GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Moreni - cazematele germane din al doilea Război Mondial
Haideți să vorbim azi despre Moreni și vestigiile ce au supraviețuit celei de-a doua conflagrații mondiale. Cum, nu ați auzit de Moreni? Este un orășel dâmbovițean cu doar 15 mii de locuitori strâns legat de industria petrolieră începând cu anii 1900. Câmpuri de schele au împânzit această zonă subcarpatică, aurul negru marcând viața oamenilor și a economiei românești. Țițeiul a stârnit pofte combatanților din ambele războaie mondiale care au controlat și exploatat o perioadă câmpurile petrolifere din zona Văii Prahovei.
La Moreni ajungi relativ repede din Capitală fiind de străbătut doar o distanță de circa 90 km (pe DN 1A) sau 110 km dacă urmați ruta pe autostrada A3. Moreniul nu este un oraș turistic, în localitate sunt doar câteva biserici și monumente mai vechi; de asemenea, împrejurimile sunt oarecum atrăgătoare pentru drumeții, cicloturism, motocros. Până în 2010 a existat în Moreni un Muzeu al Petrolului, dar clădirea a ars și nu a mai fost refăcută. Autoritățile locale și județene au dorit reînființarea muzeului dar până acum nu s-a întâmplat nimic.
Un eveniment care a ținut prima pagină a ziarelor naționale și internaționale a avut loc la Moreni în perioada interbelică, și anume Focul cel Mare. În luna mai 1929 izbucnește un incendiu la o sondă de pe platoul Țuicani, lângă Moreni, flacăra fiind uriașă (între 100-150 m înălțime). Erupțiile de pietre și nămol, focul care lumina noaptea până la Câmpina și zgomotele asurzitoare ale erupției de foc au afectat viața locuitorilor din Moreni, dar și din împrejurimi. Focul a ținut 850 de zile, abia în toamna lui 1931 stingându-se treptat de la sine. Timp de doi ani s-au căutat soluții, au venit ingineri și aventurieri din țară și străinătate cu tot felul de invenții, dar tot Mama Natură a stins incendiul. Întreaga poveste este interesantă și ar putea fi exploatată turistic (vezi aici amănunte: romanialibera.ro/lifestyl ... 0-de-zile-98639).
Cazematele germane
Petrolul din zona Ploiești-Câmpina-Moreni a constituit o prioritate pentru armata germană în cel de-al doilea război mondial. Mii de soldați germani s-au instalat în zonele petroliere pentru a proteja exploatările, rafinăriile și livrările de combustibil către mașinăria de război germană. Se construiesc puncte fortificate, se amplasează baterii antiaeriene, se aduc avioane și chiar un tren blindat.
Pe dealurile din jurul orașului Moreni germanii au construit cazemate și cuiburi de mitraliere, au amplasat baterii de tunuri, au săpat tranșee, au instalat puncte de observație. După momentul „23 august 1944” românii se războiesc cu trupele germane timp de câteva zile în perioada 24-26 august 1944 reușind să cucerească toate fortificațiile nemților, să ia prizonieri și să captureze muniții și arme.
Iată relatarea unui sergent participant la lupte, publicată în România Liberă din septembrie 1944: Bateria de aruncătoare, schimbă imediat poziția și focul ei cade cu și mai multă furie pe Sângeriș, lovind în plin obiectivele pe care le dăduse Maiorul Prună. Pentru răzbunarea comandantului căzut, un foc infenal se deschide din toate armele grupării. Inamicul din dealul Țuicani a ridicat steagul alb în semn de predare. Numeroși prizonieri și o bogată pradă de răsboi a căzut în mâinile noastre. Maiorul Prună a fost evacuat, iar comanda Batalionului 2 V. G. a fost luată de căpitan Sîrca Viorel. Duelul de foc a durat până seara când exploziile și incendiile de pe Sângerș au vestit distrugerea completă a inamicului teuton. Buimăciti de loviturile noastre și de pierderile în oameni pe care le-au avut, resturile inamicilor de pe Sângeriș au fugit îngroziți. Până la căderea nopții am înfipt drapelul biruinței și pe dealul Sângeriș.
În acest ianuarie primăvăratec mă îndrept spre Moreni pentru a investiga urmele rămase din fortificațiile germane aflate în jurul orașului. Aveam să citesc că oamenii de la Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Moreni au întreținut zona fortificațiilor făcând curățenie acolo anual. Primul obiectiv, marcat corespunzător pe Waze, este cazemata germană de pe dealul Sângeriș. Chiar la intrare în oraș dinspre Filipești Târg virăm dreapta pe strada Păcurii și parcurgem 1,4 km pe un drum pietruit, în urcare, prin pădure – drum accesibil aproape cu orice tip de autoturism. Ajungem pe platou lângă o antenă, loc unde este amplasată și cazemata.
1. Cazemata de pe dealul Sângeriș. Fortificația nu pare cine știe ce la prima vedere – un cub de beton nu foarte mare, amplasat pe o platformă din ciment, colorat de grafitti. Pășesc cu atenție prin iarba uscată din jurul platformei, există riscul de a cădea în deschizături care au legătură cu fortificația. Ei bine, corpul principal al buncărului este îngropat în mare parte, nici nu te gândești ce vei găsi în subteran. Pe lângă cubul de beton coboară o scară în spirală după care pătrundem în întuneric. Mai multe încăperi mici, ziduri de ocolit și fante de tragere apără încăperea principală. Sala e luminată prin câteva fante de tragere și tuneluri de acces de la suprafață; doi stâlpi susțin tavanul sălii, ici colo mai zac pe podea gunoaie, sticle, pietre (apărute de la ultima curățenie). Prin ferestrele de tragere din nord se văd munții, prin cele din vest se observă orașul Moreni. Zidurile sunt groase, unele armate cu fier, ici-colo observăm cîteva guri de aerisire. La extremități sunt două tuneluri verticale de acces unde mai vedem păstrate parțial treptele din bare de fier. Nu există informații amănunțite despre anul construirii, compartimentare, dotări. Se pare că fortificațiile au fost edificate de specialiști veniți din Germania, buncărele mari având camere de odihnă pentru soldați, depozite de muniție și alimente, armament greu.
Lângă buncărul principal se află, bănuiesc, un cuib de mitraliere, o construcție din cărămidă acoperită cu un planșeu semirotund din beton cu ferestre de tragere în trei direcții – spre căile de acces pe deal și oraș.
Am explorat interiorul cazematei principale câteva zeci de minute, am făcut fotografii, am încercat să ghicesc rolul încăperilor și a altor detalii de construcție. M-am întors spre oraș pe același drum, am traversat centrul orașului spre punctul cardinal opus cazematei vizitate.
2. Fortificația de pe dealul Țuicani. Aplicația de navigație te ghidează exact spre al doilea obiectiv militar german (ultima parte din drumeag este neasfaltată). Am preferat însă să merg pe strada Erupției și să parchez lângă scările de acces pe dealul Țuicani, a căror ultimă parte a fost refăcută, inclusiv aleea ce merge până aproape de fortificație. Vegetația din jurul scărilor era curățată, am depus puțin efort la urcare, sunt destul de multe trepte.
Sus pe deal se află un platou care este încă plin de sonde, unele funcționale; undeva pe acolo se afla și sonda 160 care a ars în perioada interbelică. În fața mea se înalță cuibul de mitralieră, un turn cilindric cu ziduri groase din beton și acoperit de o calotă sferică din beton. Este curățenie în interior și în jurul minifortăreței germane. Se poate pătrunde din două părți pe deschizături înguste după care urmează un culoar scurt și strâmt, altădată închis de o ușă. Camera de tragere este întărită integral de țevi din fier, iar pe peretele estic se află o fantă îngustă unde probabil era amplasată mitraliera care bătea spre drumul de acces în oraș, observ și o gură de aerisire. Ocolesc fortificația prin exterior și văd mai bine deschizătura de tragere consolidată cu aceleași țevi din fier.
Concluzii. Vestigiile celui de-al doilea război mondial din zona Moreni sunt încă bine conservate dar insuficient puse în valoare. Nici turistic – nu există indicatoare sau panouri informative (chiar și cu minimum de informații existente azi), nici muzeistic – în alte țări europene asemenea fortificații sunt amenajate drept muzee militare. Mi s-au părut interesante aceste cazemate, mi-au plăcut priveliștile spre munte. Cazul acestor „obiective” lăsate în voia sorții îmi aduce aminte de situația forturilor din jurul Bucureștiului (vezi impresii). Recomand doar celor interesați!
Alegeri inspirate!
Trimis de tata123 🔱 in 06.01.24 22:08:59
- A fost prima sa vizită/vacanță în FLOREȘTI [PH]
- Alte destinații turistice prin care a fost: Europa
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "O zi în Moreni PH, FLOREȘTI [PH]" (nou-creată pe sait)
Soarta acelui Muzeu al petrolului, ăla de-a ars, e cumva ironică: petrolul, în esența sa tocmai asta este, un combustibil.
Din păcate pentru mine, n-am fost, neam, prin Moreni și, dacă nu mă rătăcesc decisiv, nici nu cred că-mi vor luci ochișorii pe-acolo așa de curând, de aceea cetii ce scriseși tu!
Cred că popularizarea unor asemenea locuri ar ajuta comunitățile pe raza căruia se află, măcar prin cunoașterea localităților. Dar, e de muncă și, nah, nu prea suntem dispuși la asta!
@tata123 🔱: Foarte interesant articolul tău despre aceste cazemate din al doilea război mondial, nici nu știam că există sau că au fost construite în acest scop. Bine spuneai că în alte țări au devenit muzee, la noi cu puține investiții și multă dăruire s-ar afla despre ele...
@tata123 🔱: Când am intrat în Albania venind din Ulcinj Muntenegru, la graniţă ne-a întâmpinat o cazemată rămasă din timpul lui Enver Hodja, stalinist care a condus-o 50 de ani — vezi impresii.
Conform visualnews.com în Albania au fost inventariate 750000 (şaptesutecincizecimii) de diferite forme de adăpost şi apărare. În altă sursă am găsit 200000. După saitul citat, cum în Albania trăiesc cca. 3 mil locuitori (mai sunt câteva milioane înafara graniţelor) rezultă o construcţie de apărare la 4 locuitori.
@Yersinia Pestis: Pe plan local se încearcă, timid, includerea acestor fortificații într-un circuit turistic local, deși citeam la un moment dat într-un articol că autoritățile locale nu ar fi pe deplin proprietari ai terenului pe care se află cazematele. Angajații de la Centrul de Informare Turistică fac din când în când curățenie în jurul și în interiorul buncărelor de beton.
Totuși lipsesc cu desăvârșire indicatoare către aceste „obiective turistice” , noroc că poziția lor e amplasată corect pe hărțile de navigație și se poate ajunge relativ ușor cu autoturismul (sau pe jos) la ele.
Într-adevăr, e de muncă...
@mprofeanu: De obicei aflăm întâmplător despre tot felul de locuri sau obiective: vedem un reportaj la tv, citim un articol pe un blog sau aiurea pe Internet, zărim o fotografie. Eu am citit acum câțiva ani despre aceste urme ale războiului mondial păstrate destul de bine la Moreni.
Sunt multe exemple din străinătate de fortificații germane transformate în muzee: Danemarca (protv.md/international/pr ... ---1942421.html), Germania (dw.com/ro/muzeul-din-bunc ... 4%83r/a-2632561), Olanda (denhaag.com/en/atlantikwa ... on-scheveningen) etc.
Poate că se vor mișca lucrurile și la noi...
@Michi: Și pe la noi prin România s-au păstrat o serie de cazemate, buncăre, urme de tranșee din conflagrațiile mondiale ale secolului al XX-lea sau Războiul Rece. Dar în puține locuri se găsesc panouri informative, iar vestigiile de pe teren sunt aproape invizibile în multe cazuri. Distrugerile și nenorocirile legate de război au fost uitate odată cu trecerea timpului, veterani mai sunt o mână de oameni, doar amintirile scrise mai păstrează vie memoria locurilor. Deși evenimentele externe din ultimii ani ne cam pun puțin pe gânduri...
Numai bine!
Foarte interesante cazematele, dar
orașul Moreni este situat în județul Dâmbovița.
@Ina24: Aveți dreptate, orașul Moreni aparține administrativ din 1968 de județul Dâmbovița. Chiar am precizat în textul materialului postat că este vorba despre un „orășel dâmbovițean” . Dar alipirea articolului la o rubrică ce aparține de județul Prahova ține de structura internă a site-ului, de o mai bună vizibilitate turistică a obiectivului etc.
Cazematele germane din Moreni ar putea fi amenajate - cea mare de pe dealul Sângeriș poate găzdui un punct muzeal. Oricum se poate face un traseu tematic cu indicatoare specifice, panouri informative și fotografii/schițe/planuri - intenție există din partea autorităților locale.
Mulțumesc că ați lecturat articolul.
Foarte frumos povestit/relatat. Am simțit că sunt la ora de istorie cu un profesor dedicat, care nu doar că povestește, ci face parte din poveste.
Defapt dvs mereu aveți acest har, în toate relatările (recenziile) există și o notă subtilă, firească, normală de subiectivitate, care dă culoare poveștii dar o face și mult mai captivantă.
Ori sunteți ceva profesor/istoric ori v-ați greșit profesia. 😁
Votat cu drag.
@⭐ValentinB_88⭐: Mulțumesc pentru cuvintele frumoase adresate. Încerc să relatez despre locuri inedite, chiar dacă nu sunt de interes pentru mulți cititori, poate unul este pasionat, va găsi util articolul și va merge să vadă obiectivul prezentat. Contează foarte mult și contextul (istoric, temporal) în care este așezată povestea locului, deși mulți dintre noi nu (mai) avem răbdare să citim texte lungi.
Meseria este brățară de aur - proverb românesc. 😁
Muzeul Petrolului din Ploiești expune fotografii luate „pe viu” din timpul marelui incendiu de la Moreni. Rețin una din ele cu un pom înflorit în timpul iernii, bucuros nevoie mare că are căldură. Multe amănunte sunt date. Cum a pornit, cu ce metode încercau să-l stingă, pierderile materiale suferite și multe altele. Negru era tot orașul de fum și depuneri de zgură.
Felicitări pentru expunere și scoaterea la lumină a unor locuri, să nu le zicem obiective turistice, ci locuri interesante legate de trecutul nostru, ca popor.
@mihaelavoicu: Avem multe locuri interesante legate de evenimente istorice, multe insuficient amenajate sau valorificate, cultural sau turistic. Era și normal ca Muzeul Petrolului din Ploiești să ofere informații despre Focul cel Mare de la Moreni.
Presa vremii vorbea despre „vulcanul” din Moreni care într-adevăr a schimbat și condițiile climatice din zonă pentru o perioadă. Iată ce scria publicația Oglinda Lumii în iulie 1930:
Focul continuă fără a putea fi stins nici de zăpezi, nici de ploi, nici de proiectele specialiştilor. Vulcanul din Moreni va arde până se va stinge dela sine, în cursul acestui an sau în anii viitori. Trebue menţionat din curiozitate că astă iarnă n-a nins în judeţul Prahova decât foarte puţin. Niciodată nu s-au pomenit Bucegii fără zăpadă în Ianuarie (1930 n. n.).
Poate că autoritățile locale din Moreni vor reuși să reactiveze un muzeu în localitate care să valorifice toate locurile importante din oraș și împrejurimi.
Numai bine!
@tata123 🔱: Am și un review despre Muzeul Petrolului dar nu am mai avut timp să-l caut. Cer scuze!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)