Meteora, un loc suspendat intre cer si pamant

TIPĂREȘTE

In peregrinarile noastre din aceasta vara prin Grecia, am ajuns in cele din urma si la Meteora. Venind dinspre vest, din Muntii Pindului, de la Metsovo, am mai parcurs cativa kilometri pe Egnatia Odos şi apoi am ieşit pe drumul national către Trikala şi Atena. Ieşirea nu poate fi ratată fiind foarte bine semnalizata, iar un indicator arata chiar Meteora. Şi in situatia în care această ieşire de pe autostrada ar fi ratată, se mai poate ieşi spre Meteora în apropiere de Grevena.

Drumul de la Egnatia Odos pana la Kalabaka (oraşul de la poalele Meteorelor) este impecabil şi pitoresc. Sunt perspective frumoase către văi cu deschideri largi, de-a lungul cărora se zăreşte, rar, cate un sat, imprăştiat prin munţi. Se coboara incet spre Campia Tesaliei care, potrivit oamenilor de stiinţă s-ar fi aflat cu zeci de mii de ani în urmă pe fundul lacului tesalic, lac care s-ar fi scurs în cele din urmă în Marea Egee prin breşa numită astăzi Valea Tembi. Aşa s-ar explica şi apariţia acestor formaţiuni geologice unice-Meteorele.

În apropiere de Kalabaka, ne-am trezit, dintr-o dată, în faţa unui peisaj unic-stanci uriaşe care tâşnesc pur si simplu spre cer, adunate una langa cealalată, de parca ar fi siluetele unui grup de uriaşi încremeniţi în piatră.

Fie numai şi pentru acest peisaj merita sa vizitezi Meteora. Am traversat oraşul Kalabaka unde aveam impresia ca stâncile stau sa cadă peste noi şi am urcat în satul Kastraki, sat foarte pitoresc aflat chiar în apropierea primelor Meteore, unde ne-am şi cazat la Ziogas Rooms. Ziogas este una dintre ultimele facilitaţi de cazare pe drumul către mânăstiri şi este un loc decent, cu o vedere frumoasă către satul Kastraki şi o parte din Meteore. Are şi un restaurant pe care nu l-am încercat, deoarece nu am obseravt ca ar avea prea multi clienti. Dupa ce ne-am instalat, am urcat in maşina şi am plecat catre manastiri. Din pacate, ajunsesem prea tarziu, întrucat se inchid la orele 17.00. Dar, plimbarea pe drumul impecabil care şerpuieşte printre Meteore, ne-a prilejuit bucuria unor privelişti de vis şi a unor şedinţe foto reusite. Plecand din Kastraki, am admirat de pe şosea Manastirile Sfantul Nicolae, Roussanou, Sfanta Treime, Varlaam şi Marele Meteor (Metamorfosis sau Schimbarea la Faţă), convinşi fiind ca în dimineaţa următoare le vom vedea pe toate.

Ei bine, trebuie sa recunosc că am fost mult prea ambiţioşi, neştiind exact ce presupune acest lucru.

Seara, după ce am luat o cina placuta la Taverna Meteora aflată chiar lângă Ziogas Rooms, la ieşirea din Kastraki spre Meteore, am facut o plimbare până în centrul satului. Această plimbare m-a facut să ma îndrăgostesc iremediabil de Kastraki. Oameni primitori, taverne cochete, o arhitectura frumoasă pe un fundal spectaculos. In centru, o biserica foarte veche langa care se ridica cea nouă, în stil bizantin şi langa care se află un parc plin de copii la orele înserării.

În dimineaţa zilei următoare, deşi eram hotărâţi să vizitam cât mai mult, până la ora când soarele amiezei a devenit naucitor, am reuşit sa urcăm doar la două manastiri (cele mai mari şi mai vechi de altfel) Marele Meteor şi Varlaam. La Marele Meteor, numai urcarea treptelor sapate în stanca ne-a luat circa 20 de minute (bineînţeles cu opriri pentru poze). Ambele manastiri sunt renovate, consolidate şi par foarte prospere. Amândouă au biserici nespus de frumoase (cea de la Marele Meteor datează de la 1387, iar cea de la Varlaam de pe la 1540), unde pot fi vazute icoane superbe, vechi de sute de ani (la Marele Meteor este amenajat un muzeu cu exponate exceptionale de artă bisericească). De asemenea, ambele constituie puncte de belvedere pentru împrejurimi, cu peisaje realmente spectaculoase.

Am plecat în vapaia pranzului, către următoarea noastră destinaţie, pe ruta Trikala, Larissa, Valea Tembi, Katerini, Salonic, Paralia Ofrinion, convinşi ca trebuie sa revenim la Meteora pentru mai mult de o zi şi sa vedem ceea ce înca nu am vazut.

Desi Meteora este un loc unic, cu un peisaj din alta lume, unde poti sa pipai o parte din istoria ortodoxiei si unde cu siguranta o să revenim dacă vom fi sănătoşi, trebuie să mai adaug ceva. Ceva care aş dori să-mi fie iertat de aceia care simt sau gandesc altfel. Cand am plecat de acasă, am dublat itinerariul turistic cu unul spiritual şi mi-am stabilit drept repere mai importante Catedrala Sf Spiridon din Corfu şi manastirile de la Meteora, fiind şi sub puternica impresie a cărţii pe care am ales-o pentru această vacanţă (Nikos Kazantzakis, Sărăcuţul lui Dumnezeu). Cartea aceasta a lui Kazantzakis este un soi de roman biografic al Sfantului Francisc din Assisi şi, dincolo de scriitura incredibil de frumoasă, este o carte despre căutarea lui Dumnezeu în lume. Nu vă ascund faptul că atât după vizita în Corfu, cât şi după cea de la Meteora am ramas uşor dezamăgit. Nu am gasit niciunde un loc de linişte sau un răgaz pentru rugăciune. Peste tot, grupuri massive de turisti (în special ruşi, dar şi occidentali) ocupau, împreună cu ghizii, întreaga biserică şi tineau discursuri interminabile despre una, despre alta… De asemenea, impresia a fost ca totul se transformă în comerţ şi spoială pentru industria turistică de masă. Sper ca totuşi, în extrasezon, cand turiştii de pe Riviera Olimpului nu vor ma fi aduşi cu autocarele pana la Meteora, lucrurile se vor aşeza şi se va putea găsi un colţişor de linişte de unde să-I putem mulţumi Creatorului pentru tot. Cu tot acest mic neajuns, legat de perceptia mea ultrasubiectiva, Meteora poate fi un popas minunat si in timpul sezonului turistic, in drumul spre sau dinspre altceva.

---

VIZUALIZĂRI: 3300 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI