La pas prin Călărași

TIPĂREȘTE

În categoria "Povești neterminate" se înscrie și călătoria noastră din această vară la Călărași. Pentru că n-aș vrea să pășesc în noul an cu datorii neachitate, chiar dacă nu mă absolv cu totul de ele, în cele ce urmează voi scrie câteva rânduri despre Călărași unul dintre cele 18 orașe care se înșiruie de-a lungul cursului românesc al Dunării.

Având cazare rezervată la 4 km de oraș, la Hotel Albatros din cadrul Complexului turistic Albatros Pod 4, programul de vizite și plimbări prin împrejurimi a fost făcut în așa fel încât să acopere o rază de mai mulți kilometri. Venind dinspre autostradă, înainte de a intra în oraș, am virat la stânga, spre Fetești. Pentru că nu văzuserăm încă nici una dintre perlele ortodoxiei românești din Bărăgan, am poposit la Mănăstirea Coslogeni după care, prin câmpuri, am continuat până la Mănăstirea Libertatea. Când am revenit în oraș era încă devreme. Nu ne-am grăbit la cazare. Traversarea orașului ne-a oferit prilejul unei prime plimbări pietonale, dar, despre asta puțin mai târziu. Deocamdată, pentru cei interesați, câte ceva despre oraș.

Înainte de orice trebuie să spun că orașul Călărași este locul de baștină al cumnatei mele. L-a părăsit acum 40 de ani și nu mai are nici o legătură acolo, dar își amintește cu nostalgie și mai ales povestește frumos despre el. Relatările și recomandările ei au fost foarte importante pentru noi în stabilirea programului de vizite în oraș și în împrejurimi.

Știați că primul nume al așezării a fost Lichirești? Se pare că numele provine de la primul lăcaș de cult - Biserica Sfântului Nicolae al Mirei Lichiei - credincioșii adunați în jurul lăcașului numindu-se lichireșteni, iar satul lor Lichirești. Dar, cum de s-a ajuns de la denumirea de Lichirești la cea de Călărași, știați? Tot cumnata mea ne-a spus că în apropierea satului Lichirești, în vremea lui Constantin Brâncoveanu, exista un detașament care făcea curierat călare asigurând legătura dintre București și Constantinopol. De la acești călărași ștafetari stabiliți ulterior în Lichirești, așezarea s-a numit "satul călărașilor" sau Călărași.

Nu am de gând să prezint întreaga istorie a orașului, dar cel mai important moment trebuie menționat.

Dezvoltarea economică a așezării i-a făcut pe localnici să-și exprime dorința de a se elibera de sub stăpânirea moșierului. Au făcut mai multe jalbe la cârmuitorii locali, toate rămase fără rezultat. În cele din urmă s-au adresat domnitorului Barbu Știrbei, care - în noiembrie 1849 - înțelegând că așezarea va cunoaște o mai bună dezvoltare dacă va fi "liberă", a trimis un topograf care a întocmit planul noului oraș. Străzi drepte, paralele, întretăiate cu altele formând zone dreptunghiulare mari în care să se facă noi construcții, patru piețe și un bulevard schimbau - la început doar teoretic - fața așezării. În vara anului 1851 domnitorul însuși a venit la Călărași pentru a cunoaște starea de fapt. Mai trebuia adunată suma datorată moșierului drept despăgubire. Cu greu, aceasta a fost adunată și plătită, iar la 24 septembrie 1852 Călărașiul a devenit o așezare liberă.

Toate acestea și chiar mai multe aflați vizitând muzeul orașului sau accesând internetul. Și astăzi, în fața Palatului Prefecturii din centrul orașului, bustul lui Barbu Dimitrie Știrbei - domn al Țării Românești (1849-1856) amintește de cel căruia i se datorează întemeierea orașului Călărași.

După vizitarea mănăstirilor Coslogeni și Libertatea, prima oprire în oraș a fost la Căpitănia Portului Călărași. Aflaserăm de pe internet că există un traseu de agrement pe Dunăre cu vaporașul, "punctul de plecare îl constituie stația amplasată în Parcul Central, iar destinația este pe malul bulgăresc, în Silistra". Ne interesau amănunte în acest sens și consideram că cei de la Căpitănia Portuară sunt cei mai în măsură să ne furnizeze detalii. Din păcate, ei ne-au spus că nu se fac astfel de plimbări pe Dunăre.

Un popas la River's Lounge în apropiere de Căpităna Portuară ne-a prilejuit un moment de odihnă și un strop de răcoare la o bere rece. Fără alcool, firește! Aleea Patzaichin ne-a condus în Parcul Central cu multă umbră și cu o faleză de unde poți admira și fotografia cotul brațului Borcea și Plaja Mare - una dintre cele trei plaje amenajate ale orașului. Fiind pe malul drept al brațului Borcea, vis-a-vis de Parcul Central, accesul se face cu barca sau cu șalupa. Taxa de transfer este de 2 lei/persoană.

Parcul Central este foarte frumos. Alei pavate, umbra generoasă a arborilor seculari, nenumărate busturi ale unor personalități din istoria României, un monument ridicat în 1913 în memoria ostașilor victime ale scufundării șalupei Teleorman la 31 octombrie 1912, bănci și amenajări peisagistice moderne, dar și ruinele Bibliotecii Județene "Alexandru Odobescu" cu atenționări privind pericolul căderii de tecuială, cam acesta este Parcul Central. Dincolo de parc se află Movie Theater - Cinema "Aurel Elefterescu", iar ceva mai departe, în zona de centru a orașului dar cam ascuns între blocuri, se poate vedea Turnul de apă construit la începutul sec. XX.

Pe lângă Restaurant Queen și Hotel Călărași am ajuns în centrul civic. Piața este dominată de clădiri administrative moderne - Consiliul Județean, Primăria Municipiului Călărași, un sediu BCR… În fața lor, ca o dojană, se află - abandonat, ruinat, dar încă impunător Palatul Prefecturii. Palatul Prefecturii, puternic amprentat de sărăcie și de nepăsare, este un monument de arhitectură. Simbol al orașului și totodată una dintre bijuteriile Bărăganului, clădirea înălțată în 1897 în stil neoclasic, cu subsol, parter, etaj și un pod înălt, speră să fie modernizată în 2019 cu fonduri guvernamentale şi finanţare de la Consiliul Judeţean. Am aflat acest amănunt îmbucurător din presă.

În imediata apropiere a Palatului Prefecturii se află Gimnaziul Carol I - primul liceu din Călărași la intrarea căruia încă se mai poate citi: "Instrucțiunea basa civilisațiunei". Statuia ecvestră a Regelui Carol I amplasată în mai 2008 în apropierea gimnaziului care îi poartă numele, este prima statuie ecvestră a unui membru al casei regale dezvelită după 1989.

Muzeul Dunării de Jos a fost obiectivul pe care îl căutam în mod special în Călărași. Citisem că Muzeul Dunării de Jos se află pe Str. Progresul, nr. 4, foarte aproape de fostul Palat al Prefecturii. L-am găsit. Pe peretele de la stradă al unei vechi clădiri, frumoasă cândva, dar ponosită acum, este înscris cu litere aurii "Muzeul Dunării de Jos". La umbra arborilor înalți, lângă gard, am petrecut câteva minute vizitând micul muzeu în aer liber - cruci de piatră mai mari sau mai mici, toate cu inscripții, monumente funerare musulmane, râșnițe, vase și fragmente de obiecte din piatră, chiar și un mormânt cuman din sec. X (un schelet uman reconstituit într-o vitrină de sticlă). Curând însă am descoperit și noul spațiu expozițional de care beneficiază Muzeul Dunării de Jos. Acesta se află la demisolul Centrului Judeţean de Cultură şi Administraţie "Barbu Ştirbei" - Călăraşi, în Str. 1 Decembrie 1918, nr. 1. Nu voi intra în amănunte privind vizita noastră la Muzeul Dunării de Jos pentru că deja am dedicat un articol acestui obiectiv.

Lângă intrarea în muzeu am descoperit Bustul actorului Ștefan Bănică, născut în Călărași, dezvelit în prezența fiului său - Ștefan Bănică junior. Cu dificultate, ajutați și de indicațiile custodelui Muzeului Dunării de Jos, am descoperit și casa în care - la 11 noiembrie 1933 - s-a născut îndrăgitul actor. Pe peretele exterior, la vedere, este montată o placă de marmură pe care scrie: "În acestă casă s-a născut Ștefan Bănică (1933-1995) mare actor român de teatru, film și televiziune".

O plimbare pe străzile orașului, în partea veche, îți dezvăluie frumoase construcții care dăinuie de mai bine de 100 de ani, unele recent renovate, altele în stare deplorabilă. Am descoperit Cazarma Pompierilor o clădire pe zidul căreia este înscris vizibil anul construcției - 1897, precum și o altă clădire frumoasă, postată la colțul străzilor 13 Decembrie și Grivița, cu o placă de marmură pe care scrie: "În acestă clădire au poposit de-a lungul veacurilor, în trecerea lor prin Călărași, M. S. Regele Carol I, M. S. Regele Ferdinand, M. S. Regele Mihai I. Dezvelită astăzi 9 mai 2011 în prezența M. S. Regele Mihai I și sfințită de PS Vincențiu Episcopul Sloboziei și Călărașilor".

Obiective religioase în Călărași? Două sunt cele mai importante și pe acelea le-am văzut și noi.

Catedrala "Sfântul Nicolae"

Mai veche chiar decât orașul, Biserica Sfântului Nicolae al Mirei Lichiei a fost cea care a dat numele așezării - Lichirești. Actuala biserică a fost înălțată în 1858 pe locul celei vechi ruinată la cutremurul din 26 decembrie 1829, cu ajutorul urmaşilor generalului rus Prosorowschi care este înmormântat în biserică. Construcția este solidă, de zid, cu două mici abside laterale și o alta mai mare, semicirculară, la altar. Pridvorul deschis, nepictat, are patru stâlpi. Tavanul care acoperă naosul și pronaosul este plan și se sprijină pe două rânduri de stâlpi cu frumoase capiteluri. Pe acoperiș se înalță două turle dintre care una are și rol de clopotniță. Pictată în 1908 de un italian, Orest Cantini, biserica are o catapeteasmă frumoasă și un mobilier artistic sculptat în lemn de stejar. Catedrala Sfântul Ierarh Nicolae este amplasată aproape de Muzeul Municipiului Călărași, pe Str. Sf. Nicolae.

Biserica "Sfântul Ioan Botezătorul" - "Biserica Alexe"

În centrul orașului, la mică distanţă de Catedrala Sfântul Nicolae, mărginită de o parte de Strada Plevna, iar de cealaltă de Strada Griviţa, Biserica Sfântul Ioan numită și Biserica Alexe, are o poveste aparte. Dacă toate celelalte biserici din oraş au fost ridicate prin contribuţia enoriaşilor și cu sprijinul unor persoane cu dare de mână, biserica cu hramurile Sfântul Ioan Botezătorul, Cuvioasa Paraschiva şi Sfânta Treime a fost construită pe terenul și cu cheltuiala construcţiei şi a înzestrării lăcașului de o singură familie - Alexe Popescu şi soţia sa Maria. De aceea ctitoria a rămas în memoria colectivă sub numele de Biserica Alexe. Pisania spune că piatra de temelie a fost pusă în 1884 și că fondatorul acestei biserici - Alexe Popescu - a mai construit două biserici tot cu propria sa cheltuială, una în satul său natal, Mărcuş din Transilvania (BV) şi alta în satul Crunţi din judeţul Ialomiţa. În interior, sub portretele celor doi ctitori, au fost amplasate un scurt istoric al lăcașului şi o nouă pisanie.

Biserica Alexe, cu temelie de piatră și ziduri de cărămidă, are trei turle mari - două pe pridvor şi una pe naos - pe care sunt montate cruci de fier. Exteriorul se remarcă prin bogatele ornamente cu motive vegetale aplicate pe fațadă.

Concluzii

Nici despre orașul Călărași nu pot spune că este eminamente turistic, are însă un potențial care nu trebuie neglijat.

Brațul Borcea, care se desprinde din malul stâng al Dunării în aval de punctul Chiciu, străbate aria urbană și formează aici cotul Borcei. Punctul de trecere al Dunării de la Chiciu - Ostrov este un excelent loc pentru pescuit, pentru sporturi nautice, dar și pentru plimbări pe Dunăre sau pe brațul Borcea.

Despre Grădina Zoologică din Călărași care și-a deschis porțile la 1 iunie 1980 nu am amintit pentru că nu am vizitat-o. Cred însă că pentru cei mici, dar și pentru adulții cărora le plac animalele și păsările, Grădina Zoologică poate constitui un serios punct de atracție.

Orașul Călărași are trei plaje amenajate. Pe una dintre ele, cea mai mare, aflată vis-à-vis de Parcul Central am amintit-o. Nu am văzut și Plaja Tineretului care ne fusese recomandată, dar de plaja de lângă terasa Restaurantului Albatros chiar ne-am bucurat. Prin cadrul său natural, Complexul Albatros Pod 4 situat la 4 km de Călărași, la mică distanță de locul în care Dunărea își desprinde un braț - brațul Borcea - este mult mai atractiv decât oricare dintre locațiile de cazare din oraș. Mai ales vara. Departe de aglomerație, la umbra arborilor falnici din luncă sau la soare, pe nisipul încins de la mal de apă, Complexul Albatros Pod 4 - unde am fost și noi cazați - este o oază de liniște și de relaxare. Apropierea de oraș, dar și de granița cu Bulgaria (prin punctul de trecere Chiciu - Silistra) fac din Complexul Albatros Pod 4 o destinaţie potrivită pentru turiștii aflați în tranzit către alte destinații.

---

VIZUALIZĂRI: 5282 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI