Skiathos - colt de Rai cu peisaje rupte din basme

TIPĂREȘTE

Skiathos - colt de Rai cu peisaje rupte din basme...

Azi am avut parte de vreme frumoasa si locuri incredibile... am plecat dimineata spre Pefki (unde i-am regasit pe cei 2 catei de ieri, care au decis sa ramana acolo) de unde am luat vaporasul pe mare... Ne-am bucurat de briza, soare si valuri zglobii cu creste albe, care alergau unul dupa altul in incercarea de a se prinde sau chiar intrece, in drum spre magnifica insula Skiathos... magnifica cred ca e putin spus... dupa albastrul inchis al apei din larg, ochilor li s-a deschis o imagine greu de descris in cuvinte - in vesnica lupta sau poate dragoste, dintre apa si pamant, marea a muscat cu pofta din tarm, facand loc golfuletelor mici, cu apa verzuie si nisip fin si peninsulelor stancoase rupte, aproape, de mama insula, incapatanate sa creasca pe suprafata lor pietroasa, maronie - conifere, smochini si cactusi plini de fructe tepoase galben-rozalii... suspendata, parca, deasupra marii, se inalta, mareata, capitala insulei - falnicul oras Skiathos cu casele - i albe cu acoperisuri caramizii, aranjate in panta, inghesuite una langa alta... am debarcat in graba, incantati de minunatia ce se desfata in razele calde, fierbinti chiar, ale soarelui de mijloc de septembrie... am luat-o la pas pe strada principala, condusi de o super tipa, glumeata si haioasa - ghidul turistilor sarbi, care a avut grija si de noi ca si de ai ei... am trecut pe langa casa-muzeu a scriitorului Alexandros Papadiamantis (strada principala din oras, scoala generala si multe alte institutii ii poarta numele in semn de respect), am cotit-o brusc la dreapta si am luat-o pe niste scari abrupte, albe, din piatra, inguste de cel mult 1 m, care la prima vedere duc in casa unui grec, dar care s-au dovedit a fi drumul catre biserica Sf Nicolae... de o parte si de alta a scarilor se inalta zidurile, albe si ele, ale caselor localnicilor, scotand la iveala pe ici si colo cate un geam cu obloane albastre, din sipci inguste, sau cate o usa deschisa direct in sufrageria sau bucataria unui grec care ia masa nestingherit de sutele de turisti curiosi sa arunce o privire in casa si intimitatea lor, dar pe care locuitorii Skiathosului ii considera de-ai casei - atat s-au obisnuit cu siroaiele astea care se perinda zi de zi prin fata caselor lor... dupa cateva randuri de scari cu cotituri la 25 grade cand stanga, cand dreapta, urmate de cateva stradute la fel de inguste si abrupte, in panta, intercalate cu alte trepte, am ajuns sus la Bisericuta Sf Nicolae - mica si cocheta, alba cu acelasi acoperis din oale de lut roscat, ca si al tuturor caselor si care se inalta, mandra, deasupra intinsului de apa, colorat in mii de nuante de albastru...

Ne-am incantat privirea, incercand sa sorbim cat mai multe din priveliste, apoi am luat-o incet, intr-o plimbare lejera, printre taverne si magazine cu chilipiruri (pantaloni scurti de blug, sandale de piele (asa zic ei si chiar par a fi), esarfe, posetute, camasi la 5 euro)...

Am luat masa intr-un local chiar in mijlocul strazii, pentru a aduna forte pentru a vizita si peninsula, absolut incantatoare, crescuta din apa turcoaz, ce adaposteste o Bisericuta, un mic parc, cu bancute pentru relaxare, si un restaurant in care se plimba linistiti turistii, printre mesele pline de altii, doritori sa-si bea cafeaua sau sucul deasupra lumii...

Ne-am imbarcat pe vaporas si am pornit spre plaja Koukounaris - una din primele 10 plaje, ca si frumusete, din Europa - pe buna dreptate - isi merita din plin locul in clasament - o plaja lunga de nisip fin, auriu, mangaiata pe o parte de marea linistita si de cealalta de o fasie de pini care se reflecta in apa, imprumutandu-i acesteia din verdele lor crud... intrare lina si valuri marunte ce leagana agale nisipul, care se asterne ca un praf, lasand in urma sa particule stralucitoare ce plutesc alene si coboara si ele, rascolite iar si iar de un nou val sau un turist ce se arunca nerabdator in bratele ei... cateva lebede negre se plimba linistite pe plaja, impartind lumea lor cu noi...

Dupa cateva ore bune de bucurie copilareasca, am lasat in urma superba plaja, inconjurati de bancuri de sute de mii de pestisori de toate marimile si specìile, cei mai mici, facandu-le loc altora mai mari in goana dupa o firimitura ratacita de pe vas...

Drumul la intoarcere s-a lasat cu distractie maxima, dansuri pentru toti, inclusiv sarba noastra si pescarusi pofticiosi ce ne-au insotit pana in portul Pefki...

Frumoasa zi, poate chiar mai minunata decat ne-am putut imagina, chiar daca, dupa atatia ani de Grecie, ne-am obisnuit ca are cu ce ne surprinde inca mult timp de acum in colo...

O sa ne fie dor de tine, taram al zeilor - incantatoare Elada... Ne vedem vara viitoare... iti promit...

---

VIZUALIZĂRI: 863 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI