Luxor, o altă față a Egiptului

TIPĂREȘTE

Am așteptat excursia asta tot anul, consider că e cea mai reprezentativă dacă te pasionează istoria și vrei să cunoști Egiptul Antic.

Plecarea de la hotel a fost la ora 5.30 dimineața, de data asta am fost 8 pasageri în microbusul de 14 locuri, noi, un cuplu de englezi și altul de francezi.

Ahmed, șeful agenției ne-a adus din nou pungile cu apă înghețată, cornuri, biscuiți și fructe, ca data trecută. Ne-a dat în grija lui Mustafa șoferul, de data asta am mers cu un singur șofer, distanța era mai scurtă, am făcut circa 3 ore pînă la Luxor, ajungând înainte de ora 9 dimineața.

Drumul pînă la Luxor străbate niște munți arizi, nu am văzut strop de vegetație nici pe munți nici pe marginea autostrăzii.

După multă ariditate am ajuns în zona Qena unde au apărut și primii arbuști. Qena ca oraș, e foarte mare, se întinde de-a lungul unui canal artificial cu apă din Nil și e o zonă agricolă, am văzut numeroase culturi de roșii sau porumb întinzându-se cât vezi cu ochii. Printre mașini și autocare șerpuiesc măgăruși care își duc cu greutate încărcătura, căruțe sau tot felul de atelaje pe 2 roți, totul într-o babilonie desăvârșită. Gălăgie, claxoane, strigăte, poliție locală din loc în loc îmbrăcați în rochiile lor lungi tradiționale, gallabia. Își păzeau cu strășnicie orașul purtând cu mândrie niște puști de lemn cum erau la noi cele din Războiul de Independență :)

Dacă în Cairo am văzut localnicii îmbrăcați în stil european, aici, în Qena și Luxor 90% purtau gallabia, în diferite culori. Ne întrebam dacă mai au ceva pe dedesupt... Tot aici în Qena mi-au plăcut stațiile de autobuz pictate cu replici după diferite desene găsite în mormintele din Valea Regilor.

Ajunși la Luxor ne-am întâlnit cu Hani, ghidul nostru de engleză, iar cuplul de francezi au fost preluați de un ghid vorbitor de franceză.

Complexul Karnak este imens, se întinde pe aproape 100 de hectare. Intrarea se face printr-o alee mărginită de sfincși cu capete de berbec, după care apare o statuie uriașă a lui Ramses al II-lea. Impresionantă este și Sala Hypostyle cu cele 134 de coloane ale sale. Hani ne-a povestit despre Teba, despre credințele vechilor egipteni, despre ținutul morților și al viilor, iar la sfârșit ne-a scris numele cu hieroglife și ne-a explicat ce înseamnă fiecare caracter. Ne-am plimbat printre coloane, am admirat pictura originală care se mai vede din loc în loc pe lespezile de deasupra, am înconjurat de 3 ori scarabeul de piatră punându-ne o dorință și am atins vârful obeliscului răsturnat de lângă scarabeu. Am zăbovit aici cam 2 ore, era foarte cald și căutam umbra coloanelor să ne răcorim.

“In ciuda invaziei turiștilor, Karnak își păstrează incă atmosfera sacră Astfel sună cuvintele egiptologului britanic Margaret Murray: în lumina lunii… când domnește liniștea, vizitatorul își poate imagina preoți rași în cap… trecând spre sanctuar pentru a cădea la picioarele zeului căruia îi era consacrat cel mai măret templu din lume”.

Ieșind de la Karnak, ghidul ne-a propus 2 alte mini-excursii cu care am fost toți de acord, una pe Nil și alta prin oraș cu trăsura.

În credința egipteană malul estic al Nilului era tăramul viilor unde locuiau atât faraonii cât și oamenii de rând. Malul vestic în schimb era tăramul morților unde erau îngropați faraonii care își construiau morminte pentru a face călătoria spre viața de apoi. Grandioasele piramide costau foarte mult de aceea faraonii au găsit o nouă zonă pentru a fi înmormântați, o vale foarte îngustă, Valea Regilor, unde și-au construit morminte săpate în stânca muntelui. Acestea sunt de fapt tuneluri, mai lungi sau mai scurte, drepte sau întortocheate, decorate cu desene, unele mai bine păstrate, altele nu. În capătul lor se deschide camera mortuara unde se află sarcofagul faraonului. Fotografiatul este strict interzis în Valea Regilor sau în morminte, dar noi tot am “furat” câteva poze când nu era atent paznicul (fără blitz desigur). Am vizitat 3 morminte din diferite dinastii (Ramses I, IV și IX), la intrarea în fiecare era un paznic care ne composta biletul cu un perforator de birou :) ăla era jobul lui să perforeze plin de importanță biletele.

După Valea Regilor, următoarea oprire a fost la Templul Reginei Hatshepsut (Deir el Bahar), monument grandios, zidit în întregime în piatră. Hatshesput, fiică faraonului Tutmes I-ul, s-a căsătorit cu fratele ei vitreg. A ajuns să conducă Egiptul timp de 22 de ani, după moartea soțului ei, faraonul Tutmes al II-lea, gurile rele spunând că și-ar fi otrăvit soțul pentru a ajunge la conducere. La fel se spune că a sfârșit la rândul ei otrăvită de fiul ei vitreg, următorul Tutmes al III-lea, care a și distrus imaginile ei din temple precum și statuile care o înfățișau.

“Unul din lucrurile inedite privitoare la Hatshepsut este faptul că obișnuia să poarte barbă falsă și imbrăcăminte masculină, ca strategie pentru a-și legitima poziția de faraon atât în fața poporului, cât și în fața preoților. Howard Carter a găsit în 1903 un mormânt, în care se aflau sicriele a două femei. Cum mormântul nu era unul regal, nu s-a bucurat de prea multă atenție din partea cercetătorilor. Abia în 1989 el a fost redeschis. Sarcofagul inscripționat a fost dus la muzeul din Cairo, dar celălalt a rămas în urmă. Mumia din interiorul sicriului anonim a fost cercetată abia în 2007, iar descoperirea a fost uluitoare. Conform analizelor dentare, ea ar aparține lui Hatshepsut. ”

Monumentul este impresionant, este grandios, când am zărit prima oară tempul am rămas fără cuvinte. De la intrarea în complex, de la casa de bilete, te preia un tractoras cu remorcă care te duce pînă la baza scărilor. Pe o căldură infernală am urcat printre statuile sfincși-lor de la baza scării. Templul este structurat pe 3 nivele, pe prima terasă, cea de jos, regăsindu-se fresce care descriu domnia reginei-faraon. La etajele superioare se aflau sanctuarele zeităților. Am avut circa o oră la dispoziție pentru a vizita templul, ce m-a impresionat au fost niște desene pe pereți cu pești din Marea Roșie. De unde pești în plin deșert? Sunt peste 200 specii diferite pictate pe pereți. Făceam mici glumițe că poate regina era fan snorkeling când mai pornea în câte o campanie militară :)

După vizitarea templului și după ce am dat rapid pe gât o sticlă de apă rece (v-am mai spus oare cât de cald era?) am pornit mai departe, de data asta o oprire de 15 minute la Coloșii lui Memnon. Aceștia sunt de fapt 2 statui masive din piatră reprezentandu-l pe faraonul Amenhotep al III-lea, având 18 metri înălțime. Acestea erau așezate la intrarea în templul faraonului, templu din care din păcate nu a mai rămas mare lucru, fiind înghițit de inundațiile Nilului.

“Există o legendă interesantă în spatele numelui acestui monument. În anul 27 i. H., un cutremur mare a rupt colosul nordic. După ruptură, jumătatea inferioară rămasă a acestei statui a început să producă un sunet muzical ciudat, de obicei în zori, fenomen cauzat cel mai probabil de temperaturile ridicate care sfărmau bucătile de pietră rămase în interior. Totuși, grecii și romanii care au auzit sunetul au dat, tocmai de aceea, numele statuii de “Memnon”. Memnon a fost un erou al războiului troian, rege al Etiopiei, care a fost în cele din urmă ucis de Ahile. Despre Memnon se spunea că este fiul lui Eos, zeița zorilor, iar după moartea sa, se spune că mama lui vărsa lacrimi sau picături de rouă în fiecare dimineată. “Cantatul” statuilor a fost atribuit mamei sale îndoliate pentru pierderea fiul ei. Mulți vizitatori timpurii nu știau nici măcar că aceste statui reprezentau un faraon egiptean vechi. ”

Ne-am plimbat pe lângă uriașele statui simțindu-ne ca niște pitici, am făcut poze și țuști înapoi în microbus, era o căldură năucitoare.

După atâta plimbareala era timpul pentru o binemeritată masă de prânz, luată la un restaurant printre niște blocuri destul de dărăpănate. Ne-am cam speriat văzând zona, dar localul era chiar ok, curat, avea la intrare un crocodil făcut din pâine în mărime naturală. Prânzul servit sub formă de bufet, foarte variat, mai bun decât cel din excursia la Cairo. Și aici a trebuit să plătim băuturile, eu am avut proasta inspirație să îmi iau un fresh de fructe de catus, era verde și avea gust de iarbă... :) Dar se cheamă că am încercat măcar ceva aparte.

După masa de prânz am avut organizată o plimbare cu barca pe Nil, de data asta era un vaporaș cu motor, nu cu vele ca în Cairo. Plimbarea a durat circa 40 de minute, prilej să admirăm din nou templul Luxor, de data asta de pe apă. Foarte simpatic căpitanul, a ținut morțiș să îi pună pe copii la cârmă și să facem poze cu toții. Am servit și aici ceai și cola, i-am dat o doză de suc și ajutorului de căpitan, un puști de 7-8 ani care se uida cu jind la suc. I-am dat și un corn cu ciocolată și am fost uimită din nou de cât de puțin îi trebuie unui copil să fie fericit, câtă bucurie i-a adus cornul acela și sucul unui copil simplu care încă știe să se bucure de lucruri banale și mărunte. Am văzut și la copii noștri dar și la ai alții din anturajul nostru că nu mai trăiesc parcă bucuria aceea ce o aveam noi când primeam o portocală sau o ciocolățică, pentru ei e ceva banal deja să aibă așa ceva de câte ori vor. Ce deosebire față de copii egipteni, care se bucurau și pentru o simplă bomboană, care se jucau cu picioarele goale în praf, nu cu Lego, Nerf sau alte jucării scumpe. Uf, iar am luat-o pe arătură :)

După ce am văzut și Luxorul de pe Nil a urmat vizitarea unui atelier de papirusuri, de unde am achiziționat un papirus cu numele noastre inscripționate într-un cartuș cu hieroglife. L-am negociat și pe ăsta la greu până a ieșit cum am vrut. Apoi o fabrică de alabastru, aici ne-am amuzat puțin, când ne-au văzut că ne apropiem i-a apucat pe toți hărnicia și tot ciocăneau la pietre de zor, pentru impresie artistică, mă îndoiesc că și ieșea ceva din mâinile lor. Ne-au arătat cum se prelucrează alabastrul, care e diferența dintre un obiect făcut manual și unul făcut la mașină, a fost o experiență interesantă. Înăuntru în magazinul de prezentare aveau suveniruri mai ieftine (de dus soacrei-cum ne zicea ghidul) sau scumpe, pentru colecția personală. I-am cerut câteva “ca de dus soacrei”, le-am negociat și pe alea la un sfert din prețul cerut și toată lumea a fost mulțumită :)

Am mai făcut extra o plimbare cu trăsura prin Luxor (18 euro pentru toți), de circa 2 ore, dar asta merită un articol separat, a fost o experiență în sine :)

Ne-am luat rămas bun de la Hani, ghidul și a urmat drumul de 3 ore jumate către hotel unde am ajuns seara la ora 10.

A fost o zi minunată, am văzut foarte multe, consider că descoperi aici mai mult din Egiptul Antic decât ai face-o la Cairo și la piramide.

---

VIZUALIZĂRI: 7701 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI