O surpriză plăcută și neașteptată

TIPĂREȘTE

Citatul zilei- Oamenii călătoresc în locuri uitate de lume, pentru a observa cu fascinație genul de persoane pe care le ignoră acasă. Dagobert D. Runes

O surpriză plăcută și neașteptată exact așa a fost pentru noi vizita în această rezervație. Dar să o luăm cu începutul și să detailem puțin.

Orheiul vechi este o destinație obligatorie de vizitat în Republica Moldova pentru iubitorii de istorie, arhitectură autentică, tradiții culinare, dar și de peisaje de-ți taie răsuflarea. Fiind și foarte aproape de capitala Chișinău, la doar 45 de minute de mers cu mașina, evident că nu am ratat această experiență.

 Zona Orheiului Vechi a fost declarată Rezervație, iar pe baza ei a fost creat complexul muzeal Orheiul Vechi... Am ajuns dimineața la complex. Am parcat mașina în parcarea generoasă și am făcut cunoștință cu ghida care avea să ne însoțească în această vizită. Am descoperit o doamnă foarte pasionată, tobă de carte, care ne-a spus povești frumoase într-un stil propriu plin de snoave. La două trei vorbe ne spunea câte o snoavă. Sincer m-aș întoarce în zonă doar pentru ea.

Primul pas a fost vizita la Muzeul de Arheologie și Antropologie situate ăn incinta rezervașiei. Acesta găzduiește două expoziții permannete cu circa 186 piese tematice și două schelete umane. Aici domna ghidă ne-a prezentat piesele expoziției într-o notă proprie, această condimentare a prezentării făcând-o mult mai interesantă!

După această vizită interesantă am urcat pe munte până la Mânăstirea Nașterea Maicii Domnului situată în satul Butuceni. Orice cărare din sat dacă o urmezi duce sus la Mânăstire. Primele lucrri observate sunt clopotnița și o cruce de piatră! O să vedeți în poze! Aceasta își are începuturile din secolele XV–XVI, când pe locul actualei construcții a existat o bisericuță din lemn. Activitatea mănăstirii a fost strâns legată de schitul rupestru „Peștera” . Pe parcursul următoarelor trei secole nu se găsesc mărturii ale activității schiturilor din zonă. Către sfârșitul secolul XIX viața monahală din regiune a început a fi reanimată. La 1905 mănăstirea Nașterea Maicii Domnului a fost sfințită și redeschisă însă după instaurarea regimului sovietic, mănăstirea Nașterea Maicii Domnului, inclusiv și schitul rupestru au fost transformate în muzeu în aer liber.

Pe parcursul asupririi sovietice, în anul 1947 inventarul mănăstirii – cărți și icoane, au fost cedate unor mănăstiri din Ucraina, iar în anul 1968 au fost scoase și clopotele, fiind înlocuite cu butelii de gaz. Clopotele actuale au fost aduse recent din Rusia. Actuala obște monahală a fost înregistrată oficial în 1996, iar slujbe au început a fi oficiate din 1998. După cum bine se poate observa cam totul prin Republica Moldova este legat de perioada sovietică. Pe unde au trecut jale au făcut! Noi am descoperit o mânăstire frumoasă foarte bine îngrijită. Iar panorama de acolo de sus este minunată.

Amplasarea în zona stâncoasă a stimulat formarea pe parcursul mileniilor a punctelor de concentrare a activităților umane, până în vremea noastră ajungând mai multe monumente și situri arheologice precum schiturile monastice rupestre, o cetate din perioada geto-dacică cu un sanctuar și valuri de apărare, un oraș medieval tătăresc Shehr al Jedid, un sistem defensiv din perioada lui Ștefan cel Mare și multe alte străvechi.

Ei bine noi am vizitat doar schitul cel mai accesibil situate chiar pe cărarea ce ducea la mânăstire, schitul numit Peștera. Când am ajuns noi acesta era ferecat cu un lacăt. Până la urmă a apărut călugărul care se ocupa de el și ne-a facilitate accesul. Ca o paranteză vreau să spun că acesta parcă nu se afla în toate mințile. Dar asta este o altă poveste.

Schitul este așa cum îi spune cumva denumirea o peșteră, cu o intrare foarte îngustă, jos este un altar, iar apoi apare un mare balcon de piatră de unde se vede întreaga vale. Acolo trebuie atenție maximă, nu există parapet și doar o mică greșeală poate fii fatală!

După vizita la acest schit bisericesc a urmat o plimbare lejeră prin sat. Aici în satul Butuceni am vizitat muzeul de Etnografie unde am cunoscut arhitectura tradițională a caselor acoperite cu stuf, unde am remarcat prispa, tinda, cuptorul și lejanca, camera cu covoare, dar și lăzile de zestre și hainele de sărbătoare. Mi-am amintit cu mare drag, dar și cu nostalgie, de perioada copilăriei și de vacanțele la țară la bunici.

Se spune că pasionații de arhitectură medievală, care dispun de mai mult timp, pe teritoriul extins al rezervației, au șansa să cunoască piese și elemente de edificii, lăcașe sfinte, citadele descoperite în urma săpăturilor arheologice precum: Palatul Pârcălabilor, Baia Tătărească, Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului, Moscheea și Caravan Seraiul precum și alte bijuterii istorice ce aparțin diferitor perioade istorice și tradiții. Noi sincer nu am avut acest privilegiu, am petrecut acolo doar câteva ore foarte frumoase pe acre probabil nu o să le uităm prea curând.

Cu toate acestea am observat că în sat sunt pensiuni tare faine și ar merge acolo un concediu pe cont propriu de câteva zile. O pun undeva ascunsă în inima mea la favorite.  

---

VIZUALIZĂRI: 130 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI