Spectaculos

TIPĂREȘTE

Meteora sunt reprezentate de manastirile calugarilor retrasi departe de pacatele lumii pe niste culmi stancoase numite Meteora. Se ajunge usor la ele: de pr autostrada se observa formatiunile si se urmareste indicatorul ke Kalambaka, / Meteora. Se ajunge usor, drumul este amenajat, astfel ca te duce direct la ele. Noi nu am putut vizita toate manastirile (am inteles ca sunt sase la numar cele care se pot vizita, atunci drumul era in reparatie, dar am vizitat ce era mai aproape. Celelalte sunt mai mari si aglomerate, cu multe tarabe si vanzatori ambulanti de suveniruri, chiar si brosuri explicative in limba romana.

Este uimitor cum pot trai acesti oameni acolo sus, retrasi din "civilizatie", de multe ori, ca sa nu coboare, se aprovizioneaza cu carucioare suspendate pe cabluri, de care se ocupa cineva de jos. Dar, foarte interesant este cum au ei apa, canalizare, sisteme minime de irigatii acolo sus.

In manastire nu ai voie sa intri in tinuta indecenta (pantaloni scurti) si la intrare te "imbraca "cu fusta pe femei si pantaloni pe barbati.

Cine merge in Grecia merita sa viziteze Meteora.

-----Completari aduse ulterior de autoare-----

Hotelul Famisi Eden, am pornit sa vizitam Meteora de dimineata, deoarece la ora 12 trebuia sa predam camera si sa pornim mai depate, spre Edessa. Am intrebat la receptie cum putem ajunge la manastiri si am pornit spre cea care era mai aproape de noi: Manastirea Sf. Treime. Drumul asfaltat ne duce direct la manastire, trecand pe langa alte stanci abrupte, e o “adevarata padure de piatra”, urmand sa ajungem la manastirea care se inalta pe o stanca foarte abrupta.

Ajungem la aleea pietruita care duce la manastire, situata la baza unui munte. Aleea urca, apoi coboara, urmand a incepe din nou sa urce, urmand calea cioplita in stanca prin anii 1888. Pana nu a fost acest drum, urcusul si aprovizionarea se faceau prin intermediul unei scari de sfoara sau trasa cu ajutorul unui sistem de roti cu tambur si scripete, asemeni celorlate manastiri.

Drumul e ingust, isi face loc greu dar sigur printre stanci. Am urcat cele 150 de trepte care completeaza drumul sapat in stanca si am ajuns la intrarea in manastire.

Ridicata in forma actuala intre anii 1458-1476 de catre monahul Domestios, manastirea apare insa in documente cu o suta de ani inainte, aici fiind o manastire de calugari. Se spune ca materialele necesare constructirii manastirii au fost aduse pe stanca timp de 70 de ani, dupa care s-a inceput constructia propriu-zisa care s-a intins pe 18 ani.

In biserica am intrat dupa ce am primit imbracamintea adecvata. Imediat ce intram remarcam sistemul de scripeti cu care se facea aprovizionarea. Pe un perete sta toaca, pe care se sprijina un ciocanel iar mai departe putem intra intr-o chilie in care nu este altceva decat un scaunel si o mica ferastruica.

Peretii au cateva picturi deosebite. Intr-o nisa cu bolta sapata in peretele din piatra, am admirat o fresca pictata in 1741, care-l infatiseaza pe Sf. Ioan Botezatorul.

Am pus cateva lumanari si am spus o rugaciune si ne-am indreptat spre altar. Catapeteasma originala a fost furata si a fost inlocuita. In prezent, de o parte si de alta a usilor imparatesti sunt in stanga doua icoane reprezentand Sfanta Treime si pe Maica Domnului cu Pruncul, iar in dreapta pe Isus si pe Sf. Ioan Botezatorul.

Din mica biserica am iesit pe un platou destul de denivelat. Am urcat cu grija pentru ca vedeam marginile stancii pana am ajuns in varf. De aici, de sus, este o priveliste de vis: in fata panorama asupra orasului, iar in dreapta se vad pe stancile miraculoase manastirile Marea Meteora si Manastirea Varlaam. Tot aici, pe acest platou, se inalta o cruce inalta care marcheaza locul sfant si ocrotit, iar de jur imprejur, la marginea stancilor, este un mic gard pentru protectiea pelerinilor.

Cu toate ca noi, pelerinii ne bucuram ca ajungem aici, se pare ca monahii nu sunt atat de incantati de multimea pelerinilor, acesta fiind si unul din motivele pentru care multi monahi au parasit aceste locuri, retragandu-se pe Muntele Athos.

Dupa ce am admirat privelistea am plecat, fiind cuprinsi de profunde sentimente de inaltare sufleteasca, de liniste, de incantare, lasand in urma padurea de stanci care impresioneaza pe oricine le zareste!

Sunt locuri miraculoase! Aici sunt peste 1000 de stanci si toate sunt sfinte! Fiecare particica din stanca, fiecare pestera, fiecare pas pe care-l facem in acest complex ne apropie de Dumnezeu si ne umple de har!

Urmatoarea oprire a fost la frumoasa cascada din Edessa!

---

VIZUALIZĂRI: 2852 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI