Plimbare prin Parcul de Vacanta Hermes

TIPĂREȘTE

Spre rusinea mea, dupa mai bine de 6 ani de cand ne mutasem in Slobozia nu ajunsesem la Parcul Hermes. Stiam multe din auzite despre acest loc, citisem in ziare, vazusem reportaje la TV, imi povestisera prieteni care au fost cu diferite ocazii pe acolo, insa, in 6 ani de zile nu m-a tras niciodata ata acolo.

Si nu stiu daca ar fi fost bine sa ma duc acum 5-6 ani, cand totul era in paragina, sau e mai bine ca m-am dus acum, cand tot parcul este administrat din nou corespunzator si incepe sa arate bine din nou. De vreo doi ani am vazut prin oras un microbus bleumarin inscriptionat "Carmen Ana International - Parcul de Vacanta Hermes" si am aflat ulterior ca sunt niste oameni care se ocupa cu turismul si au investit in parc pentru a-l reabilita. Si bine au facut, pe mine m-a impresionat felul cum arata - noi am mers aici intr-o zi caniculara, voiam sa scoatem fetita la plimbare si nu prea aveam idei, mi-am adus aminte ca vorbeau niste mamici in parc cu cateva zile inainte ca au fost sa vada poneii si strutii la Hermes. Asa ca ne-am hotarat sa mergem si noi sa vada si piticul nostru poneii.

Intrarea in Parcul Hermes se face de pe DN 2A, cu cateva sute de metri inainte de intrarea in Slobozia dinspre Urziceni, este marcata de un panou indicator si este o poarta in arcada pe care nu o poti trece cu vederea. Drumul asfaltat pana la complex te duce cu gandul la un Mansion House american, este strajuit de copaci, dealtfel ca intreaga "ferma" de aici, pe care cu greu o poti ghici de la sosea.

Cum ajungi la complex observi pe partea dreapta un sir de grajduri ingrijite ce gazduiesc acum, din nou, cai de rasa pentru calarie. Se vede traba ca cineva se ingrijeste ca acesti cai sa beneficieze de conditii deosebite, curatenia este exemplara, vegetatia pusa la punct, nu vezi boscheti crescuti aiurea sau balarii. Langa grajduri am observat cateva autovehicule si remorci speciale pentru transportul cabalinelor. In continuare, pe partea dreapta dai de o constructie de lemn ce iti aduce aminte de desenele animate cu cowboy, cu intrare cu usi batante din lemn deasupra careia scrie cu litere stilizate SALOON. Foarte simpatica cosmelia... Dupa acesta cladire se vede un hipodrom destul de bine organizat, din acela cu obstacole, unde, daca te tin salele si priceperea poti face cateva ture cu un cal din complex. Din pacate cand am fost noi erau cam 36 de grade Celsius si caii erau la padoc, nu ca as fi indraznit eu sa incalec pe vreunul, dar as fi admirat (de la distanta) spectacolul facut animalele bine ingrijite si dresate. Ne-am cocotat intr-o loja cocheta, de la inaltimea careia se putea observa intregul hipodrom si ne-am bucurat un pic de umbra racoroasa in timp ce contemplam imprejurimile.

Revenind pe drumul care ne-a adus de la sosea am urmat indicatorul la stanga si am ajuns in fata Hotelului Dallas de 2*, copie fidela a cladirii din serial, Southfork Ranch, aici avand o destinatie turistica. Cladirea arata, normal, exact ca cea din film, este mult mai mare decat mi-am inchipuit eu, iar dupa o ocheada pe la receptie am descoperit ca aici te poti caza in una din cele 21 de duble, doua triple ori intr-un apartament si mai are si o sala de conferinte. La interior nu arata cine stie ce, dar la doua stele ce pretentii poti avea... Preturile afisate pentru cazare erau de 85 lei camera dubla. Cladirea are mai multe intrari, iar pe partea din spate are si o terasa la etaj. De jur-imprejur gazon frumos tuns, arbusti si arbori ingrijiti, straturi si jardiniere cu flori. In spatele hotelului este un lac cu salcii la mal si debarcader, traversat de un podet foarte frumos, insa apa lacului era plina de bradis si matasea-broastei. Probabil o cosmetizare a lacului si ceva fauna specifica ar inviora mult mai mult atmosfera si asa destul de placuta din jurul sau.

Vis-a-vis de Dallas erau tarcurile ce gazduiau cativa ponei foarte haiosi, fii-mea a fost foarte incantata de ei, aveau chiar si un manz, supersimpatic, iti venea sa il iei la subtioara si sa il duci acasa. Nu am venit pregatiti, nu stiam de ce scoteau capetele printre gard si intindeau boturile la noi, am rupt niste iarba si le-am dat, au luat-o, dar cam in scarba: erau invatati cu zahar, am descoperit asta cand au venit niste tipi cu pliculete si le dadeau din palma. M-am uitat in masina, nu aveam decat sare si nu voiam sa fiti injurati pe "ponei-este". Am zabovit aici pret de vreo jumatate de ora, mai ia copilul de acolo daca poti, pana la urma am plecat din nou in explorare cu promisiunea solemna ca mai venim o data la ponei inainte sa ne urcam in masina si sa plecam.

Astfel am mai descoperit un hotel in complex, Texas Hotel, nu stiu si nici nu cred ca era deschis.

Imediat langa acest hotel exista un teatru de vara, adica un platou asfaltat unde se pot aseza banci si scaune cu o scena, unde probabil se organizeaza spectacole.

Peste drum de acest teatru de vara este parcarea Parcului de Vacanta, o parcare incapatoare cu cca 100 de locuri, plina la acea ora, multe masini de B, BV si PH. Langa parcare se afla cea mai aratoasa cladire din complex, Hotelul Western, unde am observat ca erau cativa turisti cazati, judecand dupa prosoapele intinse la uscat.

A propos de prosoape la uscat, in incinta Parcului de Vacanta Hermes, langa Western, mare agitatie si galagie de la piscina, ne-am dus si noi sa vedem despre ce este vorba, intr-adevar, o piscina mare, cu sezlonguri, umbrelute, bar, dar si cu taxa la intrare - 15 lei de adult si 5 de copil, daca mai doreai si sezlong, mai trebuia sa scoti 5 lei. Cum nu aveai pe unde sa te tolanesti, spatiul in jurul piscinei fiind foarte stramt, era clar ca trebuia sa scoti 20 de lei de adult. In rest, curatel, muzica, tineret, balaceala, din nou dificultati in a lua copilul de acolo, dar si mie mi-a parut destul de rau ca nu am venit echipati corespunzator.

Alaturi de piscina se afla Restaurantul Cerbul, o cladire frumoasa, despre care am auzit ca organizeaza cele mai de fitze nunti si petreceri din Slobozia.

Ne-am intors pe drumul care duce spre turn si am mai descoperit un restaurant cu o terasa foarte frumoasa, Restaurantul Vanatorul. Am ajuns, in sfarsit, in apropierea copiei turnului Eiffel, care, din pacate era imprejmuit cu gard si poarta incuiata, gardul avea chiar si sarma ghimpata. Probabil voiau sa fie scutiti de stressul ca vine vreun nebun sa-si puna capat zilelor sarind de pe turnul lor.

Turnul, impresionant, pentru mine, probabil pentru unul care a vazut originalul e un par in mijlocul campului. Am inteles ca masoara aproximativ 50 de metri.

La intoarcere spre masina am mers si pana la portile Cetatii Hermes, o cladire gen conac boieresc inconjurata cu un zid (de cine sa se apere? ) despre care am aflat ca a fost de fapt locuinta de grandoman a "ctitorului" parcului Hermes, Ilie Alexandru, despre care sunt multe de povestit, dar nu face obiectul site-ului. Ce este mai interesant de retinut despre acest personaj este ca, a declarat ca a construit acest parc de vacanta pentru a avea active pentru garantarea creditelor la banci. Considerandu-se un JR de Romanica, l-a invitat aici pe Larry Hagman, care a onorat invitatia si a fost primit cu mult fast de personalitati ale tarii noastre, printre care si un print de-al nostru, romanesc, din familia regala. Deasemenea fratele lui Bush este unul dintre americanii care au mai vizitat ranch-ul. Intre timp Ilie Alexandru a vizitat puscaria, acum nu-i mai apartine nimic din ce a creat aici.

Noii proprietari se vede ca incearca din rasputeri sa dea stralucire locului, dar trebuie bani multi doar sa mentina functional ce a construit aici JR de Romania.

Nu ocoliti Parcul de Vacanta Hermes cand treceti pe la Slobozia, veti fi incantati si probabul uimiti, la fel ca si mine, de ce se ascunde aici.

---

VIZUALIZĂRI: 19243 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI