Targoviste, 'cetatea celor 33 + 7 voievozi'

TIPĂREȘTE

Va spuneam in articolul trecut ca am mancat la Alexo si am platit lui Shakespeare. De ce sa nu amintim deviza teatrului Globe, acela unde se jucau piesele lui, deviza ce se potriveste, zic eu, fiecarui loc de pe planeta unde a fost o comunitate umana dar in special acelor locuri incarcate de trecut glorios iar tara noastra are destule astfel de locuri, neglijate si imi asum ce spun. Targoviste este unul din acele locuri ce au insemnat enorm pentru Tara Romaneasca si pentru numele ei in lumea medievala, loc ce merita sa fie mult mai bine ingrijit si promovat, fapt care nu se prea face.

O iarba uscata, necuratata, un centru carpit si murdar chiar la Parcul Mitropoliei si statuie, un magazinas de suveniruri la intrarea in Curtea Domnesca unde te muti de pe un picior pe altul asteptand sa platesti intrarea in timp ce singurul client din fata ta este nehotarat ce poza cu un sfant sa cumpere, faptul ca intr-o zi de duminica cand pot fi multi vizitatori, tu, interesat de istorie, te cam invarti in canicula de afara caci nu poti vizita biserica pentru ca se filmeaza o mireasa, dar se filmeaza nu gluma ca timp, faptul ca o alta biserica este inchisa sau ca in casa Doamnei Balasa nu se poate intra si daca te uiti pe geam nici vorba sa arate a laborator arheologic cum scrie pe usa, apoi centrul istoric care este doar un pericol cu bulina rosie neafisata si o amagire, toate acestea iti lasa un gust amar si o admiratie pentru acele natii care fac dintr-o pietricica un intreg material istoric, turistic, economic.

"Lumea intreaga este o scena, barbatii si femeile sunt actorii ei, ei intra si ies pe rand din ea. " Aceasta era deviza teatrului unde se jucau cel mai mult piesele lui Shakespeare, aceasta cred ca poate fi deviza oricarei asezari umane din trecut si prezent de oriunde, deci si la Targoviste.

In Targoviste, actorii unei perioade lungi de timp de aproape 350 ani au fost renumiti. Regizorii scenei acelor vremuri ii gasiti insirati, tacuti si reci, pe aleile Parcului Chindiei; la Curtea Domneasca, la intrare, este doar o lista pe o placa de marmura, a celor 33 de domnitori, placa ce poate trebuie putin curatata caci deja devine greu de citit in unele zone si asta este cel mai mic necaz totusi. De ce? Pentru ca adevarul istoric este altul: Curtea Domneasca de la Targoviste a avut 40 de domnitori (daca nu credeti, numarati), pt cei 7 lipsa se arunca vina si astazi pe nestiinta sau graba unui muzeograf de la Muzeul Judetean, in anul 1973 cand generalul de Gaulle a vizitat Targoviste! Si dupa atata timp de cand au vazut greseala, sa nu-l invoci pe Tepes?

Municipiul de astazi, situat pe malul drept al raului Ialomita, la imbinarea domoala dintre deal si campie, a fost locuit inca din comuna primitiva, fapt dovedit de artefactele descoperite aici si apartinand Culturii Gumelnita, Cultura Cotofeni, de urme ale dacilor liberi din secolele II urmate de cultura daco-romana pana in sec. V, de ceramica Culturii Dridu descoperita pe actuala locatie a cartierului Suseni, apoi monedele bizantine ale sec. X. Cu timpul aici s-a format o asezare rurala destul de importanta. Specialistii inca nu s-au hotarat asupra originii numelui orasului. Se vehiculeaza ideea ca numele vine de la unul din cuvintele slavilor de sud ce au locuit aceste zone, poate al celtilor ce au trecut pe aici, poate latin, pentru ca Terg in traca, Tergum in latina sau Trugu in slava veche inseamna Targ in romana, adica piata, iar "viste" poate deriva din latinescul "via", cale, cu "iste" slava veche, cea ce poate insemna targ asezat la drum principal. Pareri inca; la fel si varianta Targul-Vistii, cea care zice ca localitatea a fost fondata de cei veniti din Tara Fagarasului, din localitatile de azi Vistea de Sus si Vistea de Jos.

Se crede ca orasul fortificat exista inca dinainte de 1369, lucru amintit de un cronicar turc dar prima atestare totusi oficiala este in anul bataliei de la Nicopole, 1396, cand un bavarez, Johann Schiltberger, calator, scriitor si luptator, viziteaza toate zonele importante ale Romaniei de azi, vorbind de Valahia Mare (Tara Romaneasca), Valahia Mica (Moldova) si tinuturile de la varsarea Dunarii in mare, amintind si de cele doua capitale ale Tarii Romasnesti, in Arges si la Targoviste. Caci in vremea lui Mircea cel Batran existau doua capitale ale Tarii Romanesti, fapt ce a tinut pana in 1431 la urcarea pe tron a domnitorului Alexandru Aldea, fiul lui Mircea, cel ce emite acte doar din cancelaria Targovistei, zisa " scaunul de fata Targoviste". Mircea cel Batran de fapt emite acte din Arges, acolo unde-si avea cancelaria, deoarece capitala Targoviste era resedinta fiului sau asociat la domnie, dar acest fiu avea drepturi limitate. In timpul domniei lui se refac doar vechile fortificatii ale targului despre care se stie ca au existat anterior, constructorul fiind necunoscut.

Urmeaza la domnie fii si nepoti, buni si rai, unul din cei ce au adus renume fiind Vlad Tepes, fiul lui Vlad Dracul. El domneste si construieste aici pana in 1462 cand, in urma trecerii Targovistei prin foc si sabie de sultanul Mohamed al II-lea, capitala Tarii Romanesti se muta la Bucuresti. Dar, in urma distrugerilor provocate Bucurestiului de razboaiele antiotomane duse de Stefan cel Mare, capitala se reface la Targoviste in anul 1481. Tot aici se remarca Mihai Viteazul, cel care in 1595 reuseste sa alunge din interiorul Curtii Domnesti sediul de campanie al lui Sinan Pasa, se pare unul din cei mai mari strategi ce a avut Imperiul Otoman. Urmeaza mai tarziu la domnie Matei Basarab, sub care Targoviste cunoaste cea mai mare dezvoltare economica, politica, militara, cel care reface masiv incinta domnesca. In zadar insa caci se muta la Bucuresti capitala, definitiv din 1660, la ordinul Inaltei Porti, atunci cand se si distrug cladirile importante din cetate pentru a obliga domnitorii sa aiba cancelarii doar la Bucuresti. Constantin Brancoveanu, cel numit de turci pentru bogatia sa Altan Bey, adica "printul aurului", investeste masiv pentru refacerea cetatii si bisericilor, dar odata cu decapitarea sa locurile raman iarasi parasite si se degradeaza, natural si prin actiunea omului, caci se fura materiale din zidurile cetatii, se demoleaza si construieste peste acestea, abia in 1961 reconstruindu-se partial, cand se si introduc in circuitul turistic. Istoria orasului este zbuciumata si dupa anul 1700, de razboiul ruso-turc 1736-1739, de cutremurul din 1803 si de Eteria in 1821, evenimente ce aveau sa grabeasca deteriorarea cladirilor istorice. Targoviste se face auzit in lumea intreaga, inca o data, in acel atat de neortodox 25 decembrie 1989.

Pentru ca orasul nu este foarte mare, va propun o vizita intr-o zi nu prea calda, toamna sau primavara, sa vedeti partea istorica, destul de restransa ca spatiu.

Poarta Bucurestiului

Venind dinspre Bucuresti, pe DN71, intalniti in dreptul Palatului Justitiei un rest de fortificatie, aceasta este Poarta Bucurestiului, una din cele 5 porti identificate dupa o descriere a mitropolitului Stefan din timpul unei procesiuni pentru ploaie. Aceste porti se gaseau spre principalele iesiri de drumuri care treceau prin cetate, stiut fiind ca Targoviste a fost singurul oras fortificat din spatiul extracarpatic, fortificatiile fiind de tip bizantin cu influiente sarbesti, se pare ultimele care s-au ridicat astfel, inscriind localitatea intr-un arc de cerc cu capetele unite de "coarda" Ialomitei. De aceea Paul de Alep compara cetatea aceasta cu Damascul si Alep, cetate ce era situata pe drumul de legatura dintre Braila si Brasov. Din pacate acest loc nu stiu sa poata fi vizitat, am inteles ca are subsol, parter si doua etaje ce se degradeaza continuu. De aici, drumul se numeste Calea Domnesca si duce la ruinele curtii ce pot fi vizitate contra unei taxe de 10 lei, fotografiatul costa 15 lei.

Curtea Domnesca

Lucrarile de aici nu se stie cui apartin initial, la venirea lui Mircea cel Batran fiind deja ceva fortificatii si cladiri, domnitorul ridicand o locuinta domneasca din care azi nu se vad decat fundatiile si o biserica mica. Petru Cercel continua extinderea si decorarea palatului domnesc dar si a zidurilor de aparare, chiar intrarea de azi din complex, zisa "blocul intrarii" este ridicata in vremea lui, lacas mult mai mare atunci, in care erau cazati cei din corpul de garda. Mergand in dreapta intrarii se afla Casa Doamnei Balasa in 1656, sotia domnitorului Constantin Serban zis Carnul si care initial era dedicata adapostirii nevoiasilor si bolnavilor. Este inchisa si nu se poate vizita. Pe latura dinspre oras se afla in prezent biserica Sf. Vineri sau Sf Petka, cunoscuta drept Biserica Domnesca Mica si care se stie ca a fost reparata in 1517, nici aici nu se poate intra, probabil, dupa anuntul de la usa, doar cand se fac slujbe.

Casa Dionisie Lupu sau casa Arama

Este langa turnul de intrare, aproape de biserica Sf. Vineri, construita de calugarii de la manastirea Dealu dupa ce cutremurul din 1802 le-a avariat grav chiliile si biserica, Dionisie Lupu ajutandu-i cu acest adapost. Un timp domnitorul Ipsilanti da in folosinta manastirii Dealu, biserica Sf. Vineri, grajduri si parte din gradina domnesca, pana la refacerea vechii manastiri. Dupa plecarea calugarilor casa este pe rand internat scolar si aici este gasita "banca de nisip" pe care se invata alfabetul; apoi aici este politie orasenesca, sediu al comandamentului german in timpul primului razboi mondiala; cutremurul din 1944 o distruge aproape in totalitate dar este refacuta intre anii 2008-2010 dupa o lucrare a lui Szatmary din 1867, pastrand doar doua ziduri vechi in interior. Aici este infiintat in 1967 Muzeul Tiparului si al Cartii Vechi Romanesti, unic in tara. La intrarea in muzeu, intr-o vitrina este expusa o tablita din lut ars, cu scriere veche, gasita la Tartaria dar si cateva pietre de asemeni scrise, cu semne asemanatoare celor sumeriene; este expus primul tipar cu litere mobile din 1778; vedem prima tiparitura din Tara Romaneasca, a lui Macarie in 1508, Liturghier (Macarie, calugar sarb si mester tipograf invatat la Venetia, este adus in tara de domnitorul Radu cel Mare, dupa ce tiparise 5 carti iar prima lui tiparnita, expusa aici, a functionat la Manastirea Dealu). Trebuie amintit ca Targoviste a fost al patrulea centru de tiparitura in limba slavona, dupa Venetia, Cracovia si Cetinje dar si primul din partea sud-estica a Europei.

Aici sunt expuse "Scrisoarea lui Neacsu din Campulung" catre judele Brasovului in 1521, de fapt primul text romanesc scris ce s-a pastrat, de asemeni vedeti si "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie". Urmeaza si primele tiparituri in limba romana ale lui Coresi, prima fiind Triodul penticostar, urmate de alte carti bisericesti (lui Coresi ii sunt atribuite cuvintele :"mai bine cinci cuvinte intr-o limba inteleasa decat o mie intr-o limba straina"). Dar cu adevarat importanta este aparitia tipariturilor laice in limba romana, deschizator de drum fiind Antim Ivireanu in sec XVIII, cel care de altfel ajuta la extinderea tiparnitelor in Bucuresti, Ramnic si Buzau. Apar printre altele operele lui Dimitrie Cantemir, calendare de munci agricole, scrieri de gramatica ale Scolii Ardelene si literatura beletristica a lui Bolintineanu si Alecsandri in alfabetul latin, editii princeps, moment remarcabil caci se renunta definitiv la alfabetul chirilic. Pe langa publicatiile periodice regulate de dupa 1829, expuse in ultima zona a muzeului exista si o vitrina cu legatorie de carte in piele si metal. Ce surprinde putin pentru cei ce au vizitat muzeul cu ani in urma, este schimbarea uniformelor lucratorilor de la tiparnita secolului XVIII, din hainele cu specific european occidental in cele calugaresti.

Tot la muzeu sunt expuse inele sigilare, calimari de birou dar si calimari de purtat la brau, xilogravuri (placi de imprimare), ornamente tipografice de epoca. In fata muzeului ca si in sala unde este tiparnita din sec. XVIII, se afla statui ale Diaconului Coresi.

Voi lasa putin timp pana la intrarea in Biserica mare Domneasca ctitorita de Petru Cercel (poate fuge mireasa cu mult prea tanarul fotograf, caci mirele e tare bosumflat) si incerc sa ma racoresc in hrubele ce adapostesc ramasite ale caselor vechi voievodale, despre care voi povesti in articolul urmator.

---

VIZUALIZĂRI: 3628 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI