Părinți Carmeliți Desculți

TIPĂREȘTE

Umblu prin țară cu un grup de oameni absolut deosebiți. Mi-au spus că, în peregrinările lor, absolut întâmplător (sau nu) căutând să ajungă în altă parte, s-au trezit, pur și simplu în curtea Mănăstirii Părinților Carmeliți Desculți din Cioflingeni. De atunci revin periodic la această mănăstire în vizite organizate. Zilele trecute am fost și eu cu ei.

Deși, uzual, multe lăcașuri de cult uimesc prin splendorile ce le întrețin în ograda lor, cu multă râvnă și dăruire, ei bine, această mănăstire m-a uimit din cale-afară, la fel cum se-ntâmplă cu orice vizitator ce îi descoperă întâia oară.

M-am uitat întâi pe net pentru că știam unde mergem și uimirea și-a făcut loc încă de la primele imagini văzute însă să o vezi la fața locului oferă încă mult mai mult decât atât. Cu adevărat, această mănăstire, cu toate acareturile ei, este o splendoare. O să-mi trebuiască multe cuvinte să descriu cât de cât ce este acolo.

Aparent, locul emană simplitate. Din afară, mănăstirea pare sobră, în tonuri de alb-cenușiu însă are o constituție zveltă, cu tavan înalt și un turn în partea stângă.

Curtea e largă, extrem de îngrijită, cu multe plante exotice într-un rond din dreapta intrării, parcarea este generoasă dar pustie, nu sunt arbuști sau garduri, doar cel de la intrare, extraordinar de îngrijit, elegant, pe aceleași tonuri brun – cenușii – ruginii însă luxul și calitatea emană pur și simplu din toate amenajările lor.

Chiar de la intrare avem tot felul de plăci informative. Poarta pietonală are un fel de acoperiș extrem de elegant, arbuști zvelți străjuiesc în afara curții, la intrare și chiar și aleile exterioare sunt amenajate cu foarte mult gust, elegant.

Această întreagă construcție apare, cum am mai spus, absolut superbă.

Ușa principală, dispusă central, e largă și are o fâșie verticală din sticlă însă noi am intrat prin colțul din stânga unde este o ușă mai mică. Chiar la intrare am văzut un dulap din lemn cu trei compartimente, cu arabescuri extraordinar de frumos lucrate. Am făcut dreapta și am intrat în sala principală unde se țin slujbele. Încăperea este amplă și are aspectul unei corăbii întoarse cu susul în jos. Tavanul e înalt, cu lambriuri din lemn și benzi din fier forjat arcuite și stilizate susțin paralel construcția. E un design complex cum nu am mai văzut.

Ferestrele deosebite le-am observat încă de afară. Cu arcade, sunt opace, de culoare Orange pal și cu diverse scene biblice și citate tot biblice nuanțate în această masă de orange. Par făcute industrial și nu pictate de mână de om.

Băncile elegante, din lemn masiv, sunt distanțate iar la picioare au fixate niște pernițe elegante, dreptunghiulare, căptușite cu mușama.

În față e o splendoare întreagă: o platformă din marmură, largă, cu un pupitru semicircular, tot din marmură și lateral, benzi verticale strălucitoare în tonuri calde și aurii. Nu știu ce material este, par pietre semiprețioase.

Lateral sus sunt balcoane și în spate, la nivelul balcoanelor, un spațiu amplu unde uneori vine corul sau, în zilele de slujbă, când este aglomerat, urcă enoriașii pe o scară și asistă la program.

Primim o prezentare a locului efectuată de un părinte carmelitan italian care vorbește românește cu foarte vag accent. Ne spune detalii despre această construcție unicat în lume care se mai numește Regina Carmelului.

Primii părinți Carmeliți au venit în România din regiunea italiană Veneto prin anii 2000 și au locuit întâi într-un apartament după care au dezvoltat acest proiect de la Cioflingeni, lângă Snagov. Deși religios, tot proiect este. Nu intru în detalii religioase sau ecumenice, sunt destule materiale pe net, deja. Carmeliți fac parte din categoria călugărilor cerșetori, evident, teoretic. Sunt un ordin contemplativ meditativ ce derivă dintr-un grup de pustnici din regiunea Carmelului cărora Albert al Ierusalimului le-a dat o regulă de viață. Sunt patronați de către Ioan al Crucii și Teresa de Avila.

La ei, liturghia durează o oră și se oficiază zilnic iar duminica de două ori: la ora 11:00 și la ora 19:00.

Aparțin de ritul romano-catolic.

Hramul este pe 16 iulie.

După prezentare trecem printr-un coluar amplu și la fel de elegant și ajungem la o sală de mese unde este amenajat un fel de magazin cu produse proprii. Prelatul ne însoțește dar nu vinde nimeni nimic. Produsele sunt expuse pe mese înalte și fiecare se servește cu ce dorește, în stil pur cleric. Două – trei cutii mici de carton folosesc pentru donații. Colegii mei donează fix contravaloarea produselor însușite, afișată pe etichete, vizibil. O procedură decentă.

Mănăstirea are săli de seminarii mai micuțe, săli de conferințe, săli de mese, spații anexe, spații de cazare. Cazarea se oferă doar pentru grupuri și evenimente. Gazda noastră explică:

- Nu facem concurență la pensiunile din zonă.

Prețul afișat de 30 de lei reprezintă donația pentru produse: o cafea delicioasă de 2 lei pe care mi-am preparat-o aproximativ singură, cu indicații de la colegi, la mașina de cafea din locație și-am servit-o din set ceramic, elegant, un vin cabernet producție 2021 de 13 lei și un fel de zacuscă cu ghebe și ardei numită garnitură, absolut delicioasă pe care nu am rezistat și am servit-o chiar acolo, pe loc, în timp ce-mi așteptăm rândul la cafea și folosind un tacâm improvizat din două spatule de amestecat în cafea.

Au și gemuri din multe fructe, foarte apetisante, paste din Italia, ulei de măsline și tot felul de alte lucruri.

Pe ansamblu, întreaga locație inspiră măreție și smerenie în același timp, bunăstare și echilibru.

Nu poți să nu admiri un astfel de spațiu.

Un loc minunat,

Totul la superlativ,

---

VIZUALIZĂRI: 1017 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI