Dinan - o mică perlă a Bretaniei

TIPĂREȘTE

Pe lista mea de” neapărat trebuie să mergem” s-a aflat și Dinan, un mic orășel aflat pe râul Rance, la aproximativ 30 Km de Saint Malo.

Citisem că este unul din cele mai frumoase orașe ale Bretaniei, dar ceea ce am văzut mi-a depășit cu mult așteptările. Am descoperit un oraș mic, in care timpul parcă a stat in loc. Orașul vechi poate fi oricând, fără niciun efort suplimentar de amenjare, decorul unui film cu acțiune in epoca medievală. Senzația că eram in altă epocă era așa de acută, incât nu m-aș fi mirat să văd domnițe imbrăcate in rochii sofisticate sau cavaleri călărind mândri pe străzile pietruite.

Am ajuns ușor in Dinan, o călătorie de aproximativ 40 de minute cu mașina, de la tabăra de bază.

Am parcat chiar in spatele gării, la primul indicator care ne indruma spre o parcare gratuită. Aveam să constatăm câteva minute mai târziu că am făcut o alegere foarte bună, orașul fiind destul de aglomerat, cu multe parcări ocupate integral.

După ce am parcat am plecat in explorarea orașului, străbătând in grabă partea mai nouă a lui, nerăbdători să vedem orașul vechi.

Primul popas l-am făcut la Biserica Saint-Malo, aflată chiar la intrarea in orașul vechi. Biserica, in stil gotic flamboaiant, a fost construită intre secolele XVI și XIX. Frumoasele vitralii, reprezentând evenimente religioase sau din viața locuitorilor orașului, au fost instalate in secolele XIX și XX, in urma unei importante acțiuni de restaurare. Am intrat in Biserica Saint-Malo prin portalul renascentist, cu două uși identice, aflat pe fațada sudică. Ne-a intâmpinat nasoul, bine iluminat de vitralii, cu o boltă de granit, aflată la 21 m inălțime.

Amvonul, monument istoric, datează din sec. al XVIII-lea. Tot monument istoric este și altarul aflat in Capela Saint-Victor-de-Marseille, care datează din sec. al XIX-lea.

Orga, instalată pe o platformă din castan sculptat, a fost ridicată la sfârșitul sec, al XIX-lea și restaurată in secolul XX. Este, deasemenea, monumnet istoric.

Pe un stâlp al transeptului se află o inscripție prin care aflăm numele intemeietorilor bisericii, in anul 1490.

Biserica are și un important tezaur, expus in vitrine chiar in interior. Cele mai valoroase obiecte sunt un chivot din argint aurit și o statuie a Fecioarei donate parohiei de către Contesa de Marigny, sora lui Chateaubriand.

După scurta vizită a bisericii am plecat mai departe spre orașul vechi, intins pe un intreg deal, de la vârf până pe malul râului Rance.

A urmat o plimbare pe străduțe pietruite, mărginite de case din lemn, construite intre sec. XIII și XVIII. Unele dintre aceste case au fost restaurate, ele găzduind cafenele, creperii, muzee sau ateliere ale artiștilor locali.

Cel mai inalt punct al orașului este Turnul Ceasului, construit in anul 1498. Turnul are o inălțime de 43 de metri, și, contra sumei de 4 Euro, poți urca cele 100 de trepte ca să vezi orașul și imprejurimile.

Puțin mai departe de Turnul Ceasului se află Hotel Keratry, construit in secolul al XVI-lea, cu coloane ionice și 14 figuri sculptate, amplasate in partea superioară a clădirii.

Lângă Hotel Keratry se află Maison de la Harpe, un muzeu al harpei, singurul din Europa specializat in harpa celtică.

Continuam plimbarea și ajungem in Piața Saint-Sauveur unde se află cea de a doua biserică a orașului, Basilique Saint-Sauveur.

Biserica a fost construită in secolul al XII-lea și de-a lungul timpului a suferit numeroase transformări. In a doua parte a secolului al XV-lea au fost primele modificări, când biserica a fost mărită. După Revoluția Franceză biserica a fost lăsată in paragină fiind transformată in fânar. La inceputul secolului al XIX-lea a fost redată enoriașilor iar din a doua jumătate a acestui secol au inceput ample lucrări de consolidare.

Din Piața Saint-Sauveur am intrat pe cea mai frumoasă arteră a orașului, Rue du Jerzual.

In Evul Mediu, portul era legat de cetate prin două străzi – Rue du Petit-Fort și Rue de Jerzual. Era un du-te vino permanent pe aceste străduțe pietruite și inclinate – negustori, locuitori ai cetății, căruțași care iși transportau mărfurile din și spre port.

Cele două străzi erau legate intre ele prin Porte du Jerzual, construită in secolul al XIII-lea.

Cele două străzi sunt mărginite de case din lemn, construite in secolele XV și XVI. Este greu să mergi pe Rue du Jerzual și să nu te oprești la fiecare casă colorată, la fiecare vitraliu, la fiecare poartă cu flori. Majoritatea clădirilor de pe această stradă sunt aproape neschimbate ele fiind declarate monumente istorice. Multe dintre ele găzduiesc ateliere ale artiștilor locali – sticlari, pictori, sculptori, tâmplari. In altele au fost deschise mici restaurante sau cafenele.

Rue du Jerzual și Rue du Petit-Fort sunt cele mai fotografiate străzi din Dinan și, probabil, printre cele mai admirate din Bretania. Le-am străbătut de două ori, dus-intors, de fiecare dată descoperind o altă căsuță frumoasă, un alt colț colorat.

Inevitabil, coborând pe Rue du Jerzual și Rue du Petit-Fort am ajuns in Portul Dinan. Orașul a beneficiat din plin de așezarea sa pe râul Rance, devenind, incă din secolul al XI-lea, un important centru economic. Timp de secole, apele râului au fost folosite pentru a transporta produsele realizate de meșterii locali spre alte locuri din Bretania. Din anul 1930, după declinul comerțului pe râul Rance, portul a fost transformat in port turistic. Vechile case de pe cele două maluri găzduiesc acum restaurante sau cafenele. Din port se pot lua ambarcațiuni spre Saint-Malo sau spre Dinard. Râul este traversat de un pod din piatră din sec. al XV-lea și de un viaduct inalt de 40 de m.

Deși eram in pandemie, terasele erau pline. Era timpul să ne hidratăm, așa că am poposit și noi la o terasă aflată pe malul râului, pentru o bere și o clătită.

Deși am petrecut câteva ore in Dinan, nu am reușit să vedem tot. Nu am ajuns la Castelul Dinan, construit in secolul al XIII-lea și nu ne-am plimbat pe zidurile vechii cetăți. Le-am lăsat pentru o eventual dată viitoare!

Dacă ajungeți in Bretania, nu ocoliți Dinan-ul!

---

VIZUALIZĂRI: 1414 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI