Dârstor (Durostorum) – Cetatea de peste Dunăre (Silistra)

TIPĂREȘTE

Pe drumul de întoarcere din concediul petrecut în Nisipurile de Aur, la hotelul Viva Club HVD (vezi impresii), stabilisem să ne oprim câteva ore în orașul Silistra, hotărâți fiind să intrăm în țară pe la Ostrov, traversând apoi Dunărea cu bacul spre Călărași. Venind dinspre Dobrich pe naționalul 71, înainte de a merge spre centrul Silistrei și malul fluviului, am vizitat fortificația otomană Medjidi Tabia (vezi impresii), un obiectiv de neratat dacă mergeți în Silistra.

După plimbarea printre zidurile scrijelite cu nume de soldați români ai fortului turcesc de pe înălțimea ce domină orașul, am pornit spre parcul de pe malul Dunării. Am oprit 30 de minute la un supermarket cunoscut pentru a achiziționa câteva sticle de boza (bragă). Am găsit un loc de parcare fără plată lângă marele parc de pe malul Dunării (pe strada Kapitan Mamarchev) și am pornit în explorarea cetății antice și a centrului orașului.

Fragmente de istorie. În acest areal a existat o așezare tracică („cetatea solidă”) care a supraviețuit valurilor de migratori celți, de la care unii cercetători presupun că se trage și numele de Durostorum. Romanii își întind dominația și civilizația asupra acestor pământuri dunărene, construind la Durostorum un castru. Ca în alte multe cazuri apariția fortificației romane a condus la apariția și dezvoltarea unui sat în apropierea zidurilor (canabae). Această așezare a trecut prin treapta administrativă de vicus, transformându-se odată cu înflorirea economică și extinderea teritorială în municipium. Totuși, așezarea numită Durostorum este urmașa așezării tracice și nu a satului de canabae de lângă tabăra romană. Dezvoltarea continuă a celor două așezări a condus către apariția unui Munipium Aurelium Durostorum.

Odată cu legiunile romane și populația pestriță care s-a așezat lângă castru au apărut și primii martiri creștini ai cetății, „Viețile Sfinților” înregistrând 12 martiri la Silistra. În anul 380 d. Hr. Durostorumul era sediul unei episcopii creștine. Pe la sfârșitul secolului al VII-lea bulgarii iau în stăpânire Dârstorul.

În veacul al XIV-lea, domnul Mircea cel Bătrân se intitula: … domn și al amânduror malurilor Dunării până la marea cea mare și al cetății Drâstorului stăpânitor. Otomanii ocupă Durostorumul în secolul al XV-lea și timp de mai multe sute de ani vor păstra sub stăpânire orașul (numit de ei „Silvistria”) și regiunea. Războaiele ruso-turce din secolul al XVIII-lea și al XIX-lea aduc asedii, distrugeri și refaceri la Silistra. În 1913 orașul intră în stăpânire românească până în anul 1940. O istorie zbuciumată, însoțită de etape de dezvoltare economică sau stagnări și distrugeri provocate de războaie.

Cetatea Durostorum. Tabăra fortificată romană și castrul inițial adăposteau circa 5.000 de soldați; în secolul al IV-lea sistemul defensiv este mărit prin construcția unei castel poligonal cu port la Dunăre, orașul dezvoltându-se între acest castel și tabăra militară. După trecerea fiecărui val de migratori care afectau mai mult sau mai puțin fortificațiile, acestea erau refăcute.

Ce am mai găsit noi la Silistra din vechea cetate antică Durostorum? Am traversat Parcul Dunării și am ieșit pe malul bătrânului fluviu chiar în dreptul Bisericii Episcopale nr. 2 și a Palatului Episcopal din a doua jumătate a secolului al IX-lea – secolul al X-lea. Chiar pe malul întărit cu diguri al apei se află ruinele complexului episcopal; distingem silueta basilicii de dimensiuni destul de mari. Câțiva pași mai încolo sunt urmele reședinței episcopului creștin Nicolae de pe la anul 870. O clădire cu etaj, încăperi așezate în lanț și un hol care le unea – aceasta era reședința episcopală care deținea și o curte interioară pavată. În epoca otomană pe ruinele reședinței se construiește un port pentru galere.

Se păstrează și o parte din zidul nordic și cel vestic, precum și ruinele băilor medievale. În apropierea centrului pietonal al orașului descoperim alte ruine, bucăți de ziduri de piatră – urmele zidului sudic, piatră intercalată cu rânduri de cărămidă, datând din vremea împăraților Dioclețian și Constantin cel Mare, refăcut de Justinian; aici a fost amenajat un mic amfiteatru pentru evenimente culturale. În timpul plimbării prin parcul dunărean mai descoperim câteva panouri care ne anunță că acolo s-au efectuat săpături arheologice și există ruine, acum acoperite cu pământ: bisericile episcopale nr. 4 și 5, un templu păgân din secolul al IX-lea, un complex de clădiri medievale. Ceva informații (covârșitor în limba bulgară) și schițe pot fi accesate de pe niște panouri de informare amplasate lângă ruine.

Parcul Dunării sau Grădina Dunăreană. O fâșie din malul Dunării, fâșie ce conține și o parte din ruinele cetății Durostorum, este amenajată drept grădină publică – primul astfel de parc din Bulgaria situat pe malul Dunării. Anul 1870 este anul atestării documentare a acestui areal de relaxare (știre dintr-un ziar turcesc), dar cu siguranță începuturile sunt mai vechi. Un punct important îl constituie bătrânul stejar plantat în 1910, declarat monument al naturii. În spațiul de sub acest stejar am asistat la o cununie civilă, îmbinată cu multe elemente tradiționale bulgare.

Parcul a fost reabilitat complet în ultimii ani cu ajutorul banilor europeni proveniți dintr-un proiect de dezvoltare urbană. Ne-am plimbat pe aleea de lângă Dunăre, am auzit chiotele oamenilor ieșiți la plajă și scăldat pe malul românesc, am observat băncile noi, aleile și pistele de bicicletă. În parc există mai multe fântâni arteziene, spații de joacă pentru copii, spații de fitness pentru adulți, o scenă mică pentru evenimente, dar și mai multe monumente din piatră sau metal (de ex.: Monumentul Ansamblurilor Corale, Bustul lui Tolstoi - 1964, Monumentul Armatei Sovietice - 1969).

Interesant este faptul că în anul 1908 agronomul desemnat să se ocupe de amenajarea peisagistică a parcului public comandă trandafiri de la Timișoara, unde exista deja Rosariumul (Parcul Rozelor).

În anii '70 ai secolului trecut parcul este inclus în rezervația arhitecturală și arheologică „Dorostorum-Drustar-Silistra”, iar din 1991 spațiul verde este declarat monument de importanță națională.

Centrul administrativ și cultural al Silistrei. Din parcul dunărean am ieșit într-un spațiu deschis, pietonal, o latură fiind constituită de clădirea Primăriei Silistra, decorată cu un basorelief din epoca comunistă. Piața Centrală este dominată de o statuie a lui Docho Mihaylov (lider comunist al regiunii), monumentul fiind dedicat dobrogenilor căzuți pentru libertate. O fântână arteziană și o scenă în aer liber completează pietonalul din centru. Pe latura opusă Primăriei se află Galeria de artă Silistra, găzduită în fosta Școală pedagogică; clădirea construită în 1890 în stilul secesiunii târzii este deosebită, mi-a plăcut turnul central cu ceas și o statuie metalică în vârf. Peste drum se află Teatrul Dramatic „Sava Dobroplodni” (scriitor, professor, organizator al primului spectacol de teatru din Bulgaria în 1856), în acest sediu fiind găzduit și un teatru de păpuși. În fața clădirii Teatrului se află o statuie care reproduce foarte real calul înaripat „Pegas”.

Geograful Vintilă Mihăilescu scria la 1921 în „Analele Dobrogei” despre Silistra: ... în cazul Silistrei, condițiunile geografice au determinat indirect însemnatele mișcări de populație din Dobrogea, aducându-i ridicarea din trecut și dacă tot ele sunt astăzi germenii desvoltarii mai modeste dar sigure în viitor, marile prefaceri sociale și politice din zona ce altă dată era dominată de cetatea dela cotul Dunării au schimbat cu totul condițiile cadrului uman, care explică în cea mai largă parte înflorirea de altă dată. Și continua descrierea orașului dunărean: Relativ puțin întinsă, dar mai mare decât Călărașii, Silistra oferă, prin străzile ei comerciale și industriale, (mica industrie) și prin cele două piețe (a zarzavatului lângă geamie, și pentru carne lângă palatul administrativ), doar un început de diferențiare în schimb și în meserii. Pe aceleași străzi întâlnești tot felul de prăvălii și, alături, meseriași de diferite categorii. Se poae vorbi însă de o relativă concentrare a schimbului spre centru (care-i și centru administrativ Primăria, Palatul administrativ, Poșta) și de o îndepărtare a unor meseriași cel puțin spre periferie; iar dacă socotim și portul, de o specializare chiar în comerț.

După circa o oră și jumătate de plimbare prin Parcul Dunării, pe alei și printre ruinele vechiului Durostorum, prin Piața Centrală, am plecat spre graniță. Plimbarea a fost o experiență plăcută, am văzut numai locurile frumoase ale orașului, Silistra fiind totuși un orășel destul de „gri”. Dacă aveți la dispoziție câteva ore în drum spre litoralul bulgăresc al Mării Negre sau doriți o excursie de o zi din zona Bucureștiului puteți merge în centrul Silistrei, în Grădina Dunăreană, la Muzeul de istorie și la fortul Medjidi.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 5942 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI