Cu Vicky - F II, spre Paxos şi Antipaxos

TIPĂREȘTE

Despre insulele din Marea Ionică ştiam că sunt unele dintre cele mai frumoase insule greceşti. Plajele superbe, peisajele, precum şi arhitectura - o vădită îmbinare de tradiţie locală şi influenţe veneţiene - sunt puncte forte atunci când se vorbeşte despre turismul de aici.

În cele 7 zile petrecute în Parga, între alte activităţi specifice vacanţei, nu putea lipsi o ieşire pe mare. Sunt trei oferte de croaziere de o zi cu plecare din Parga: în Corfu, în Paxos-Antipaxos şi în Insulele Ionice (Lefkada, Kefalonia, Ithaka, Meganissi şi Scorpios). Pentru că turiştii români - cei care vin în Parga cu autocarul - sunt întâmpinaţi de reprezentantul agenţiilor româneşti, vor afla de la acesta tot ceea ce îi interesează în legătură cu excursiile opţionale. Este foarte bine să daţi curs invitaţiei la prezentarea excursiilor pentru că acela este momentul în care veţi afla cele mai multe detalii, acolo şi atunci puteţi pune toate întrebările înainte de a opta pentru ceva anume. La fel de bine este să fi aruncat mai întâi o privire asupra ofertelor agenţiilor locale de turism. Le puteţi găsi cam peste tot în drumurile voastre, în zona centrală, pe promenadă sau în bazar.

În septembrie când am fost noi, la final de sezon, oferta pentru croaziera Paxos-Antipaxos ne-a surprins în mod plăcut: 15 euro/persoană, traseul lung, cu Vicky - F II.

Pentru cei care nu ştiu, menţionez că sunt trei ambarcaţiuni care fac această croazieră, două dintre ele (Captain Hook şi Gaios) având un traseu mai scurt. Pe lângă acesta, Vicky - F II are şi un traseu mai lung, mai frumos şi mai complex în opinia mea. De aceea este bine să vă interesaţi care sunt zilele în care se face traseul lung. Având avantajul că nu este atât de înalt, Vicky - F II are posibilitatea de a intra destul de mult în peşteri, iar voi veţi fi cu adevărat vrăjiţi de măreţia naturii şi de frumuseţea ei sălbatică.

Am aşteptat cu nerăbdare ziua de sâmbătă, cea în care programaserăm croaziera în Paxos-Antipaxos. Toată noaptea anterioară plouase abundent, iar dimineaţa norii încă îşi mai scuturau picurii de apă. Chiar dacă nu ne-a dat mari speranţe în privinţa plecării, gazda noastră de la Vila Two Brothers ne-a binecuvântat şi ne-a pus în braţe o umbrelă mare. Echipaţi corespunzător, am plecat în port să vedem dacă momentul ieşirii noastre în larg se nimerise într-unul dintre cele trei ceasuri rele de sâmbătă. Dar, nu! Lângă dig, plouat, Vicky - F II se pregătea de călătorie. Câţiva băieţi ageri adunau cu prosoapele apa de pe banchete şi de pe puntea descoperită.

Am prezentat tichetul şi am primit două carduri - legitimaţiile noastre de călătorie. Pentru că am venit devreme şi am fost primii care am urcat pe punte, am făcut un tur de recunoaştere şi am fotografiat fără a stingheri pe cineva, apoi ne-am ales locurile. În partea inferioară, Vicky - F II are un salon închis, dotat cu banchete, măsuţe şi scaune. Tot aici se află şi toaletele care au mai multe cabine, precum şi duşuri. Puntea superioară este neînchisă, dar acoperită parţial. Aici se găseşte barul care oferă tot timpul călătoriei băuturi calde sau reci şi grătarul la care se prepară frigăruile la vremea amiezei. La cel mai înalt nivel, la proră, se află o punte mică, în opinia mea locul ideal pentru amatorii de fotografie şi de momente de visare, cu privirea pierdută în larg sau aţintită în măruntaiele pământului, în peşterile inundate de ape albastre.

Mitologia greacă spune că insulele Paxos şi Antipaxos au fost create de Poseidon, zeul mărilor, prin lovirea coastei sudice a insulei Corfu cu tridentul său. Ele au fost oferite în dar frumoasei nimfe Amphitrite.

Paxos-Antipaxos pe traseul lung

Înainte de a porni, am observat pe dig prezenţa unui preot care se ruga şi binecuvânta ambarcaţiunile care urmau să plece pe mare. Nu ştiu dacă acest ritual are loc în fiecare zi, dar în acea dimineaţă de sâmbătă, cu multe semne de întrebare privind condiţiile meteo şi de călătorie, prezenţa lui acolo, precum şi faptul că divinitatea a fost invocată şi rugată să ne fie alături, a dat tuturor un plus de speranţă.

Cu ceva întârziere faţă de ora anunţată iniţial, la 10.30, Vicky - F II se desprinde de ţărm, ocoleşte promontoriul cu Castelul Veneţian, lasă în urmă plaja Valtos, apoi se avântă în larg spre cele două insule de legendă.

În Loggos, prima aşezare-port din Paxos, ajungem după o oră. Nu am debarcat. Vicky - F II ne-a făcut un tur al micului golf, a staţionat puţin dându-ne răgazul necesar pentru a fotografia ţărmul cu taverne şi baruri, apoi a pornit spre Lakka cel mai nordic port al insulei. Este un port natural, cu ape limpezi, în care sunt acostate nenumărate iahturi. Aici am debarcat şi am rămas o oră şi jumătate, până la 13.30, timp în care am făcut plimbări pe faleză şi pe străduţele cu case pitoreşti şi mici magazine. Când am revenit la bord, grătarele sfârâiau. 1 euro costa un souvlaki subţirel (cu pâine), iar dacă doreai şi cartofi prăjiţi, plăteai separat (nu-mi mai amintesc cât). Noi nu am solicitat şi bere pentru că soţul meu cumpărase deja două doze din port. Micul prânz încropit la bordul vasului a fost tocmai ce trebuia şi când trebuia pentru că ne apropiam de cea mai frumoasă parte a croazierei noastre, peşterile cu ape albastre.

Ipapandi, Achai şi Ortholithos sunt locuri pe care eu nu le voi uita prea curând. Pe coasta vestică a insulei Paxos ţărmul abrupt este stâncos şi albicios, iar marea în zbuciumul ei necontenit de veacuri a săpat caverne spectaculoase, adevărate labirinturi prin care apa sinelie pătrunde în voie. Nu ştiu cărui miracol se datorează faptul că apele de aici sunt atât de albastre, ireal de albastre. Eram pe puntea de sus, gata să surprind cu privirea orice imagine şi orice sclipire a apei. Unul dintre mateloţi, dintr-un anume punct de pe puntea de jos, dirija înaintarea vasului în adâncul peşterii mult, mult, până la limita posibilului. Era mereu cu ochii la catarg pentru ca el să nu atingă bolta stâncoasă şi semnaliza căpitanului să înainteze sau să oprească. Puţini văd şi poate şi mai puţini au răgazul atunci să aprecieze strădania acestor oameni de a ne oferi nouă, turiştilor de o zi, momente de neuitat. În tot acest timp aparatele sunt la maximă solicitare pentru că toţi vor să fotografieze şi să se fotografieze acolo, în mijlocul naturii curate şi adevărate.

Continuăm de-a lungul ţărmului, trecem de Galazio pe care-l contemplăm din depărtate, apoi părăsim Paxos şi ne apropiem de Antipaxos, mica insulă din sud. În golful Voutoumi şi el cu ape ca de cerneală, s-a făcut un popas pentru cei dornici de o partidă de înot. Nu credeam că după o noapte cu ploaie, sub un cer încă nu foarte curat, la sfârşit de septembrie, vor mai fi amatori de baie în largul mării. Pe scăriţa montată special în acest scop, alături de un colac de salvare aruncat acolo doar aşa, ca să fie, sub privirile unui supraveghetor gata oricând la datorie, temerari - bărbaţi şi femei - au încercat apele minunate, incredibil de albastre, ale golfului Voutoumi.

După încă vreo câteva minute de navigat, revenim în Paxos, pe coasta estică şi debarcăm în Gaios, cel mai important port al insulei. Gaios are o piaţă centrală şi câteva străzi înguste, cu clădiri vechi, cu balcoane şi cu obloane în stil veneţian. Lângă portul în care sunt ancorate sumedenie de ambarcaţiuni mai mici sau mai mari, sunt multe magazine, terase, cafenele şi cofetării. Ceramica şi bijuteriile ieftine, măslinele locale şi uleiul de măsline, chiar şi obiectele de vestimentaţie pot constitui frumoase amintiri din Gaios. După o plimbare şi câteva poze, ne-am petrecut restul timpului rămas până la reîmbarcare pe terasa unei cofetării din port, la o îngheţată şi o felie mare de tort.

La ora 18.30, după opt ore de plimbări pe apă şi în mici porturi insulare, am revenit în Parga.

În pofida faptului că am pornit cu stângul, sub presiunea unui cer nu prea degajat, apreciez croaziera de o zi în Paxos-Antipaxos ca fiind una reuşită. Vremea a fost bună, marea liniştită, iar peisajele - în special cele din zona cavernelor - adevărate decoruri de film.

Se spune că un vechi localnic din Paxos ar fi afirmat că nimeni nu vizitează insula doar o dată. Frumuseţea ei atrage iar şi iar. Dacă vom reveni în Parga, cu siguranţă vom dori să reedităm şi croaziera de o zi în Paxos-Antipaxos.

În final…

Dacă plecaţi pe mare, nu uitaţi protecţia solară (creme, şepcuţe, ochelari), prosop, costum de baie şi şlapi dacă sunteţi amatori de bălăceală, dar şi un bluzon de vânt şi eventual o eşarfă. La toate acestea soţul meu ar mai adăuga şi o pelerină de ploaie sau o umbrelă. Noi am avut şi una şi alta, dar nu le-am folosit pentru că vremea a fost de partea noastră.

Chiar dacă veţi găsi şi la bar sau în porturi, nu uitaţi rezervele de apă şi micile gustări. De aparate foto şi video cred că nu mai este nevoie să amintesc. Ştiu că orice împătimit al călătoriilor nu le uită niciodată.

---

VIZUALIZĂRI: 8092 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI