongurile dispuse pe un fel de platformă cu vedere la mare și la Funchal, însă astfel de vedere aveam și de la terasa noastră, deci ne-am retras.

Am revenit în altă seară, am găsit ușa spre lift încuiată. M-am mirat foarte, îmi aminteam pozele în nocturnă, cu familia prietenei mele bălăcindu-se în piscină; ori, la noi nici nu se înserase măcar! Ce-i drept, ei fuseseră în octombrie. Am întrebat a doua zi la recepție și am aflat că piscina e deschisă doar până la ora 19.

În ultima seară ne-am străduit să ne înființăm cu vreo 2 ore înainte de închidere. La fel ca în prima zi, eram singurii vizitatori. Și, culmea, apa părea mult, mult mai caldă! Deci chiar ne-am bucurat de ea.

... Ar mai fi multe de zis despre Palheiro Village, dar probabil că ne-ar prinde Crăciunul... Ideea e că a fost de vis și, recomandând această proprietate cu 10 mâini, prefer să închei pe moment. Urmează povești despre insulă, una dintre cele mai frumoase destinații de vacanță ce se poate imagina!

---

VIZUALIZĂRI: 985 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI