Peisaj mirific - Padurea Letea

TIPĂREȘTE

Inca din copilarie, de la primele ore de geografie, am auzit tot felul de povesti legate de Padurea Letea. O vreme am inchis toate aceste informatii intr-o cutie a sufletului meu insa de curand aceasta s-a deschis timid si am decis sa pornesc, alaturi de copilul si sotul meu intr-o calatorie de cunoastere si recunoastere a celor citite.

Am planificat aceasta excursie cu 3 saptamani inainte de a ajunge in Tulcea, insa cu o seara inainte de a pleca pe Dunare, domnul Mihai G (cel cu care am vorbit sa ne duca si in aceasta excursie) a spus ca nu ne poate duce caci nu mai are alti clienti care sa doreasca sa mearga acolo. Cum am avut de-a lungul timpului tot felul de surprize in vacantele prin Romania, mi-am tabacit nervii astfel ca nu m-am demoralizat si am reusit sa gasim in port, un domn foarte dragut si bine documentat (Cosmin M) care a inteles situatia, ne-a facut un pret pentru barca mai mult decat decent - 700 lei la care am adaugat pretul mesei servite la Mila 23 (20 lei persoana doar felul 2 caci noi cu felul 1 nu suntem prieteni) si pretul safariului la Letea (20 lei/persoana indiferent ca esti adult sau copil).

Drumul din Tulcea pana la Letea este superb mai ales cand ai un ghid care stie sa iti explice si sa iti spuna cand si unde sa te uiti. Dureaza in jur de 4 ore pe Dunare si de acolo am fost preluati de catre un "ghid" cu o masinuta transformata pentru "safari". Drumul, ca la tara. Nepietruit, nisipos - de inteles, data fiind zona.

Satul Letea pare impietrit de vreme, iar biserica este cea care troneaza si pare sa acapareze tot. Am inteles ca sunt in jur de 300 locuitori din care doar 11 copii cu varste intre 5 si 11 ani.

Inca de la iesirea din satul Letea, se zareste un gard in sarma pe partea stanga, care delimiteaza izlazul satului de Padure. Noi, am fost foarte norocosi si am vazut peste 50, poate mai multi cai salbatici, frumosi si parca ireali (mai ales tinand cont de povestile auzite de-a lungul timpul cum ca ar fi lasati sa moara de foame).

Islazul satului era plin de vaci, lucru pe care nu prea l-am mai vazut in satele noastre, ceea ce imi intareste convingerea ca acesti oameni cu asta se ocupa si din asta traiesc.

Intrarea in padure se face printr-o poarta ferecata cu lant si lacat. Odata ce ai pus piciorul pe acest taram imaginile te coplesesc, la fel si povestile ghidului legate de puscariasii ce erau adusi aici, legati de pomi si lasati sa moara. La un moment dat se merge pe niste poduri inguste din scanduri, deasupra unui "ochi de apa" in care se oglindesc copacii infasurati in liane. Tantarii, te manaca de viu daca nu te-ai cremuit bine inainte. Odata incarcata retina cu liane, pomi cu forme care mai de care mai ciudate etc, in fata ni s-a deschis o imagine de vis - dunele de nisip.

Dunele de nisip, ca si lianele, sunt un deliciu pentru copii. Nisipul este foarte fin, vegetatia aproape inexistenta, motiv pentru care terenul este numai bun de rostogolit.

La intoarcerea de la Padurea Letea, ghidul nostru ne-a dus la un mic (ca si suprafata) lac sarat dar a carui adancime este din spusele sale in jur de 7 m.

Sfat: se poate intampla sa mergeti si sa nu vedeti caii, depinde de norocul fiecaruia insa oricum padurea merita vazut, la fel dunele si lacul sarat, deci nu ar trebui sa fiti dezamagiti. Transportul nu este f confortabil dar sa tinem cont ca vorbim de un sat pierdut intre ape, deci sa va asteptati la zdruncinaturi si la insecte de tot fel, mai ales tauni.

---

VIZUALIZĂRI: 3924 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI