Grindul Letea, locul uitat de lume

TIPĂREȘTE

In septembrie am petrecut o saptamana in Delta Dunarii. Nu fusesem niciodata asa ca am ajuns acolo cu un pic de teama din cauza tantarilor, dar cu un pic de autan si initiativa gazdelor nu am fost atacat niciodata.

Am fost cazat la pensiunea Harttas, din Vulturu, Maliuc. Despre asta va voi povesti altadata.

Intr-una din zile am facut tot grupul o excursie pe grindul Letea, care constituia unul din obiectivele obligatorii de vizitat. Am plecat de la pensiune in jur de ora 9.00 cu doua barci de viteza. Am mers putin pe Dunare, pe canalul navigabil, am intrat in dreptul localitatii Crisan pe Dunarea Veche, apoi pe canale am ajuns la debarcaderul de la Letea cam intr-o ora. Am vazut pe drum nuferi, albi si galbeni, pasari, nu foarte multe, salcii si trestie, papura si alte plante de balta.

De la debarcader am fost preluati de doua carute amenajate de localnici in scopul deplasarii turistilor prin padure, trase fiecare de cate doi cai. Ceva in genul minicarelor de la mare, dar trase de cai. Am strabatut satul Letea, un tinut uitat in timp, cu case traditionale deltei, albe, acoperite cu stuf si cu tamplaria si gardurile vopsite in albastru.

Cam la un kilometru de sat am ajuns la poarta Rezervatiei Letea si am intrat cu carutele. Am strabatut padurea deasa pe niste carari late, pana cand ne-a permis drumul. Aici am lasat carutele si am pornit pe jos pe carari inguste, printr-o vegetatie bogata si verde, desi era septembrie. Fiind vorba de o rezervatie totul ramane nemiscat, fie ca se prabusesc copaci, fie ca apare vegetatie pe carari.

Am mers cam cinci minute spre est si am iesit din padurea deasa in zona dunelor. Aici alterneaza dunele cu zonele impadurite. La fiecare pas ne scufundam in nisip. De aceea daca veniti aici e bine sa aveti niste ghete usoare. Asa am avut si eu, ca stiam cand am plecat de acasa la ce sa ma astept. Liziera padurii era alcatuita din copaci seculari. Am vazut unul de peste 500 ani, dupa cum ne spunea ghidul nostru.

Am facut multe poze, am strabatut padurea pe alte carari si ne-am intors la carute. Am pornit inapoi spre sat si pe drum, culmea, doar cu nisip, pentru ca si drumul era acoperit tot cu nisip, am facut pana. Am abandonat carutele si am pornit incet pe jos spre sat.

Strabatand ulitele satului pe jos am putut vedea mult mai bine casele de acolo si am constatat ca multe erau parasite. In Letea nu exista apa cat de cat potabila decat in partea de est a satului. Lumea cara apa cu bidoane, galeti, etc. Am vazut pe drum si o Dacie 1300 transformata de un localnic in decapotabila. Interesant si fascinant.

Ne-am oprit pe drum la singura terasa din localitate, sa bem o apa, o bere, o cafea, ce dorea fiecare. Atmosfera era din LAS FIERBINTI, pentru cei care au urmarit serialul. Eram in alt timp.

Am pornit apoi spre debarcader unde ne asteptau ambarcatiunile si pe la ora patru am ajuns inapoi la pensiune. A fost o zi unica, inedita si interesanta

---

VIZUALIZĂRI: 3158 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI