EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
E un sat în România de-i zice Pleșcoi. Șade pe lângă Buzău și are, în curbă, un magazin de-și zice Gabioti unde vinde tăt felu’ de tradiții, cârnați cu numele de Pleșcoi, mai multe feluri, chestii de măcelărie, murături, dulcețuri, toate - producție locală, ba chiar și marcă înregistrată că manufactura este partener cu Geoparcul Tinutul Buzăului. Pentru că identitatea națională înseamnă, printre altele, și gastronomie.
Magazinu-i pus în curbă, la marginea locului. Când treci mai la vale dai de un podeț pus peste o vale care tăt coboară, la stânga și dezvăluie statele argiloase gălbui mai spre zare, într-o rupere de pantă iar la dreapta tăt îi numa’ tufăriș uscat, ca o dumbravă. Dar magazinul e o casă rustică, cu acareturi, cu decoruri populare, ne spune că are produse tradiționale și are și bănci pe lateral să te hodinești la nevoie.
Să spun drept, nu știu dacă produsele lor se fac cu totul manual dar par să fie pentru că prezintă ceva imperfecțiuni cum ar fi goluri în interiorul batonului. Ca și calitate sunt okei dar, sincer, n-ar fi neapărat ceva wow pentru mine (asta fix din cauza arsurilor stomacale de dimineață, mai mult ca sigur că nu-mi mai trebuia nimic decât pâine uscată). Deși drept îi că la mine acasă slana e 4 lei pe când aici e 15. (cin’șpe)
Tot produsele astea cu patalama sunt mai scumpe fix din cauza etichetei. Nu contest, e totul proaspăt dar eu am mers în vizită și nu la șoping. A fost bine, nu zic, soare strălucitor, zi senină și aer curat. Dar, comandând de te miri unde, te scoți mai ieftin decât de la magazinul lor, cu prețuri de producător.
La Gabioti îți dă și ceva de stins proteinele. Au frigidere afară. Am văzut Birra Moretti și am fost curioasă. Habar n-am cine este domnul. A fost bună, nu zic, doar că eu nu știu să fac diferența între sortimente. Am păstrat ambalajul că mi-a părut original. Așa scrie și pe etichetă. Ei spun că e din 1859. Eu cred că ce-am băut eu era produs anul ăsta. Nu știu unde este țapa. În București n-am văzut chestii din astea. Dar poate sunt. Am intrat pe saitul lor și nu-ș de ce mi-a cerut data nașterii. Zice că ideea asta de bere provine din orașul Udine din Italia, oraș ce există încă de la 1350, vreme când urbea lor era fortăreață și avea ziduri împrejur. La vremea aceea, regiunea aparținea Imperiului Austro-Ungar. Luigi Moretti a înființat fabrica de bere când el avea 37 de ani și fabrica 0. (ani) El provenea dintr-o familie de negustori deci era priceput la negoț. Prima sticlă de Birra Moretti a fost vândută în vara anului 1860 și nu era mult diferită de ce am cumpărat eu alaltăieri. Bisnisu’ omului s-a dezvoltat în timp. Poza de pe etichetă e făcută în anul 1942 de către nepotul lui Luigi unui domn care i-a atras atenția, la Trattoria Boschetti, în Udine. Nu era în boscheți, era la masă, în crâșmă dar așa se zice la ei. În schimbul pozei, domnul a cerut încă o bere. Aceasta a devenit imaginea mărcii – poza, nu berea.
Astăzi, Birra Moretti se exportă în peste 40 de țări, ajungând până în America și Asia, pe lângă țările europene. Eu, sincer, am crezut că e manufactură locală. Atâta pare de rustic.
Dar vorbeam despre cârnați și tot pe ulei am dat-o. Berea e afară, cârnații sunt la adăpost, în interior.
În magazinul lor, când intri, pe tavanul lor, tăt îi plin de cârnățăraie și chiar mă întrebam la cât timp schimbă batoanele carnivore atârnate de tavan. Aveau și pudră albă pe ele, unele. Nu știu dacă alea rămân de decor pe vecie sau se vând după o vreme.
Se zice că marca înregistrată de cârnați Pleșcoi a fost inventată, de fapt, de haiduci și e o rețetă de pest 2000 de ani că și atunci erau haiduci. Noi azi le spunem lotri dar ei erau în haiducie. Cu stilul lor de viață nonconformist, prădau animale și ca să nu fie aflați, făceau pastramă și cârnați din ele și ca să reziste mai mult timp în stare consumabilă, le făceau mai picante, cu mirodenii, plante și ierburi de ei știute.
Se spune că haiducii au poposit lângă Pleșcoi și de aici li se trage numele cârnaților. Amu, chiar, localitatea Pleșcoi n-o fi chiar atât de veche dar e posibil ca obiceiul de preparare să fie mai vechi decât localitatea (unii așa spun) sau poate fi doar o legendă de spus la gura sobii, ca să crească valoarea de piață a produsului, alături de o Birra Moretti locală (în altă parte).
Oricare ar fi adevărul, cert este că produsul „cârnați Pleșcoi” este o realitate a vieții noastre domestice, uzual sau la sărbători, că tot se apropie și dau bine și la grătar și la tigaie, cu garnitură sau nu. Teoria zice că sunt cârnați de oaie sau maxim cu 30% porc. Eu nu cred.
Acuma, la Pleșcoi, în Buzău, se mai petrec și alte fapte, nu numai cârnați. Omu’ mai fugărește la orătănii, lucră pământu’, mere colo-n-colo cu treburile lui, pe dealuri, mai cultivă una, alta, are grijă de gospodărie. Deși rețeta cârnaților are peste 2000 de ani, spun unii, satul Pleșcoi n-are mult peste 500 de ani de când se vorbește de el, când își împărțeau boierii moșiile.
Locul tăt îi vălurit, cu dealuri că e pe colinele din Subcarpații de Curbură, în Depresiunea Policiori, pe valea râului Buzău, unde râul e mai mic și ca debit și lățime. Din orașul Buzău faci spre nord, cu ușoară deviere spre vest, pe DN10 care, până la urmă ajunge la Brașov după ce traversează regiuni buzoiene pitorești. Din Buzău la Pleșcoi sunt maxim 10 kilometri, tot pe dealuri.
Nu departe sunt și Vulcanii Noroioși, cu rezervația lor și peisajul selenar, lipsit de vegetație pentru că atât localitatea Pâclele unde sunt vulcanii cât și localitatea Pleșcoi aparțin de aceeași comună, Berca. Pentru doritori...
Prin zonă sunt și ceva ruine de mănăstiri și cine are chef de explorare poate face chiar un itinerar. Eu n-am avut chef și n-am făcut și de-asta nici nu insist asupra subiectului.
După asta nici nu mai țin minte spre ce am plecat că am fost în multe locuri.
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Tot coline și coline, peisaj natural și rustic. Frumos!
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
Am tras un chef în mașină.
Trimis de Mioritik in 29.11.21 16:44:58
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MĂGURA & BERCA. A mai fost în/la: La vulcani
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Mioritik); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Noi sumtem mare fani cârnați de Plescoi și produse din zona Buzăului. Încercați să ajungeți în zona Sapoca. Pana ajungeți la sanatoriul de la Sapoca faceți stânga, după care GPS-ul va va duce la carmangeria lui Nea Popa. De câte ori ajungem pe acolo, ne oprim.
@celeste: Am tot văzut prin sate tot felul de măcelării. Parcă ar fi produs specific local cum e cașcavalul afumat în Dâmbovița.
Abia de-am venit de la Buzău, în general și de la Pleșcoi, în particuliere. Săptămâna trecută am fost, cu treabă, în zonă și, dacă tot rezolvai instant de rapid, am zis să m-abat pe la cârnați.
Cumva, am ajuns la aceeași părere cu tine, prețuri mari și produse nu foarte convingătoare, la calitate voiesc a face referire. De unde se dovedește că la pomul lăudat să iei un sac mititel și, dacă ai așteptări e numai din cauza și vina ta.
Nici cu berea nu m-ai nimerit, de vreo cîteva luni nu prea mai beau acidulat că-mi cauzează. Și nici alcoale înalt rafinate n-am voie! Dacă ar fi să fac o listă cu ce n-am voie te-aș plictisi. Dar, deh, trebuie să ne-abținem de la ispite culinare și bahice dacă vrem să murim sănătoși.
Revenind la arealul nostru din poveste, produsele” marcă înregistrată” sunt, de multe ori, un mare fake. Multă sare, condimente cât încape, iute peste poate, să ascundă gustul, după ce mănânci ai ocazia să-ți pierzi după amiaza stând în baie, atent la ultimele noutăți de pe net, bateria să te țină.
Dar pozele arată produse de mori, reclama-i miezul!
@Yersinia pestis: Deci treaba e așa: dacă merg eu singură să iau cârnaț', mai bine nu merg adică, de fapt, nu merg că nu-mi bat capul cu asta.
Daaar, povestea asta era o mică parte dintr-un program mai amplu, cu mai multe plimbări și, printre altele, dăm ș-o tură și la Pleșcoi, s-avem și ceva de ronțăială, printre altele, o măslină ici, un jeleu dincolo, o zacuscă la Carmeliți, mici răsfățuri, în gașcă. Adică mie-mi place gașca dintotdeauna. De-aia mă mai nimeresc și printre trufandale, din greșeală, că nu pot controla tot, mai dau și de perle dar, pe ansamblu, omu' e la locu' lui iar distracția e faină și decentă.
Cârnații nu-s un scop în sine cât mai mult un obiectiv turistic. Nu mi-am bătut mult capul că nu asta era ideea, m-am ales cu o felie de tobă care, cu adevărat era de excepție, a meritat, așa, de degustare și cu niște jumări care mi-au plăcut și alea, combinație cu covrigi calzi de Buzău. O bagatelă...
Unii cârcotesc că-i mai bine să umbli individual. Alea-s altceva, nu plimbări și arată cu totul altfel. Unora le place solo, mie chiar îmi place-n gașcă. +, câmpul colectiv ce se formează poate duce la fapte ce nu te-ai aștepta ever. Sunt mulți factori: locul, timpul, contextul, multe. Dar și când se întâmplă - și nu știi când poate fi - apăi tulai. Deja mi-am antrenat mirosul și le cam simt când, ce, cum și de ce se poate întâmpla.
Mă-nvârt în multe grupuri, unele le-am închis cu nervi, altele le-am dus ani și ani. Se formează comunități în jurul unor hobby uri. Uneori le zice cluburi. De diverse... E frumos. Mie-mi place. Altora nu... De gustibus.
Eu, dimpotrivă-s cucuvea!
Poate și pentru că-s ciudățel, un pic mofturos și destul de egoist, știi c-am recunoscut asta, sunt cu filet pe stânga.
Nu-mi plac exagerările, și, când ești în grup, este și riscul să roșești pentru ce fac alții, nu-s pregătit să mi-l asum. De aici și sclifoseala cu care mă-nsoțesc cu oareșce gașcă. Dar, da, cui îi place, e liber s-o facă, mai ales că nu-i pe banii mei.
La Horezu am fost surprins să constat câtă” marcă înregistrată” , made în China, se vinde, așa, cu tupeu! Iar în Vrancea, pe marginea drumului, se vinde numai ”Șarbă” de Odobești. de zici că tot teritoriul României e plantat cu respectivul soi de viță de vie , că altfel de unde-atâția struguri ?! Aaa, nu vrei” șarbă” , peste aceeași zeamă se pune sirop de cireșe amare și ți-a ieșit merlotul ăla, original. Ai avut noroc, era ultima damingeană , acuma fii și tu boier, nu cârcoti la preț !
Pînă la urmă nu-i prost ăl de mâncă 5 pâini, ci ăla de-i dă!
@Yersinia pestis: Cunoaștem.
Plină lumea de sclifosiți.
@Mioritik????️????: Inaintea erei noatre, cand eram eu in facultate, aveam o colega de camera din... Plescoi!
Cand veneau ai ei cu carnati era bataie generala in camera. Prima oara le-am lasat biata fata flamanda. Apoi se-nvatatsera si veneau cu cam 5 kile de carnati. Sa ne-ajunga! Ei asi! Noi eram vesnic flamande. (1985-1991)
Acum, in Braila, nu foarte departe de casa mea, e un magazin Gabiotti. De curiozitate si in amintirea acelor ani, am cumparat niste doua fire de carnat de la ei. Neah! Nu au ACEL gust. Bine, oamenii aceea mi-au spus ca-n sat toti fac, dar nu seamana retetele. Si, fireste, "reteta mea e cea mai buna ca e cea originala! " Gen"cate bordee". De rai nu-s rai, dar nici nu le rup usa! Pot trai fara ei! In Plescoi sunt mai multe carnatarii. Daca vei mai avea drum, mai incearca si de la altii. Vei fi surprinsa ca pot fi mai buni si mai ieftini.
De rest, zona e frumoasa, mai ales vara.
@Zoazore: înaintea erei noastre...
Parcă era un film.
Dar ziceam că toată zona e plină de dughene cu carne în toate felurile. Cred că au rămas flămânzi de când trăiau în păduri și stăteau în haiducie. E sport național în zonă (sau, mă rog, zonal).
M-am uitat bine în vitrină și m-am decis la... nimic. Dar toba a fost bună, cu adevărat, altfel decât la market la mine. A meritat.
+
A meritat și vizita la Albatros, în urbe, care nu-i departe. Data viitoare tot în Curtea de Argeș mă duc, la Costică.
@Zoazore: nahhh... Da da
Înaintea erei noastre
Era o piesă de teatru, în Green, la Rădescu.
Am văzut,
Dar cred că nu-i foarte cunoscută piesa, era teatru din ăsta, ad-hoc, cu actori tineri, veniți de pe la Sibiu, proiect Frilansăr,
Era un sat, mai mult cătun, nefericit, sărman, înainte de opș-nouă unde tinerele speranțe visau la civilizație.
Niciodată nu am înțeles de ce, mereu, cele mai apreciate piese sunt cele nefericite, pline de drame și dezastre.
De fapt am înțeles dar ăsta e deja alt subiect.
Nu știam ce legătură are cu mine. Apoi am văzut că-i din folclorul localității.
Așa pățești cân' te lași pe mâna altuia.
Încrederea în sine e mare lucru.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)