Cele 7 Cetati ale Revelatiei (2) // Ephes - Smyrna

TIPĂREȘTE

Despre Ephes nu mai scriu - s-au scris deja multe rw despre Selcuk. O sa incerc doar s apun in cadrul istoric.

In fapte, este descrisa sederea lui Pavel la Ephesus. Ea a durat 3 ani - pina cind a fost nevoit sa fuga, urmarit de autoritati si de locuitori, deopotriva. Traditia vorbeste despre "inchisoarea lui" - se si indica un colt de deal, deasupra aeroportului, drept loc al "inchisorii" - desi in Fapte nu apare ca ar fi avut ceva de suferit. Ba chiar se pare ca autoritatile au rasuflat usurate ca el a plecat: era cetatean roman si nu aveau curaj sa se lege de el...

Incurcaturile au inceput de "razmerita argintarilor" Se zice ca Pavel a avut doua "contributii" in viata cetatii: a pus sa fie arse niste "carti" si, a doua, a impiedicat sa se mai cumpere podoabe de argint de la Templu. Lucru care a suparat "argintarii", care au protestat "in Teatru" (probabil, in Odeon). Cum despre acest fapt lucrurile probabil nu prea stau asa, ne indoim si de primul fapt... Cetatea era plina de mii de pelerini, sositi zilnic, la Templu. Aduceau jertfe, faceau donatii - si la coada plecau cu cite o podoaba drept suvenit (nimic nou sub soare...). E greu de crezut ca cei citiva (poate zeci) de crestini, refuzind sa mai cumpere podoabe, "loveau businessul argintarilor". In schimb, dupa cum il stim (deja) pe Pavel, e posibil ca el sa fi stirnit certuri publice in fiecare duminica... Deci, ca sa scape, arhontii l-au trimis mai departe, sa isi scape linistea cetatii.

Pavel statea in casa a doi prieteni, tesatori si manufacturieri de corturi (inltniti in a doua calatorie, la Corinth). Probabil isi cistiga existenta lucrind cu ei. Pe atunci, locuintele nu erau pe locul actualului Selcuk, ci pe terasa superioara a Ephesului si in sus, pe coamele spre dealul Pinion. Probabil, si in jurul Portului - spre aeroportul de azi, in jurul viitoarei biserici duble si inspre intrarea de jos la Sit. Pa tunci nu incepuse inca sa se colmateze portul, iar orasul ajunsese, zic unii, la peste 200 de mii de locuitori (poate chiar 250 mii!)

***

Cel mai comod de ajuns din Selcuk la Izmir este cu trenul. Gara este chiar in Centrul Selcukului si sunt mai multe curse. Calatoria este rapida (cca 1.5 ore) si ieftina (pina in 8 TL), trecind prin Aeroportul Adnan Menderez, pina la gara Alsancak. In general, o zi este suficienta pt vizitarea fostei Smyrne.

Orasul Izmir este al treilea ca marime in Turcia, după Istambul si Ankara, cu mai bine de 2.5 milioane de locuitori. Un oraş modern, in multe privinţe european. Prin bulevardele largi, marginite cu palmieri grosi si inalti, banuiesc ca seamana mult cu vreun oras din sudul Frantei. M-am simtit totusi strain acolo, eram „prea in Europa”, si am preferat să plec spre alte destinatii dupa o vizita scurta, de-o zi, preferind sa petrec mai mult timp in alte locuri anatoliene...

Smyrna este un foarte vechi oraş - dar mult prea putine lucruri s-au pastrat. In urma Primului Razboi Mondial, cind Turcia se afla printre statele care pierdusera războiul, Grecia a atacat-o pentru a-si recuceri Asia Mica. Afirmau grecii ca acela este pamint grecesc, fusese locuit de greci mai bine de trei milenii... Au debarcat la Smyrna si in citeva luni au cucerit mare parte din Anatolia. Au fost opriţi la Ankara de catre Ataturk, si in alte citeva luni erau aruncati in mare. Dar in 1921, armata greaca in retragere a distrus multe orase locuite in mare parte de populatie greaca. Manissa si mai ales Smyrna erau printre ele. Au dinamitat orasul si, ajutati şi de incendiul izbucnit, au distrus mai bine de 80% din cladiri... De aceea, acum Izmir este un oraş modern, cu mult prea putine urme ale istoriei multi-milenare.

Se pare ca locul a fost locuit încă de pe la 3000 iHr, din perioada bronzului, alaturi de Efes si Troia-Illium. Probabil Popoarele Marii au distrus localitatea pe la 1200, dar prin 1100 au sosit Eolienii, care au infiintat o cetate in fundul golfului, acolo unde azi e cartierul Beyrakli. Pe la 1000 a fost cucerit de Ionieni, care a transformat Smyrna in unul din cele mai importante cetati ale Ligii. Se afirma ca aici s-a nascut marele Homer (altii sustin ca s-a nascut in Chios - si alte aproape o duzina de locuri...). Dar pe la 600 BC a fost distrus de Lydieni si a ramas asa pina cind Alexandru a pus bazele unei noi cetati. De data asta, generalul lui Alexandru, Lisymachus, a construit-o pe muntele Pagus (azi, Kadifekale), intarind-o cu ziduri greu de cucerit. Zidurile stau si acum in picioare, dupa ce au fost reparate de bizantini, apoi de selgiucizi, apoi de otomani...

De pe Mt. Pagus, cetatea s-a largit spre tărmul Egeei. Acum, acolo se afla cea mai veche parte a orasului - Konak. S-au pastrat o mica moschee, decorata cu faianta de Kutahya, Turnul cu ceas (emblema orasului) - construit insa la începutul sec. 20, si citeva coloane din colonada Agorei romane. Casele din bazar si de sub munte pastreaza insa caracterul otoman din secolul trecut. Tot in Konak se afla Muzeul de Arheologie - poate cel mai interesant loc de vizitat in Izmir. Mai exista ruinele unei basilici bizantine (la poalele de nord a Katifekale), unde se zice ca ar fi fost episcop Policarp (apare in diferite apocrife)

Este foarte dificil sa te orientezi în Izmir – daca nu ai un GPS. Deşi principalele străzi (numite „cordoane") aleargă paralel cu malul mării, din Alsancak la Golf si pina in Konak, faptul ca au sensuri unice iar multimea de cercuri giratorii au o multime de iesiri in directii complet necunoscute (in turceste), face un turist care nu cunoaşte orasul sa se invirta la nesfirsit fara a ajunge undeva. Circulatia este haotica - asa cum e la turci, in general - si a gasi un loc de parcare pare la fel de imposibil ca si in Istanbul. Daca nu aveti un GPS, NU inchiriati o masina în Izmir!

E mult mai simplu sa sositi in Izmir cu trenul. Sunt doua gari: Alsancak si Basmane. Prima este cea „principala”, aici sosesc trenurile de la Istanbul si Aeroport. Se afla la o distanta de vreo 1.5 km (nord) de cea de-a doua, care e gara „locala” Accesul intre ele e simplu, o statie de metrou. Asta pentru ca Basmane e, intr-un fel, „centrul” turistic al orasului. De aici se ajunge cel mai simplu in Konak, bazarul (Marele Bazar) e la citeva strazi de mers pe jos, si aici sunt concentrate cele mai multe hoteluri buget. Cel scumpe, 5*, se insiruiesc, bineinteles, pe malul marii.

Pentru cine vrea sa viziteze (totusi) Izmirul, sunt doua cai: fie vine intr-o excursie de o zi din Selcuk/Kusadasi, cu trenul, plecind cu un tren de seara, fie vine cu avionul si vine in oras cu trenul, . Cazarea poate fi oriunde – personal prefer zona Basmane. Cu metroul, se ajunge in Konak in citeva minute (vreo 2-4 statii). Dupa siturile arheologice de acolo si vizitarea Muzeului, se poate face o plimbare pe faleza, de-a lungul marii, pina in Centrul „modern” – circa 3 km. Ca sa se ajunga la picioarele Katifkale-ului – zona „veche”, plina cu restaurante, lokante, bufeturi, cafenele... se ia autobuzul din Konak. O vizita pe deal, la cetate, e interesanta (e teleferic) – dar mai ales spre apusul soarelui, cind privelistea peste Egee e splendida. Acolo sus sunt si niste terase cu mincare foarte buna (dar cam scumpe...)

va urma

---

VIZUALIZĂRI: 2415 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI