Parcurile Peterhof, un Versailles rusesc

TIPĂREȘTE

În 2013 am scris un review despre Ţarskoe Selo şi Petershof, vezi impresii în care am insistat pe celor două supebe palate fără a prezenta parcurile Peterhof care rivalizează cu cele ale palatului Versailles. A venit timpul să vorbesc despre ele pentru a stârni curiozitatea celor care vor vizita Sankt Petrsburg.

Petru cel Mare (1682-1725)

Artizanul Rusiei moderne a fost Petru cel Mare. Aparţinând dinastiei Romanov a devenit ţar la 14 ani după moartea fratelui său cu care împărţise tronul de la 5 ani. Încă din primii ani de domnie a făcut o călătorie de 18 luni în Europa unde a văzut lumea şi a învăţat multe meserii: construcţia navelor în Olanda, arhitectură la Viena, legislaţie şi învăţământ la Berlin, artă la Roma, practic a vizitat toate ţările cu excepţia Franţei care era aliată cu Turcia cu care Petru era în război. Reîntors în Rusia a început un amplu program de reforme şi modernizare sociale şi politice împreună cu savanţii şi specialiştii aduşi din alte ţări.

În 1703 după victoria asupra suedezilor de la Poltava, Petru cel Mare a construit oraşul Petersburg pe care-l face imediat capitala Rusiei, până atunci aceasta fiind la Moscova. El voia ca acest oraş să fie o fereastră către Europa. Destul de repede începe construcţia unor mari palate cu ajutorul celebrului architect Rostrelli. A obligat 350 de familii de boieri să se mute în noua capitală unde au construit palate grandioase. A fost un mare reformator, în timpul său înfiinţându-se parlamentul şi academia de stiinţe; a făcut reglementări legislative, reforme în învăţământ şi a modernizat si simplificat alfabetul chirilic, a schimbat calendarul în iulian, a obligat boierii să-şi radă bărbile şi să poarte haine după moda europeană.

Ai crede că toată această activitate prodigioasă care a făcut din noul oraş Petrograd în câţiva zeci de ani, unul din cele mai frumoase oraşe din Europa se datorează numai dorinţei sale de a scoate Rusia din Evul Mediu timpuriu şi al gustului sau desăvârşit pentru artă. Ei bine, nu!

Toată viaţa a nutrit dorinţa de expansiune şi dominare a întregii Europe aşa cum reiese din Testamentul său elaborat în 1725, cu puţin înainte de deces la numai 53 de ani. Testamentul a fost găsit în 1757 de ambasadorul Franţei la Petersburg d´Eon în biblioteca împărătesei Rusiei, Elisabeta Petrovna fiica ţarului. Manuscrisul a fost predat lui Ludovic al XIV. El cuprinde pe puncte dorinţele ţarului şi indicaţiile de expansiune ale Rusiei, astfel: ţara să fie într-o stare permanentă de război, să fie atraşi savanţi şi experţi din toată Europa în scopul ridicării Rusiei la nivelul marilor puteri, să participle la toate conflictele armate, să dividă Polonia şi toate celelalte stat în special Franţa şi Germania prin intrigi şi corupţie.

Ceeace ne interesează pe noi este dorinţa lui să aibă ieşire la gurile Dunării şi ˝Marea Neagră să fie păzită de corăbiile noastre˝. ˝Dacă puterile vecine se vor opune, acestea vor fi potolite prin îmbucătăţirea ţărilor pînă se va putea lua tot ce este de luat. ˝Astfel se poate şi trebuie să fie supusă Europa!” ˝Îmi îngădui a privi poporul rus ca un popor chemat în viitor la dominaţia generală a Europei˝ Deasemeni:˝Am găsit Rusia gîrlă şi o las râu; urmaşii mei vor face din ea o mare întinsă˝ Astăzi părerea quasi unanimă este că testamentul e un fals. A servit însă ca propagandă şi pretext pentru campaniile lui Napoleon şi ale lui Hitler în Rusia şi mai târziu după cel de al doilea război mondial, în acapararea şi subjugarea de către ruşi a ţărilor din estul Europei. Fals sau nu, după istoricii vremii, el reflectă întocmai gândirea lui Petru cel Mare.

În dorinţa de a-şi etala gustul şi bogăţia, unul din palatele construite de Petru cel Mare este cel de la Peterhof, realizat între 1714-1721 la 25 km de capitală. Petru cel Mare dorea ca grădinile şi parcurile acestui palat să rivalizeze şi chiar să întreacă pe cele de la Versailles. Le-am văzut pe amândouă la nişte ani distanţă dar ca nespecialist în materie, nu pot spune decât că ambele m-au uluit.

Parcurile şi Grădinile domeniului Peterhof

Desfasurandu-se pe mai mult de 600 de hectare, domeniul Peterhof cuprinde 30 de pavilioane, două parcuri şi o grădină realizate de arhitectul Jean Baptiste le Blond pe baza indicaţiilor precise ale lui Petru cel Mare. Acestea sunt:

- Grădina superioară întinsă pe 15 ha este situată în faţa peretelui sudic al palatului. Pe timpul lui Petru cel Mare era o grădină de zarzavat dar ţarul dorea să configureze bazine şi instalaţii care să alimenteze cu apă Marea Cascadă din Parcul Inferior. După terminarea construcţiei marelui palat, s-a renunţat la funcţia de grădină de zarzavat şi terenul a fost transformat într-un parc prin care trecea calea de acces din Petersburg. S-au trasat alei, s-au sădit arbori, s-au construit pergole, s-au amplasat statui şi fântâni din care cea mai cunoscută e fântâna lui Neptun. Mai târziu după moartea lui Petru cel Mare, parcul a fost îmbogăţit pe axul central cu cinci statui. Am văzut-o dar nu pot spune că m-a impresionat.

-Parcul Alexandria se află pe litoralul golfului finic la est de Parcul Inferior dar n-am ajuns acolo fiind foarte departe de palat. Numele e dat de cel al împărătesei Alexandra Fedorovna. A fost amenajat târziu în 1825 în jurul unei cabane de vânătoare şi are o suprafaţă de 115 ha.

- Parcul Inferior este punctul de atracţie al domeniului şi este cel care este numit fără exagerare Versailles rusesc. A fost amenajat conform modei europene şi amplasat în partea de nord a palatului pe o colină naturală înaltă de 16 m. Are o suprafaţă de 102 ha şi ca dimensiuni: lăţime de 500m şi lungimea străbătută de un canal, 2.5 km până la Golful Finic. Parcul are trei părţi distincte: centrală, cea de est şi cea de vest. Din palat în partea centrală a parcului se coboară şapte gradene până se ajunge la Marea Cascadă. Sclipind în soare statuile aurite şi argintiul apelor cascadei formează un tot inimaginabil.

Marea Cascadă este copiată după cea construită de Ludovic al XIV la le Chateau de Marly în 1679. Dealtfel întreg ansamblul Parcului de Jos cu excepţia Canalului a fost inspirat de grădina palatului Marly, adăugându-i-se elemente decorative de excepţie. Cascada este elementul central al parcului. Ea începe de la baza palatului şi apele sale ajung printr-un canal în Golful Finic. Este ornată cu 37 de sculpturi de bronz şi 142 de jeturi de apă din 64 de fântâni. În centrul cascadei este o grotă artificială din piatră tăiată din care printr-un coridor se poate ajunge în palat. La câţiva ani după decesul lui Petru cel Mare în 1730 a fost amenajată în Cascadă fântâna lui Samson şi statuia care-l reprezintă pe eroul biblic învingând un leu cu gura căscată. Din gura leului se ridică o coloană de apă înaltă de 20m Aceasta simbolizează victoria lui Petru cel Mare asupra suedezilor în 1709 la Poltava. Alte două fântâni vizibile sunt Adam şi Eva, Fântâna Danaidei la mijlocul parterului fiind simetrică cu fântâna Nimfei. Pe aceste fântâni în care bazinele de piatră au mici dimensiuni sunt aşezate statui aurite de inspiraţie clasică grecească. O altă fântână remarcabilă este cea a Soarelui, un disc înconjurat de jeturi de apă dând impresia de monolit. Unele fântâni sunt de amuzament. Ele eliberează o cantitate de apă, mică dar suficientă să te stropească atunci când te apropii de ele.

Axul acestui parc îl reprezintă canalul maritim care a fost săpat începând cu 1714, concomitent cu lucrările la marele palat. Începând de aici sunt dispuse simetric statui, jeturi arteziene, fântâni, pavilioane.

În câteva luni canalul a devenit navigabil şi în luna august însuşi ţarul a onorat navigarea pe el a câteva veliere cu pânză. După moartea lui Petru cel Mare canalul nu a mai fost umplut dar păstrându-se instalaţiile hidraulice a fost repus în funcţiune. De o parte şi alta a canalului se ridică două construcţii zvelte de marmură cu cupole aurite, Colonadele lui Voronikin. Pe acoperişurile lor sunt câte trei vase deasemeni aurite care aruncă jeturi de apă. Patru perechi de lei sculptaţi în piatră marchează intrarea în pavilioane.

Fântânile din grădinile Peterhof funcţionează prin gravitaţie, fără pompe, apa căzând dintr-un rezervor amplasat la 4km distanţă. Acesta este alimentat de o reţea din dealurile înalte Ropshai aflate la o depărtare de 22 km. În fiecare secundă sunt ejectaţi 34000 l apă.

In 1918 palatul a fost transformat in muzeu. Din 1942 in 1944 germanii au ocupat domeniul, au furat inestimabilele obiecte de arta, au distrus palatul, grădinile si canalele. Incă înainte de terminarea războiului s-au inceput lucrările de restaurare, acestea durând peste 25 de ani.

La 31 mai 2003 şefii de stat ale celor mai multe ţări s-au reunit în Sala Tronului din palatul Peterhof pentru a sărbători tricentenarul oraşului Sankt Petersburg şi a aduce un omagiu lui Petru cel Mare.

V-am prezentat o mică parte din frumuseţile pe care le-am văzut. Am avut la dispoziţie pentru Peterhof numai trei ore din care în aproape două am vizitat palatul. Sfatul meu este să-i acordaţi cel puţin jumătate de zi pentru a vizita înafara palatului şi alte câteva construcţii (palatele muzeu Mon Plaisir, al Caterinei, marea Orangerie şi altele) şi a ajunge pe jos dealungul canalului până la Golful Finic unde veţi găsi muzeul yahturilor imperiale şi parcul Alexandria.

Parcuri edificate de Petru cel Mare cu intenţia de a depăşi grădinile Versailles

---

VIZUALIZĂRI: 207 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI