Excursie la sud de Lisabona, nu chiar la fel de reuşită

TIPĂREȘTE URMARE de aici

 Cea de-a doua excursie antamată prin GetYourGuide a fost planificată în ziua imediat următoare celei la Fátima şi promitea să fie un alt tur de forţă în care să vedem şi să cunoaştem locuri noi, oameni noi.

 Se numea Arrábida and Sesimbra Day Tour &Wine Tasting şi părea să aibă şi aceasta un program concentrat în care încăpeau un castel istoric, locuri pitoreşti dintr-un parc natural, o staţiune litorală şi vizite la crame vestite combinate cu degustări de vinuri. Ba, la final viza şi popas la statuia Cristo Rei, copia ceva mai modestă a celei din Rio de Janeiro, situată de partea cealaltă a Lisabonei, pe malul sudic al fluviului Tejo. Mai concret, urma să cuprindă: Castelul Palmela-vizită la un atelier de azulejos -vinăria celebră José Maria da Fonseca- staţiunea litorală Sesimbra unde aveam program de voie, de preferat şi pauză de prânz- plimbare prin Parcul Natural Arrábida- vizită la o cramă foarte primitoare unde degustarea era punctul forte, şi la final oprire la Cristo Rei.

  Durata excursiei era anunţată ca fiind de 8 ore, iar engleza figura ca limbă principală de desfăşurare. Preţul excursiei a fost identic cu cel al excursiei precedente: 80€/persoană, modalitatea de plată similară (tras banii din cont cu o zi înainte), doar locul de întâlnire era altul: în faţa localului Hard Rock Café, lângă staţia de metrou Restauradores, vis-á-vis cumva de Ascensor da Glória. Chiar şi ora de întâlnire a fost cu o jumătate de oră mai devreme, adică 08,30.

  De data aceasta, grupul a fost o idee mai mare, compus din zece persoane: două cupluri tinere de canadieni din Montréal, o pereche mai vârstnică din Boston şi noi, însoţiţi de ghidul Ricardo care ne-a fost şi şofer într-o maşină la fel de bengoasă ca cea din ziua precedentă. Am catalogat-o mai puţin reuşită din cauza ploii care, în a doua parte a zilei, nu ne-a mai slăbit şi şi-a făcut simțită prezenţa continuu, împedicându-ne să ne bucurăm aşa cum trebuia de Parcul Natural Arrábida şi ne-a lipsit de Cristo Rei. Noi nu ne-am împăcat cu ideea şi, în ziua următoare, ne-am dus singuri, pe cont propriu, să vedem uriaşul monument tocmai ştiind că vremea urma să se îmbuneze.

 

  La orele 08,30, ghidul Ricardo s-a apropiat şi ne-a strigat pe toţi ce optaserăm pentru Arrábida şi Sesimbra. Ne-a strâns pe lângă el ca o cloşcă grijulie, am făcut cunoştinţă între noi, apoi ne-a invitat la maşină să purcedem la drum.  

Imediat ne-a informat că traversăm fluviul Tejo pe podul Vasco da Gama, o realizare emblematică a portughezilor, al doilea cel mai lung pod suspendat din Europa, de 17,2 km ce leagă orașele Sacavém și Montijo. A fost numit în cinstea exploratorului Vasco da Gama, o personalitate marcantă portugheză.  

  În maşină, Ricardo ne-a lăudat Portugalia cu producţia sa de plută în care excelează, cu podgoriile sale imense, precum şi cu producţia de vin, în care ocupă un loc important în Europa.

  Prima destinaţie a excursiei era Castelul de la Palmela, situat pe un pinten înalt de peste 200 metri, într-o extremă a oraşului omonim aflat la nord de Setúbal, un alt oraş, mult mai mare, care a dat numele unei întregi peninsule. Distanţa a fost de circa 43 km, pe care Ricardo a parcurs-o într-o oră. Vremea era încă bună de plimbări şi vizite, aşa că am pornit repede să facem cunoştinţă cu fortăreaţa ce se ivise în faţa noastră. Castelul priveşte semeţ peste dealurile Arrábida, chiar peste Setúbal, până la ocean, precedat de estuarul Sado.

  Castelul de la Palmela este unul dintre cele mai impresionante obiective turistice din regiunea Lisabona. Ocupată, cucerită, pierdută și recâștigată, fortăreaţa este o mărturie fidelă a bătăliilor purtate în timpul primei dinastii regale (1143-1383) pentru stabilirea teritoriului Portugaliei. Ridicat într-un punct strategic unic, între râurile Tejo și Sado, a fost construit de romani, începând cu anul 310 Î. C., însă primele fortificații, în adevăratul sens al cuvântului, au fost edificate de mauri din secolele VIII-IX. De aceea, castelul păstrează, în forma sa actuală, structuri din etape diferite: turnurile circulare primitive de la romani, turnurile cu baza pătrată de la mauri, turnul de intrare din vremea Casei de Avis, fortificațiile cu tunuri din timpul regelui Pedro al II-lea.

Găzduiește două biserici, prima, Igreja de Santa Maria, ce datează de la începuturile creștine ale castelului fiind clădită peste ruinele unei moschei, iar cea de-a doua, Igreja de Santiago, placată cu azulejos de secol XVII, construită în stil pur gotic adăpostește morminte ale unor personalități de vază, locale. De asemenea, astăzi pune în valoare ruine antice în cadrul unei secții muzeale și are propriul punct de informații turistice.

Pe noi, Ricardo ne-a ghidat prin cele mai importante incinte dându-ne explicațiile de rigoare, apoi ne-a condus spre punctele de belvedere spre a ne bucura privirile de frumos, ca mai apoi să ne repunem la drum fiindcă ziua se prefigura plină și istovitoare.

Următorul popas din programul zilei a fost la un atelier unde să observăm și să ni se explice întregul proces de obținere a vestitelor plăcuțe de ceramică specifice peninsulei Iberice, inclusiv partea artistică, în care acestea sunt transformate în adevărate opere, fiind pictate, colorate și reunite ca-ntr-un complicat joc de puzzle. Am avut ocazia să urmărim diferitele etape de realizare a plăcuțelor și pentru noi a fost lecție de frumos predată de gazde care s-au dovedit ghizi buni și profesori foarte expliciți. Sincer, nu mă gândeam că pentru a crea piesele ceramice este necesară atâta muncă, dar mai ales talent și sensibilitate, în funcție de ceea ce vrei să exprimi. Ora de predare a trecut nespus de repede, fiindcă„ne-a prins” acțiunea foarte ușor, așa încât la final am putut să experimentăm noi înșine câteva„mâzgăleli” pe anumite plăcuțe, inclusiv să cumpărăm ce ne făcuse cu ochiul. Website: jmf.pt/index.php?id=114

José Maria da Fonseca este o cramă cu o istorie veche și bogată, fiind fondată în anul 1834, ca o afacere de familie cu sediul în Azeitão, reprezentând astăzi un reper de cea mai înaltă calitate în domeniu. Este cunoscută și foarte populară în special pentru vinurile sale excelente de desert, însă, de la mijlocul secolului al XIX-lea, au fost produse și vinuri de top cu denumire de origine controlată DOC Península de Setúbal.  

Vinăria José Maria da Fonseca a ajuns la cea de-a șaptea generație, fiind deja o casă de tradiție. Clădirea în care funcționează este împodobită cu frumoase plăci de azulejos albastre și albe, faimoase în Portugalia. Aici a început turul nostru, așteptați și primiți călduros de ghidul care s-a prezentat ca fiind maestrul de pivniță Domingos Soares Franco.  Ne-a povestit vorbind în continuu, foarte dedicat, mai mult de jumătate de oră, apoi ne-a condus la pivnițe unde am reușit să întrezărim pe un întuneric gros celebrele și uriașele butoaie de Moscatel depozitate în condiții speciale.

 Am aflat că strugurii sunt recoltați de pe domeniul de 650 de hectare, care este cultivat cu ajutorul a circa 200 de angajați. Strugurii provin din regiunea viticolă din jurul Azeitão și din alte trei zone din nordul și estul țării. Pe solurile care conțin cantități mari de calcar, nisip și argilă, vița de-vie se dezvoltă excelent, indiferent de locație. La acestea se adaugă climatul oceanic, proaspăt al Atlanticului, precum și aerul foarte umed din estuarul fluviului Tejo. Împreună, acestea creează condiții ideale de creștere pentru strugurii de înaltă calitate.  

Cea mai importantă și cea mai veche marcă a vinăriei este Periquita, care există din 1850. Astăzi, José Maria da Fonseca produce nu numai vinuri de desert, ci și vinuri albe și rosé moderne și seci, precum și vinuri roșii puternice.  

Desigur, după istorisiri interesante și butoaie care de care mai mari și umplute cu licori apetisante, am trecut la etapa magazinului de prezentare unde am văzut multitudine de sticle de vin, cu prețuri diverse în funcție de soi, vechime, începând de la prețul de 3-4 €/sticlă și până la 1.500 € sau chiar mai mult, ajungând până la 12.750 € pentru un vin rar, Bastardinho, produs în serie foarte mică. Am avut parte și de degustarea câtorva soiuri de vin care ne-au convins să cumpărăm și noi o sticlă la modestul preț de 5 €, chiar dacă bagajul de mână nu ne permitea să-l luăm acasă, rămânând să-l devorăm loco.  

Ne-am reluat locurile în mașină mulțumiți și încântați de prima experiență în domeniul„viticol” îndreptându-ne spre Sesimbra, următorul punct din program.

Sesimbra este situată lângă Golful Setúbal, cu o poziţionare geografică benefică ce a favorizat dezvoltarea unei tradiţii pescăreşti vechi de sute de ani. De asemenea, tot datorită amplasăriii sale geostrategice, Sesimbra a fost un important port maritim în epoca marilor descoperiri. Este notabil şi faptul că de-a lungul timpului, Sesimbra a fost refugiul de vacanţă al regilor şi al aristocraţiei portugheze.

Distanța scurtă de 14 kilometri între vinăria José Maria da Fonseca și Sesimbra a fost parcursă în circa un sfert de oră, doar că vremea începuse să se strice, vântul să bată cu putere, aducând nori negri neprietenoși.  

Deși în Sesimbra aveam prins în program un răgaz mai consistent, inclusiv pauza de prânz, masa urmând s-o ia fiecare unde și cum dorește, nu mă pot lăuda că am văzut mare lucru din oraș tocmai din cauza vremii, însă ne-am încăpățânat să ne plimbăm ceva înainte de a ne retrage într-un local tradițional găsit pe faleză pentru a ne potoli foamea. Eram curioși să pășim pe faleză, să admirăm plaja și marea, chiar furioasă așa cum era, să ne clătim ochii cu clădirile cocoțate pe coasta dealului, lucruri pe care am reușit să le vedem.  

După ce am luat masa, am vizitat un pic Jardim Público de Sesimbra, parcul orașului, Mercado Municipal de Sesimbra, piața principală, situată lângă locul de întâlnire cu ghidul care venea să ne ia cu mașina.

 Am fi vrut să mai rătăcim un pic pe străduțele orașului, să putem vizita castelul maur din susul acestuia unde se află și biserica Nossa Senhora do Castelo care este o altă atracţie turistică valoroasă. Din păcate, nu am reușit, însă mă gândesc că în sezonul turistic, pe o vreme frumoasă, Sesimbra trebuie să fie extrem de carismatică, animată și aglomerată.  

Situat aproape de ocean, la nord de orașul Setúbal și cel pescăresc Sesimbra, Parcul Natural Arrábida are o frumusețe naturală incomparabilă, unde albastrul oceanului alternează cu tonurile albe ale stâncilor de calcar și verdele vegetației care acoperă lanțul deluros. Ocupă o suprafață generoasă de circa 123 kmp.

Repuși din nou la drum, suntem martorii deteriorării vremii, dar suntem plini de elan și încrezători că vom vedea peisaje pitorești. Din șosea, facem două opriri, dintre care una la Miradouro do Portinho da Arrábida, de unde avem deschideri minunate la ocean, iar Ricardo ne semnalează o îngrămădire de clădiri albe, robuste, ce se ițeau pe niveluri din verdele pădurilor, dovedindu-se a fi Convento de Nossa Senhora da Arrábida, o mănăstire franciscană fondată în secolul al XVI-lea.  

 Ne povestește despre Parcul Natural și despre mănăstire, despre frumoasele plaje care se pot observa la linia țărmului, unele accesibile doar de pe apă, precum Praia de Alpertucho. Altele, precum Galapinhos, Figueirinha sau Portinho da Arrábida sunt preferatele locuitorilor Lisabonei sau Setúbal.

 Dacă vremea ar fi fost prielnică, excursia prevedea coborârea la una dintre plaje unde să fi zăbovit câteva minute,  însă în situația dată, după cele două opriri pe marginea șoselei, am ținut-o drept spre Quinta (Domeniile) de Alcube, cea de-a doua vinărie prinsă în program unde aveam să ne bucurăm papilele gustative cu alte soiuri de vinuri într-o degustare pe cinste.

Ca și vinăria José Maria da Fonseca, și Quinta de Alcube este o veche afacere de familie, cu rădăcini chiar mai adânci, ce coboară în secolul al XV-lea. De atunci și până în prezent, conacul Alcube spune povestea Quintei de Alcube și a văii sale, o proprietate cu podgorii cât vezi cu ochii. Pentru doritori, conacul oferă chiar și cazare, într-o experiență care se vrea a fi completă. Este situată în inima Parcului Natural Arrábida, într-un cadru natural de invidiat.

Ricardo a lăsat în urmă, la un moment dat, șoseaua națională ce taie Parcul Natural Arrábida și s-a avântat lateral vreo cinci kilometri pe un drum neasfaltat, mărginit de copaci înalți, până la ferma principală unde eram așteptați de gazde, gata pregătite să înceapă degustarea. Au pus la bătaie patru soiuri vin: două albe, două roșii, toate patru foarte bune! Alături s-au îngrijit să avem gustărele precum cipsuri de cartofi, biscuiței, cronțonele diverse, pentru ca vinul să alunece mai bine și ca papilele să-l simtă cum trebuie fără să ne ia de cap, adică să ne amețim.

Vinurile erau de producție 2022 și 2021, deci destul de recente, iar la final toată lumea a fost invitată în magazinul din proximitate să-și ia acasă soiul preferat. Companionii n-au pierdut ocazia și n-am fi pierdut-o nici dacă a doua zi nu am fi zburat spre casă doar cu bagaj de mână având deja o sticlă cumpărată, obligatoriu de consumat.

Între timp, vremea se stricase de tot, ploaia devenise o stare permanentă, așa că ședința foto din preajma Cristo Rei era ca și anulată. Ne-am întors în Lisabona traversând pe celălalt pod, 25de Abril, după mai mult de șapte ore de călătorit.

Deși a stat sub semnul schimbării iminente de vreme, și această a doua excursie ne-a adus experiențe noi, locuri noi, cunoștințe noi, dovedindu-se până la urmă destul de interesantă. O recomand tuturor celor ce vor să vadă plaiurile de la sud de Lisabona și să participe la degustări de vin.

 Cum în acea după-amiază nu ne-am mai putut bucura de Cristo Rei, statuia uriașă ce se observă ușor din centrul Lisabonei, și panoramele ce se aștern de la aceasta, ne-am întors ziua următoare pe cont propriu pentru a surprinde imagini frumoase, mai cu seamă că vremea se anunțase însorită și până seara, când aveam zborul spre casă, era timp suficient să traversăm cu ferry fluviul Tejo să ajungem la monument și înapoi.

Recomand cu mâna pe inimă și acest obiectiv devenit în ultimii ani unul dintre cele mai căutate din capitala Portugaliei, pentru priveliștile fabuloase care se aștern în fața ochilor. Spre exemplificare, voi pune și eu câteva fotografii.

 Vacanțe frumoase vă doresc!

---