Piramidele... pe repede înainte

TIPĂREȘTE

Să ajungi în Egipt și să nu vezi piramidele este o blasfemie. Ce mai, ai trăit degeaba!

Ziceam cu aroganță înainte de plecarea spre Egipt.

Acum, din scaunul biroului de acasă, nu știu dacă aș mai recomanda cuiva experiența. E pentru nervi tari și pentru cei rezistenți la oboseală.

Să încep cu începutul...

Imediat după ce am ajuns în recepția hotelului în care am fost cazați, adică duminică dimineață în jurul orei 11.00, ghidul agenției prin care am ajuns, Abdulah (supranumit „Drajii mei”, așa numindu-ne pe toți cu tipicul accent arăbesc) ne-a strâns ca o cloșcă și a început prezentarea excursiilor. De fapt, ne-a înmânat tuturor o hârtie pe care erau trecute toate excursiile cu prețul aferent, durata acestora și zilele în care se organizau.

Noi ne dorisem de acasă să vedem piramidele așa că ne-am axat pe aia. Preț de catalog – 92 de dolari, 45 de copil. În euro era varianta de vreo 80 de dolari, 45 copilul, sau cam așa ceva. Cert este că pentru noi, care am ales plata în euro, prețul oficial era de 205 euro și cu chiu cu vai ne-a făcut o reducere de 5 euro. De fapt, și în euro și în dolari, făcea o reducere cam de 2 dolari sau euro, așa că mare diferență nu era. Excursia la Cairo se făcea doar marțea și sâmbăta astfel încât noi am ales marți, deoarece plecarea noastră era duminică și voiam să avem timp de bagaje.

Am citit de varianta alegerii excursiilor de la agenții locale. Țin să vă spun că efectiv nu prea aveam cum alege. Nedezmeticiți bine, abia dați jos din avion, Abdulah ne-a somat: ne hotărâm pe loc sau... deloc. Pe de altă parte, hotelul nostru, ca și multe altele, se afla în afara orașului, pe autostradă, și ar fi trebuit să luăm un taxi ca să mergem după agenții locale. De unde, cum? Prea complicat pentru prima oară... Concluzia? Am ales varianta excursiei organizate de turoperatorul român. Ghidul ne-a spus că plecarea va fi în noaptea de luni spre marți, la ora 3.00 iar revenirea la hotel undeva în jurul orei 21.00-22.00, urmând să ne anunțe luni pe watsap ora exactă când să fim în recepție.

Luni, surpriză! Ora de plecare a fost 1.30 în recepție. Asta e, cu banii luați am comentat în barbă dar am executat. Astfel, am anunțat la recepție că vom fi plecați în excursie și la 1.30 noaptea, recepționerul a înmânat fiecărui turist o pungă cu 2 sandviciuri amărâte, un măr, două prăjiturici vai de mama lor și o sticlă de apă. Prevăzători, mai luasem alte 6 sticle de apă rece de la bar, deci în total am avut 9 sticle de 500 de ml la 3 persoane. S-au dovedit insuficiente, cumpărând încă vreo 6 sau 8 din autocar (prețul fiind de 1 dolar două sticle, de 500 sau 600 de ml, cum ne era norocul să nimerească șoferul în frigider).

Pe scurt, plecarea efectivă din fața hotelului a fost la 2 (evident niște căscați au întârziat) iar până la 3 dimineața am tot cules turiști din alte 3-4 hoteluri. Pe la 3 am ieșit în sfârșit din Hurghada nu înainte de a lua și un fel de polițist înarmat care ne-a însoțit tot drumul. În autocar există toaletă și aer condiționat dar era un frig... așa că luați-vă o geacă sau o eșarfă să vă înveliți. A, și apropo, cu un bacșiș dat ghidului din timp (habar nu am cât), doi români de la ultimul hotel ce ar fi trebuit să stea în spate au avut locuri reținute în primul rând, pretextul fiind că le este rău. S-au descurcat!

Am făcut o singură oprire, într-o parcare foarte mare unde am ajuns pe la 6 dimineața. Acolo erau toalete, curate dealtfel, unde se plăteau 5 lire egiptene sau 1 euro ori 1 dolar pentru 2 persoane. Dacă era doar o persoană primeai rest la 1 dolar 5 lire. Erau mai multe cafenele, terase de unde se puteau lua fast-food.

Drumul este foarte lung, plictisitor, fiind pe partea stângă deșert iar pe dreapta marea roșie ce pe alocuri avea aspect de lac sau baltă, părând un pic mocirloasă.

În sfârșit, cu chiu cu vai am ajuns la 9 în piața Tahrir, centrul orașului Cairo, acolo unde aveam de vizitat muzeul de egiptologie. Muzeul este imens, nu are aer condiționat sau are dar la minimum ca să nu afecteze artefactele, motiv pentru care era înfiorător de umed. Practic, era ca o saună, mai ales că era și puhoi de lume de pe toate continentele. Așa că înarmați-vă cu un evantai, cu apă și răbdare.

Explicațiile ghidului nu prea se aud din cauza zgomotului, fiind zeci de ghizi ce vorbesc în același timp. Am avut la dispoziție doar 2 ore pentru a vizita muzeul astfel încât am bifat esențialul, totul fiind o goană disperată pe scări ca să vedem cât mai multe dar și ca să nu ne rătăcim sau pierde.

Am vizitat evident încăperea unde era masca de aur a lui Tutankhamon, acolo nefiind permis fotografiatul și nici accesul în număr foarte mare astfel că se pierde mult timp. Aproape de expirarea timpului am găsit undeva în lateralul muzeului un magazin cu suveniruri și am cumpărat de acolo diverse mărunțișuri pe care le-am găsit apoi la jumătate de preț la tarabele de la Sfinx.

De la muzeu am plecat spre Nil, unde s-a făcut o așa-zisă croazieră, de fapt o excursie de vreo 40 de minute cu un vaporaș cam ca în Herăstrău ce a mers vreo 100 de metri în stânga și în dreapta, preț de vreo 8 dolari de adult și 4 de copil. Apoi, repejor la restaurantul Caviar unde urma să mâncăm...

Impresionant este că peste drum de acesta se vedeau dincolo de blocuri și bulevarde piramidele. Senzația este unică pentru că te ia așa cu emoție să vezi un lucru despre care ai tot citit, ai învățat ori ai văzut documentare... plus cele câteva mii de ani ce au trecut peste minunea lumii ce încă dăinuiește.

Restaurantul, plin de turiști aduși cu autocarele de toate agențiile posibile, servea un fel de all-inclusive doar pentru mâncare, băuturile fiind pe bani, mult mai scumpe decât în autocar - 3 dolari doza de suc, 2 dolari apa, etc. Nu am apucat să înghițim bine că iar ne-a aburcat Abdulah în autocar spre piramide.

Biletele de intrare pe platoul Giza și cele de la muzeul din Cairo au fost achiziționate de ghid și aui fost incluse în prețul excursiei, nemaiplătind nimic. Și uite așa, după ce am prezentat biletul pe care trebuie să îl păstrați și pentru Sfinx și am trecut și prin detectoarele de metal, am pătruns în sfârșit pe platoul piramidelor.

De fapt, este o colină uscată complet, galben-prăfoasă pe care se înalță, uriașe, piramidele, mult mai mari decât mi le-am imaginat, blocurile piramidei lui Keops având fiecare peste 1 metru înălțime. Pe platou, într-un soare orbitor și o căldură năucitoare, din nou puhoi de lume de toate culorile și zeci de egipteni în căutare de bani. Cămile, cai, trăsurici, lăzi frigorifice cu apă și suc, fructe, țigări, bijuterii... O lume colorată, agitată și enervantă care nu prea te lasă să te bucuri de măreția piramidelor. Cei care au dorit, au putut urca la intrarea piramidei, dar era ceva de cățărat, ascensiunea pe pietre nefiind deloc simplă.

După nici o oră de când ajunsesem acolo iar fuga la autocar și am fost duși pe un platou la o oarece distanță de piramide pentru a le putea vedea pe toate trei și pentru pozele acelea spectaculoase pe care le știți, ținând piramida de vârf, împingând-o, etc.

Iar suie-te în autocar și dă-i bice la Sfinx. Pe ăsta l-am văzut mai de la distanță, fiind înconjurat de niște șanțuri cumva de apărare peste care nu se putea trece. Aglomerație de nedescris și aici, poze și vizită bifată și iar spre autocar.

Pe repede înainte, excursia a continuat cu o vizită la un magazin de papirusuri (frumoase rău iar magazinul elegant, cu personal amabil și vorbitor de engleză și franceză dar și prețuri pe măsură – 90-100 de dolari preț afișat, la jumătate, după negocieri la sânge). Noi am cumpărat papirusuri de la ambulanții de pe la piramide cu 2 dolari bucata sau, unii mai norocoși, 2 papirusuri la 1 dolar. Frumoase și ale noastre, ochioase și cu o stampilă pe spate „original papirus”. O fi, n-o fi, chilipir estem!

După magazinul de papirusuri (puțini cumpărători, mulți amatori de toaletă gratis) am virat-o la altul, de parfumuri. Magazinul, senzațional decorat, cu mult lemn, răcoros și cu ceai și cafea din partea casei dar cu o baltă uriașă de urină în față și o duhoare greu de imaginat. Înăuntru însă... lux și opulență. Și prețuri cam la fel. Cert este că până la urmă se mai negocia în sensul că s-au cumpărat câte 3 sticluțe mici cu uleiuri parfumate cu 30 de dolari dar și mai mari cu 130 de dolari. Bonus, baie gratis!

În sfârșit, din nou în autocar și seara pe la 7.00 am ieșit din Cairo și am luat drumul Hurghadei. Drumul ni s-a părut nesfârșit, aveam impresia că nu mai ajungem. Am ajuns cu greu pe la 12.30 noaptea, rupți de oboseală și cu greu ne-am revenit a doua zi. Unii răciți, alții țepeni de șale, de... fiecare după vârstă.

În concluzie, excursia a fost îngrozitor de obositoare, mai ales că nu am putut închide un ochi în autocar, a fost mult prea fugarită pentru a te bucura de minunile văzute și nu aș mai face-o niciodată. Dar cred că aș fi regretat amarnic dacă ajungeam în Egipt și nu vedeam minunea lumii ce încă există pentru a ne aminti cât de vremelnici suntem...

Decideți, alegeți și bucurați-vă de orice experiență!

---

VIZUALIZĂRI: 2657 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI