Letea - satul, pădurea și caii sălbatici

TIPĂREȘTE

Una dintre excursiile incluse în Sejurul All Inclusive în Delta Dunării - 3 nopți/4 zile la Pensiunea Inima Deltei - Mila 23 a avut ca destinație satul Letea cu rezevația și cu faimoșii cai sălbatici.

După micul dejun, la ora 9.30, preluați de barcagiul nostru - Cornel - am pornit pe calea apelor, pe canale, spre Letea. Drumul spre Letea trece printr-o salbă de mai multe lacuri și canale cu peisaje unice. Aș putea și să le enumăr pentru că încă sunt în posesia unei hărți a Deltei Dunării (cumpărată din satul Mila 23) pe care am însemnat câteva repere, dar cred că pe turistul explorator poate pentru prima oară a minunățiilor deltei l-ar putea interesa mai mult ceea ce-i apare în fața ochilor decât numele locurilor prin care trece. Și neapărat să rețină cât mai mult din cele ce spune barcagiul-ghid, un localnic născut, trăit în satul Mila 23, care cunoaște ca nimeni altul toate ascunzișurile deltei, unele canale, lacuri sau gârle neavând nici un nume, neapărând pe nici o hartă.

E suficient să spun că deplasarea cu barca, pe canale, până la Letea, este frumoasă. Sălcii bătrâne, cu rădăcinile dezgolite de ape, viță sălbatică, stuf, nuferi albi și galbeni, tot felul de alte plante care alcătuiesc vegetația specifică a deltei, păsări singuratice sau în colonii, toate grupate în peisaje minunate, mereu altele pe măsură ce înaintezi. Deodată, pe mal, răsărind din stufăriș, un panou mare ne anunță că am ajuns în Letea - o rezervație naturală. Sunt acolo - în română și în engleză - și câteva interdicții, dar de la distanță și din viteza bărcii nu le-am putut citi. Le știm. Sunt aceleași ca în orice arie naturală protejată. Am debarcat și primele remarci au fost solul nisipos pe care călcam și utilajul special care lucra la curățarea canalului de mâl și de resturi vegetale putrezite. Nu mai văzusem așa ceva.

Curând am fost preluați de o mașină de teren, special amenajată pentru transportul de persoane. Este acoperită pentru a te proteja de soarele arzător al amiezei, dar deschisă în lateral pentru a-ți înlesni observarea naturii și fotografierea. Pe ușa cabinei, alături de imaginea cailor sălbatici, stă scris "Letea Safari" și un număr de telefon pentru eventuale rezervări. Vreo 7 km ne-a plimbat această mașină, mai întâi pe drumul nisipos din sat, apoi prin șleaurile dinspre pădure. Din mers, am observat casele localnicilor, unele bine întreținute - acoperite cu stuf și vopsite în alb și albastru - altele năruite, părând părăsite. S-a făcut și un popas în sat. O bere rece, o apă, o toaletă sau chiar o masă dacă ai rezervare prealabilă, poți găsi la o casă gata să primească oaspeți și să le ofere umbra unei terase.

Satul Letea este mic, izolat și parcă rupt de lume. Se află în partea de est a Deltei Dunării, între brațele Chilia și Sulina, în comuna C. A. Rosetti, pe grindul Letea. Ce este un grind? O mică ridicătură de teren de formă alungită, aflată în mijlocul apelor, care s-a format prin depuneri aluvionare. Satul Letea, cu doar vreo 400 de locuitori, este situat la 23 km de Sulina de care este legat și printr-un drum de țară, prost și puțin bătut.

Se spune că satul s-a format în mare parte din refugiați politici din Imperiul Rus, în timpul împărătesei Ecaterina cea Mare, locuitorii de astăzi fiind urmașii acestora. Letea este un sat aproape pustiu acum, dovadă numeroasele case și acareturi gospodărești năruite. În perioada de după 1990, populația tânără a părăsit satul căutându-și rostul într-o lume care le putea oferi mai mult. Cei care au mai rămas se ocupă în principal cu pescuitul care le asigură hrana și este principala lor sursă de venit. Localnicii se mai îndeletnicesc și cu creșterea animalelor care - în deltă - sunt lăsate libere, să-și caute singure hrana pe grindurile nisipoase. În drumul nostru, pe lângă caii aproape sălbatici, am văzut și cirezi de vaci păscând în voie.

Pădurea Letea - cea mai veche rezervație naturală din România - este o arie protejată de interes național situată în deltă, în comuna C. A. Rosetti. Începe din nordul satului Letea și se întinde pe o suprafață de 5246,8 ha, dintre care 2825 ha sunt strict protejate, aflate în atenția oamenilor de știință încă din anul 1930. În 1938, o suprafață de aproape 500 ha a fost declarată rezervație naturală. Pentru a fi protejată de cele câteva mii de cai abandonați de localnici, zona a fost delimitată cu un gard.

Am ajuns cu mașinile de teren până aproape de pădure, drumul prin rezervație putându-se străbate doar pietonal. Un tânăr ghid ne-a preluat și ne-a făcut o scurtă prezentare la umbra arborilor seculari. Așa am aflat că Pădurea Letea - cea mai nordică pădure subtropicală din Europa - este singura pădure de stejar din lume crescută pe un grind maritim. Grindul Letea - cel mai mare din Delta Dunării - cuprinde satele Letea, Periprava, C. A. Rosetti, Sfiștofca și Cardon. Cea mai mare altitudine din Delta Dunării se află aici, pe Grindul Letea și este de numai 13 m deasupra nivelului mării.

Cu ghidul în frunte, am pornit să vedem pădurea sălbatică. Aici totul este lăsat în voia naturii. Dacă un arbore cade sau dacă o creangă se rupe, nu se intervine cu nimic pentru a nu deranja mersul firesc al naturii.

Doar un podeț din lemn a fost construit de-a lungul cărării asta pentru a facilita trecerea vizitatorilor în perioadele în care - în urma ploilor - acolo terenul băltește. Am văzut liane înfășurate strâns în jurul trunchiurilor de stejar, precum și viță de vie sălbatică, iederă, hamei toate cățărate pe crengile arborilor seculari. Am aflat că Pădurea Letea este singurul loc din Europa în care s-au aclimatizat lianele. Se spune că aceste plante exotice au apărut la noi datorită păsărilor migratoare care le-au transportat semințele tocmai din Africa.

Tot interesant mi s-a părut să observ că trunchiurile noduroase și ciudat contorsionate ale arborilor sunt înclinate numai înspre apă.

Urmându-ne ghidul, am ajuns la delușorul nisipos care precede întinderea de dune. Nisipul este albicios și de o finețe râvnită de oricare dintre plajele marine de la noi sau de aiurea. Deplasarea este destul de anevoioasă mai ales dacă nu ești încălțat corespunzător. După alte câteva informații primite de la ghid și după câteva fotografii făcute ținutului sălbatic, o alternanță de fâșii de pădure și dune de nisip, ne-am întors.

În pădure nu am văzut păsări sau animale. Se spune că în zona Letea norocoșii pot vedea Vulturul Codalb, cea mai mare pasăre din deltă. În zona lipsită de arbori, la Letea, noi am văzut iepuri și - ceva mai departe, lângă lac - caii sălbatici.

Caii sălbatici de la Letea. Se vorbește că la Letea ar trăi în libertate vreo 2000-3000 de cai. Ei ar proveni din caii scăpați sau chiar abandonați de localnici. Turiștii îi caută, vor să ajungă până la ei, îi sperie, îi alungă pentru că vor să-i vadă și să-i fotografieze în toată splendoarea lor de animale mari, armonioase. Sunt triști și chiar enervați, părându-li-se că au bătut degeaba drumul până la Letea dacă nu-i întâlnesc. Nu știu însă că aria lor de răspândire a fost îngrădită pentru a-i împiedica să ajungă la pădurea protejată căreia să-i roadă copacii. Traiul în sălbăticie sau în semisălbăticie nu este ușor nici măcar pentru un cal. Și totuși, cea mai frumoasă poveste legată de Pădurea Letea este povestea cailor sălbatici sau semisălbatici care trăiesc aici bucurându-se de libertate.

Final

Cam asta este și povestea mea despre Letea cu pădurea și cu caii ei sălbatici. Dacă ajungeți acolo - și merită să ajungeți dacă sunteți în deltă - nu uitați să vă protejați capul de soarele nemilos al zilelor de vară, nu uitați de apă și nici de protecția contra țânțarilor. Pe dunele de nisip, încălțămintea este foarte importantă. Am văzut mai multe persoane în sandale sau chiar în șlapi. Pentru că picioarele se afundau prea mult în nisip, au sfârșit prin a merge desculțe, cu încălțămintea în brațe. Cea mai potrivită este încălțămintea închisă, cu talpa plată.

Transportul - chiar dacă nu pe distanță prea mare - indiferent dacă este făcut cu mașina specială, cu tractorul sau cu căruța, nu vă va scuti de zdruncinături. Pregătiți-vă să le faceți față!

Copiii - dacă îi veți lua cu voi - vor avea parte de o frumoasă și instructivă lecție despre natură.

---

VIZUALIZĂRI: 2190 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI