Buyukada, insula în care nu m-am simtit “printesa”

TIPĂREȘTE

Ïn city break-ul la Istanbul au fost mai multe optionale, noi am ales croaziera Buyukada - Insula printilor, la pretul de 60 de euro/persoana, din marea Marmara, numita astfel din perioada bizantina când printi sau membrii ai familiei regale erau exilati aici, atunci când suparau pe cine nu trebuie.

Dupa micul dejun ne-am adunat la receptie si am plecat împreuna cu ghidul nostru si cel local spre autocarul care ne astepta pe strada principala, stiut fiind ca stradutele înguste nu permit accesul autocarelor. Autocarul ne-a lasat în portul pentru ferryboat-uri si am asteptat ora de plecare 10. Vântul pe Marmara e iarasi intens, îmi zboara suvitele de par în toate directiile, greu am reusit sa-mi fac o fotografie cu turnul Galata pe fundal.

Traficul pe mare e intens, ferryboat-uri, vase diverse si chiar un vas de croaziera. E soare dar bate vântul…

Ne îmbarcam si croaziera pe Marmara a fost partea cea mai frumoasa din aceasta excursie, timp de o ora si jumatate cât a durat calatoria am admirat marea si siluetele Hagiei Sofia si a Moscheii Albastre, apoi diverse insulite gen pietroaie si cum am stat la primul nivel am primit toti stropii de apa si pulberea fina împrastiata de vântul neprietenos. Pentru a atenua efectul vânt-stropi de apa am folosit o esarfa pe care am cumparat-o cu o zi înainte în Grand Bazar, la final era uda toata.

Prima oprire a fost la insula Heybeliada unde au coborât multi tineri si parinti cu copii pentru aquapark-ul Cevahir Aqua Heybeliada. Oricum pe ferry au ramas turisti din trei autocare de Constanta cu care eram la întrecere pentru a nu le prinde înaintea noastra la vami.

Ghidul local s-a ocupat de biletele pentru ferry si vehiculele electrice (mini autobuze cu 12 locuri) cu care ne-am deplasat pe insula spre primul loc de vizitat si anume Manastirea Sfântului Mucenic Gheorghe, povestea vânduta turistilor este ca se crede ca acest sfânt ar fi locuit în aceasta manastire.

Manastirea a fost construita în anul 963 în timpul împaratului Nicefor al II-lea Focas. Pe insula se circula doar cu masinutele electrice ale transportului local si cu bicicletele.

Doar politia locala mai foloseste caii pentru deplasare.

Coada la îmbarcare în masinutele electrice se intindea pe doua coloane, ne urcam disciplinati câte 12, cine nu avea rabdare urca si statea în picioare. Ghidul local s-a urcat în prima masinuta si ne-a asteptat pe toti la capatul de linie, ghidul nostru s-a urcat în ultima masinuta împreuna cu ultimii turisti din grupul nostru. Drumul spre manastire trece prin stradutele în panta si putem admira vilele luxoase cu aer colonial, gradinile frumoase, vegetatia mediteraneana si parca aduce cu o insula greceasca prin aspect si boungainvillea înflorita la tot pasul. Doar zona de port e turceasca prin aspect, buticuri repetitive la tot pasul, terase restaurant si in general zona de comert.

La cap de linie este, cum altfel, un restaurant terasa punct de asteptare turistii sau de asteptare masinutele pentru coborâre. Iar drumul spre manastire e lung si anevoios adica e un drum de pamânt prost întretinut cu o panta accentuata, cam 12° au apreciat genunchii mei. Am urcat cam jumatate de drum si la indicatorul ce indica inca 500 de metri am renuntat si m-am odihnit pe o banca la margine de drum (sunt câteva banci rasfirate de-a lungul drumului). Am cântarit efortul depus si cât ar mai trebui, am analizat efectul coborârii asupra articulatiilor rablagite ale genunchilor mei si am luat hotarârea de a face retur la baza, pe terasa la o bere rece gândindu-ma la câte manastiri si biserici am vizitat eu la viata mea si ca ma pot lipsi de una cocotata în vârful dealului.

Apar si doi politisti împreuna cu cabalinele lor, doi cai frumosi bine îngrijiti, unul alb si altul maro ce au primit aprecieri si mângâieri din partea turistilor.

Retur în port si directia la terasa restaurant unde aveam prânzul platit planificat la ora 14. Mesele erau déjà pregatite cu cosuri cu pâine, o sticla de apa, una de coca-cola, tacâmuri, farfuriile cu salate si farfuriile cu aperitive. Excursia ce costa 60 de euro are inclus : biletul tur-retur pentru ferry, biletul pentru masinuta electrica si prânzul. E mult, e putin ? Meniul consta din aperitiv si felul doi la alegere : mix de pui cu vita sau peste cu cartofi prajiti, ceva orez si salata de varza si ghidul ne-a întrebat de la prima ora ce alegem pentru a transmite informatia ca totul sa fie gata la timp. Noi am ales peste si a fost o alegere buna.

Oricât am vrut noi sa terminam mai repede masa, nu am reusit si am plecat de la restaurant la ora 14.50. De ce spun asta? pentru ca plecam cu ferry la ora 15.30!

Nu eram prea încântata, era timp putin si nu am vazut mare lucru din zona portului. În ritm alert am mers în zig-zag pentru a simti atmosfera de vacanta, a cumpara un mic suvenir, a vedea peisajul, o moscheie, buticuri de tot felul, si am simtit ca totul este doar marketing !

V-am adus aici, ati mâncat, v-am luat bani si acum plecati ! cum poti vedea ceva in 30 de minute, am fost alergati de la un obiectiv la altul si se cheama ca amfostacolo !!

De vina sunt cei doi ghizi, român si turc care s-au înteles sa scape repede de noi.

M-am simtit mai bine pe ferry, la întoarcere am ales sa stam pe partea cealalta sa vedem malul asiatic. Vântul era prezent dar de data asta nu ne-am mai udat. La ora 17 eram la Istanbul.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 125 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI