Excursie la Orange Bay

TIPĂREȘTE

Prin anii 2008-2010 eram mare fan Egipt. Fiind de mic “mare acvarist” (pasiune pe care o păstrez și astăzi), descoperisem Marea Roșie cu minunatele recife de corali și miile de pești multicolori.

Așa că vacanțele mele în Egipt erau cam de 14 zile ca să am timp pentru opționale și pentru excursii pe mare. La două zile eram pe mare, în jurul coralilor. Cu orele... De multe ori lăsam vaporașul în urmă și mergeam kilometri întregi cu însoțitorii și cei care mai doreau aventură. Ajungeam atât de departe încât nu se mai zărea nici urmă de vaporaș. Ne întorceam după două, trei ore încântați de ceea ce am descoperit, fără să avem nici cel mai mic sentiment de teamă chiar dacă de multe ori vedeam în depărtare unele lighioane care depășeau ca statură un pește obișnuit.

Știam de existența rechinilor în Marea Roșie însă niciodată nu am lăsat acest gând să îmi umbrească bucuria aceea. Dar când am pregătit vacanța din 2025 în Egipt teama de rechini mi-a încolțit în minte. Fie din cauza atât de mediatizatelor atacuri din anii care au trecut, fie datorită faptului că odată cu trecerea timpului începem să ne temem de lucruri care în tinerețe nu contau (așa am pățit și cu răul de înălțime).

De aceea am fost foarte atent să aleg un hotel unde intrarea în apă să fie lină. Toate atacurile rechinilor s-au întâmplat la hotelurile cu ponton. Acolo unde apa este foarte mare încă de la primul metru (de aceea nu am mers în Sharm niciodată). Iar idea de a face o nouă excursie pe mare era cu semnul întrebării. Și până la urmă am vrut să văd dacă mai am curajul. O luam ca pe o provocare.

Așa că printre optionalele făcute în Egipt s-a numărat și Excursia la Orange Bay.

Când mergeam eu, acum peste 15 ani, nu existau Orange Bay, Hula Hula sau Mahmya. Era doar plaja Paradise din Insula Giftun.

Acum s-au amenajat în Insula Giftun mai multe plaje. Plajele, chiar dacă seamănă în mare parte, sunt superbe și cred că merită câte o excursie fiecare în parte.

Excursia începe din Hurghda în jurul orei 9.00 și se sfârșește în jurul orei 15.30. Astfel încât pe la 16.00 să ajungi înapoi în hotel.

Ești preluat de la hotel și transferat în portul din Hurghada. Acolo este o adevărată nebunie. Fiecare turist din sutele de turiști revărsați pe trotuar este alocat unei bărci. Aleator. Nu pe naționalitate, nu pe hotel. Însă puteți sta linișțiți. Veți călătorii totuși împreună cu familia sau cu grupul de prieteni cu care ați făcut rezervările!

Evident că începe nebunia, egiptenii nefiind cea mai organizată nație. Unii coboară după ce află că nu au fost ghidați bine la vapor, alții vor să urce. Urcatul/coborâtul pe vaporaș se face pe o scândură de lemn, rare fiind cazurile în care există o pasarelă cu balustradă. Am văzut multe persoane (doamne și domnișoare – fără să fiu răutăcios) care aveau chiar atac de panică și nu vroiau să facă acei 2 pași pentru a ajunge pe vaporaș. Și mă întreb cum de au decis să facă o excursie pe mare?

În fine… detaliile cu organizarea plecării cu siguranță se schimbă de la o zi la alta. Uneori merge mai prost, alteori mai bine. Cert este că la ora 9 toate bărcile pleacă. Toți pasagerii sunt notați într-un registru al vaporului ca să știe oamenii la sosire că n-ai rămas hrană la pești. Asta este doar o siguranță pe care o capeți la plecare. În realitate nimeni nu a mai verificat dacă mai exist nici pe parcursul zilei, nici la plecare 🤨

Noi am plecat cu vaporașul Sinbad. Nu vă chinuiți să rețineți pentru că sunt mici șansele să urcați și voi pe Sinbad. 1 – cred că s-a și scufundat după ce am coborât noi. 2- sunt sute de vaporașe încât șansa de al în găsi măcar în port sunt extrem de mici. Și la înscriere nu ți se va comunica numele vaporului.

După ce am plecat din port s-a dat drumul la ’băute’ așa cum ni se promisese! S-a pus un butoi pe masă cu țuțurel! Cu apă! Nu erau pahare că probabil au crezut că ajung înapoi cu apa nebăută. Dar nooo…. Nu ne-am lăsat! Am zis că dacă tot nu există “suc” așa cum ne-au promis, măcar să le bem toată apa. Și a început scandalul! Că nu e ce ne-au promis, că vaporul e vechi, că de ce nu este muzică. Alții spuneau că de ce să fie? Că mai bine liniște! Că să se danseze! Ei, asta e bună! Asta mai lipsea! Și toate astea în 84 de limbi că în afară de noi am mai văzut doar vreo 3-4 români pe vapor.

Însă egipteanul e șmecher foc! Cînd au văzut că mai avem puțin și aruncăm peste bord chiar și căpitanul au scos 3 sau 4 sticle de cola! Plus pahare! Pfoooaaa! I-am lăsat pe ei și am reînceput lupta între noi! La coadă! Evident că nu au ajuns păhărelele dar cred că deja obosisem sau aveam broaște în burtă de la apă.

Vă dau un sfat de care să vă țineți de când puneți piciorul în Egipt până când plecați de acolo. Nu beți nimic care nu este îmbuteliat. Alegeți hoteluri fără dozatoare! Pentru că de pe Sinbad am reușit la finalul excursiei să iau virusul local care se mai numește „diareea călătorului”  sau „gripa stomacală” . Noroc că fusesem deja la Luxor și Cairo că altfeeelll… Virusul se tratează acolo cu Antinal (medicament care nu se găsește în România).

Măcar știu că am fost mai șmecher ca ceilalți și am băut 3 păhăruțe de apă și două de cola!

Până la plaja Orange Bay nu au mai ajut loc evenimente majore. Niciodată nu am mers pe așa liniște într-o excursie pe mare în Egipt. Și chiar dacă dățile trecute eram deranjat că echipajul vaporului ne lua pe rând să ne facă coarne și cozi din prosoape și era un pic stânjenitor, acum parcă îmi era dor de o trompă de elefant!

A! Uitasem chiar de cel mai frumos moment! Un ’pirat’ a apărut cu o bărcuța furată de pe undeva acum 659 de ani. Vindea bere și suc rece. Nu știu cola cât era dar berea la 330 era 5 euro. Am ras 2.

Ajunși pe Orange bay ne-au adunat în grup pe toți cei care debarcasem de pe Sinbad pentru că fiecărui vaporaș i se atribuie o locație pe plajă. Cred că te poți așeza unde vrei însă este o adevărată hărmălaie pe plajă cu cei care vin și cei care pleacă și e mai bine să stai cu grupul ca să nu rămâi pe acolo.

Plaja este foarte frumos amenajată. Există un mare bar în mijloc și pe deasupra este pusă o plasă pentru umbră. Pe jos există perne mari tocmai bune să te tolanesti pe ele. Însă nu prea ai mult timp pentru că în cele două ora cât am stat am alergat și la bere și la bălăceala și la leagăn.

Da! La leagăn!... pentru că n-ai cum să scapi de consoartă fără să îi faci 684 de poze că, zice ea, nu se pune că ai fost în Orange Bay dacă n-ai poză în leagăn. Noroc de ăia cu consoarta slabă că suitul în leagăn nu e treabă ușoară. Eu m-am dus ca fotograf – ca dealtfel toți atârnacii de acolo. Și erau o groază de grupulețe de fetițe, fete, doamne mai tinere și mai (foarte) în vârstă la coada kilometrică. M-am așezat lângă leagăn să râd de chinul fiecareia de a se sui în leagăn. Și m-am gândit la un moment dat să ajut două fete drăguțe care m-au rugat să le pun în leagăn. Era o plăcere chiar. Și nici nu avea de ce să se lase cu scandal în familie. Ei dar de la două fete de făceau împreună 90 de kg am ridicat cam toată coada. 420 persoane ori o medie de 90 kg/pers egal o durere mare de șale. Că toate se uitau și îmi zâmbeau rugător. Unele mai ziceau câte ceva dar cine să înțeleagă toate limbile pământului. Cred că mi-au tremurat și mâinile că cică n-au ieșit pozele bine.

Am scăpat și de leagăn și am fugit la bere. Acolo nu era coadă. Nu era nimeni. Decât consoarta în spatele meu. Că sigur că la bere îmi stă gândul și de aia n-am răbdare la coada de la leagăn și de aia n-am făcut mai multe poze! Că e scumpă berea acolo. Că mai bine vin să o dau cu cremă. Nu că nu avea dreptate că berea mică era 7 euro. Dar cred că nu aveau să îmi dea rest așa că am luat două.

Într-adevăr apa din Orange Bay este incredibilă. Și locul este fantastic și mi-aș fi dorit să petrec acolo o zi întreagă ca să nu alerg ca un nebun cam o oră jumate. În cealaltă jumate de oră am reușit să mă odihnesc cu cele două beri reci. Am lăsat pozele și m-am tolănit la umbră uimit fiind de toată frumusețea din jur. Și când îmi intrasem în starea aia de euforie totală, scularea! Plecarea!

Până pe barcă nici n-am mai avut timp de alte poze. Totul era pe fugă și ne temeam să nu pierdem din rază vizuală grupul nostru că acolo rămâneam. Nu că ne părea rău dar nu aveam chef de aventură!

Moaaama. Și întorși pe vapor surpriză! Masa era servită! Tocmai la fix că începuseră să mă lase genunchii de la cele două beri! Masa este rezonabilă – mâncare tradițională. Niște salate, orez, chestii de astea. Dar nu scapi de coadă. Fiecare își ia o farfurie și tacâmuri și se pune la coadă. Treci prin dreptul fiecărei crătiți și spui șefului de cratiță dacă vrei ce oferă el sau nu. Am vrut de toate din primele 3 cratițe. Dar cine a crezut că egipteanul e fraier s-a înșelat. Rămăsesem fără pic de loc pe farfurie pentru restul de 7 cratițe. Noroc cu consoarta mofturoasă care refuzase până în acel punct totul. Am iertat-o pentru leagăn și pentru toți nervii pe care mi-i făcuse în viața asta. Și m-am gândit în acel moment că până la următoarea vacanță să fac și 3 copii (nefomiști ca tacsu) care să mă ajute să rad cratițele la ăia!

Dar idea cu copiii mi-a trecut repede. Că nici n-am apucat să ling farfuria că s-a auzit un fluier. Toată lumea în apă! La snorkeling! Scanasem de dimineață tot vaporul și ginisem vreo doi mai grași ca mine. Dar după masă urcasem clar pe primul loc. Rechinii zîmbeau din apă la balonul meu de burtă. Văleu! Venise momentul să spun dacă am curaj să cobor în mijlocul marii sau nu. Și am zis că până mă gândesc se mai trage și burta. Da’ de unde timp? Nici nu își udaseră chiloții aia coborâți primii că ne și anunță cei care organizau excursia că mai avem 15 minute!

Deci adio să te învârti cu orele prin Marea Roșie ca în anii 2010, înainte de atacurile rechinilor. De parcă rechinilor le-ar trebui mult timp să se hotărască ce să facă. Ce îmi e 20 de minute ce îmi e 3 ore?

Așa că am sărit pe unde am apucat uitând să mă mai gândesc. Chiar nu vroiam să ratez ceea ce iubisem cel mai mult la Egipt!

Marea Roșie are o salinitate ridicată așa că cine vrea să învețe să înnoate o poate face acolo. Apa te ține pur și simplu la suprafață. Dacă mai ai și o vestă de salvare – care te ajută în primul rând la confortul psihic- este perfect! Cei care organizau excursia aveau două plute micuțe de care se țineau toți cei care nu știau să înnoate. Iar tot cârdul abia se mișcă în spatele lor. Eu am băgat capul la fund, am văzut că sub noi se dechide o adevărată lume acvatică și m-au apucat direct pandaliile de fericire! Am băgat viteză să nu ratez nimic. Însă am auzit 200 de fluiere în spatele meu.  Cred că erau și mascații pe undeva.  Nu aveam voie să mă desprind de grup. Cred că au făcut ei teste și au constatat că rechinii se sperie rău dacă văd 80 de picioare! Și ei fiind 39 le mai trebuiau 2 picioare în grup.

Așa că am mers cu 4 m/oră că erau atârnate de plutele alea toate panicatele pământului. Am reușit totuși să mă bucur, chiar dacă cu încetinitorul, de acea sesiune de snorkeling.

Și colac peste pupăză peste jumătate de ora s-a mai făcut o oprire la alți corali. Am profitat de dată asta de la prima secundă însă. Am văzut cele mai frumoase culori de pești și sute de meduze. Mereu m-am temut în capul meu de meduze. Însă mereu m-au fascinate. Și să le priveșți de la 15 cm distanță va spun eu că este uluitor!

Nu știu dacă de pe toate bărcile s-au făcut coborâri atât de scurte și atât de “grupate” dar mie nu mi-a plăcut deloc acest lucru și m-am gândit că nu se mai merită să dau 1000 de euro de persoană să văd 20 de minute niște pești dacă tot îi am acasă!  Și dacă aș reveni în Egipt nu știu dacă aș mai merge a șasea oară la Cairo și Luxor. Eh! În Aswan sau la Abu Simbel m-aș reîntoarce și de 10 ori. Însă excursiile acolo sunt mai greu de organizat!

Nu ne-au mai servit apoi cu nimic calicii ăia! Cred că ne văzuseră balonați de la orez și știau că surprizele nu s-au terminat!  Urma ‘banana” ! Zic: las’ să se inchesuie copiii. Dar de unde înghesuială? Nimeni nu era dornic. Ori că ne bătuse soarele în cap ori că și ceilalți erau sictiriți de organizarea acestei excursii și abia așteptau să coboare de pe Sinbad.

Și pentru că niciodată nu m-am dat cu banana uite-ne cocoțați eu și încă vreo 4 la singura tură care s-a făcut. S-au rugat ăia o grămadă de noi dar n-a mai vrut nimeni. O prostie! Zici că ne plimbam cu barca prin Deltă ușurel ca să nu speriem cocostârcii.

Oricum rămân cu amintirea că prima (și cred că ultima) dată când m-am dat cu banana a fost pe Sinbad. Și că berile m-au costat mai mult decât excursia. Și că am luat virusul stomacal ca souvenir. Și cam atât!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 90 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI