Țarskoe Selo si Peterhof

TIPĂREȘTE

Țarskoe Selo (satul tarului). In 1710 Petru cel Mare a facut cadou sotiei sale Ecaterina I un teren amplasat la 25 de km de Sankt Petersburg pe care a construit un mic palat de piatra. Dupa moartea acesteia, fiica sa imparateasa Elisabeta a apelat la Rastrelli, acel architect de geniu care a construit multe palate in Sankt Petersburg. Ea a dispus construirea unui palat fara egal. Cu peretii zugraviti in bleu si alb, cu ferestrele ornate cu stucaturi cu motive florale, acest palat cu doua etaje are o lungime a fatadei de peste 300 m.

Se intra printr-o scara de onoare de marmura alba deasupra careia atarna candelabre de cristal. De la ferestre coboara draperii rosii ca si covorul care e intins pe trepte. Se parcurge o anfilada adica o suita de sali de aceleasi dimensiuni ornate cu lemn sculptat si oglinzi pana in tavan. Pentru vizitare a fost deschis publicului numai etajul I, accesul la apartamentele tarilor nefiind permis intrucat se mai faceau lucrari de restaurare.

Saloanele pe care le-am vazut aveau denumirea dupa culoarea dominanta a peretilor si a mobilierului. Ne-au fost prezentate Sala de mese alba, Sala de mese verde, cea a cavalerilor, Marea Sala cu o suprafata de 800 mp in care se tineau baluri si ceremonii. Aceasta sala se mai numeste si Galeria Insorita datorita numeroaselor ferestre inalte pana la tavan intre care sunt o multitudine de oglinzi cu cadre sculptate si aurite care sporesc luminozitatea incaperii. Plafonul este pictat cu alegoria Triumful Rusiei. Prin usile de sticla ale salii se intra in trei antecamere bogat decorate destinate receptiilor de mai mica anvergura. In sala tablourilor sunt expuse zeci de panze ale unor pictori celebri rusi si europeni, la loc de cinste fiind portretele Ecaterinei I si a lui Petru cel Mare.

Cea mai mare atractie a palatului o constituie camera de chihlimbar, considerata in epoca a opta minune a lumii. Mii de bucatele de diverse culori si dimensiuni au fost aduse din Prusia pentru ca in 1755, la dispozitia imparatesei Elisabeta, tot Rastrelli sa schiteze planul acestei camere. Ea este tapetata cu chihlimbar aranjat in diverse motive decorative si compozitii. Decorul este completat de mozaicuri tematice referitor la cele cinci simturi, alegorii, frize si o statuie in miniatura a regelui Prusiei cel care a oferit lui Petru, chihlimbarul.

Cum era strict interzisa fotografierea si turistii erau urmariti de trei paznice, voi posta cateva fotografii luate de pe net pentru a putea vedea minunatia acestei sali.

In 1942 toate panourile de chihlimbar au fost demontate si confiscate de nemti si cu toate eforturile, diligentele diplomatice si investigatiile detectivilor de arta nu s-a mai gasit nici urma din chihlimbarul original cu exceptia unuia din mozaicuri recuperat de la un magazin de antichitati din Berlin. In 1980 s-a luat hotarirea refacerii camerii de chihlimbar, fondurile necesare fiind alocate de la buget si sponsorizari externe. Lucrarile de refacere au durat 20 de ani iar cantitatea de chihlimbar consumata a fost de 6 t.

Alaturi de palatul Ecaterinei, in 1800 a fost ridicat palatul Alexandru, construit de bunica sa Ecaterina cea Mare pentru nepotul preferat, viitorul tar Alexandru I. Dupa ce a devenit tar acesta a infiintat un liceu in localitatea invecinata in ideea ca tarevicii sa invete alaturi de copii din toate categoriile sociale (si la noi principele Mihai a invatat intr-o clasa cu copii obisnuiti).

La acel liceu a invatat Alexandru Puskin care s-a nascut in localitatea invecinata.El a scris 130 de poeme pentru Tarskoe Selo. In gradina scolii devenita muzeu se afla o statuie a lui Puskin.

Palatul dela Tarskoe Selo a devenit din 1905 resedinta de baza a tarului Nicolai al II-lea. De aici a fost ridicat de bolsevici in 1917 si deportat la Ekaterinburg unde a fost impuscat impreuna cu tarina, cei cinci copii si principalii colaboratori.

In 1942 palatele si parcurile au fost distruse de nemti si au trebuit zeci de ani de munca devotata si fonduri imense pentru a recapata stralucirea de odinioara.

Peterhof. Imitand cutumele europene, Petru cel Mare a dorit sa-si construiasca o resedinta de vara in apropierea Sankt Petersburgului. A ales un loc situat pe o colina pe coasta golfului Finlandei. Dupa ce a apelat la o serie de arhitecti de renume din Europa, l-a angajat din nou pe Rastrelli care in perioada 1740-1750 a ridicat un palat care imbina stilul baroc cu clasicismul rus.

Cateva cuvinte despre Rastrelli (1700-1771): fiu al unui sculptor italian angajat de Petru cel Mare, la 17 ani s-a stabilit in Rusia impreuna cu tatal sau, si-a desavarsit studiile in Italia si a revenit in 1730 sa lucreze la Sankt Petersburg. A lucrat mai mult sub imparateasa Elisabeta care a incurajat stilul baroc rusesc in care si-a realizat operele. Perioada lui cea mai fertila a fost 1745-1755 cand a realizat palatul Peterhof si gradinile, palatul Caterinei la Tarskoe Selo, palatul Kremlin si biserici in Moscova, palatul de Iarna si piata palatului la Sankt Petersburg si tot in acest oras palatele Vorontov, Stroganov, biserica Smolnai iar in Kiev palatul Mariinski si biserica Sf. Andrei. Dupa moartea imparatesei Elisabeta, a cazut in disgratia Ecaterinei cea Mare care avea alte gusturi artistice si a murit uitat in 1770.

Palatul Peterhof are un plan destul de apropiat cu palatul Caterinei de la Tarskoe Selo avand o scara de marmura, sala tronului, sala alba de mese, sala portretelor, etc. Ceea ce deosebeste Peterhof de alte palate sunt gradinile care rivalizeaza cu cele de la Versailles. Am gasit un loc prielnic si am privit spectacolul oferit de numeroasele fantani arteziene. Marea Grota are ca plafon terasa palatului decorata cu statui de bronz aurite, vase enorme si basoreliefuri. Pe o scara larga se coboara la Marele Bazin in mijlocul caruia se ridica monumentalul Samson zdrobind gura leului. Din gura fiarei se ridica un jet de apa de 20 m inaltime. Marele Bazin se varsa intr-un canal lung de cateva sute de metri traversat de numeroase poduri. Apa este adusa de la inaltime printr-un canal lung de 20 km prevazut cu ecluze si alimenteaza fantanile prin cadere libera.

In 1918 palatul a fost transformat in muzeu. Din 1942 in 1944 germanii au ocupat domeniul, au furat inestimabilele obiecte de arta, au distrus palatul, gradinile si canalele. Inca inainte de terminarea razboiului s-au inceput lucrarile de restaurare, acestea durand peste 25 de ani.

-

La capatul acestui remember in trei episoade asupra Sankt Petersburg imi revine in minte intrebarea: de ce acest oras chiar dupa ani de zile exercita asupra ta o fascinatie nemaiintalnita in alta parte? Nu am gasit raspunsul dar poate se datoreaza geniului lui Petru cel Mare, faptului ca orasul s-a construit deodata in mai putin de 50 de ani beneficiind de o dezvoltare unitara, bogatiilor incomensurabile ale Rusiei, maiestriei arhitectului Rastrelli, respectului pe care-l au rusii asupra operelor de arta, luminii nordului reflectata in Neva si nu in ultimul rand sufletului slav.

---

VIZUALIZĂRI: 11439 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI