Muzeul K. H. Zambaccian din București – comori de artă

TIPĂREȘTE

Spuneam într-un review anterior că îmi plac muzeele și că în plimbările mele caut să văd cât mai multe dintre ele, acum adaug că în ultimul timp am făcut plimbări dedicate vizitării unor astfel de obiective.  

O astfel de plimbare am făcut-o duminică, 16 iunie, la București pentru a vedea Muzeul Zambaccian și Ateneul Român. Am plecat din Pitești pe la 9 și jumătate și am ajuns la muzeu pe la 11, atunci era ora de deschidere.  

Muzeul se află în Strada Muzeul Zambaccian 21A, are site mnar.ro/muzeul-k-h-zambaccian, cont pe FB. Se vizitează de miercuri până vineri între orele 10 - 18, sâmbăta, duminica între orele 11 - 19, iar luni și marți este închis, cost bilet întreg 13 lei, bilet cu reducere 6 lei. Are rezervate în fața lui două locuri de parcare ce pot fi folosite și de vizitatori.  

Despre el voi vorbi aici, dar mai întâi câteva cuvinte despre părintele acestui muzeu, Krikor H. Zambaccian, om de afaceri român de etnie armeană, reputat critic și colecționar de artă, membru corespondent al Academiei Române din 1948, autor de eseuri de artă și monografii ale unor pictori.

S-a născut la București în anul 1889. Pasionat de muzică, Beethoven fiind unul din favoriții lui, a cumpărat la 16 ani cu 5 lei o „Cromolithografie Beethoven” , după Lionello Balestrieri, mai apoi „Masca lui Beethoven” din gips care a costat doi lei. Era începutul activității de colecționar a tânărului Krikor. Au urmat alte achiziții, de valori mai mici sau mai mari, chiar foarte mari, pentru „Iarna la Barbizon” al lui Andreescu a plătit 150.000 de lei, echivalentul unui apartament în anul 1927.  

Timpul a trecut, colecția a crescut și în 1946, Zambaccian a donat statului casa și colecția sa de artă, în total 310 lucrări, deoarece, spunea colecționarul, și talentele pe care le-am întrunit sunt ale poporului, ele fac mândria lui, altfel aș fi trădat poporul și pe artiștii cărora le-am cules rodul, Muzeul fiind inaugurat în martie anul următor prilej cu care Donatorul a fost decorat de Regele Mihai.  

Muzeul funcționează în Casa Zambaccian din anii 1940 casa în care a locuit Krikor împreună cu soția sa. Terminată în 1942, erau peste 30 de ani de când Krikor colecționa artă, în special tablouri, clădirea fiind proiectată special cu spațiile destinate expunerii operelor de artă adunate de Colecționar, mai mari ca cele destinate locuinței. Tot de atunci, o zi pe săptămână Zambaccian deschidea casa vizitatorilor interesați de artă.  

Am văzut – pozat în voie clădirea cu etaj, cu forme geometrice nete, cu ferestre mari la etaj și înguste la parter, cu decorațiuni de piatră și un balcon lung din lemn. Atrag atenția Capitelul decorat cu animale fantastice, dar mai ales Turnul ce se înalță deasupra casei și Balconul lung de la etaj, ca o prispă tradițională din lemn.  

Este o operă de artă, cu o arhitectură care combină elemente tradiționale românești cu influențe moderne, creând un cadru perfect pentru a pune în valoare colecția de artă din interior.   

Am văzut și cele trei statui ale lui Oscar Han, „Elegie” , „Sărutul” și „Nud” din micuța Curte de la stradă.  

Am mers în Holul de intrare unde am achiziționat biletele de acces și am mers în prima sală, mică dar valoroasă, Biroul colecționarului, o sală modestă unde în urmă cu 80 de ani la un birou din lemn masiv și un scaun impunător cu frumoase ornamente sculptate în lemn, în fața unei mici  biblioteci lucra acesta. Astăzi un Tabloul K. H. Zambaccian, autor Corneliu Baba, întâmpină musafirii. Pe pereți mai multe Nuduri și un Autoportret Theodor Pallady iar deasupra bibliotecii câteva Tablouri Natură moartă. Mergem apoi în Salonul Mare, fost Salonul Casei Zambaccian, ce se ridică pe cele două niveluri, cu Scara de acces la etaj pe o latură și Balcon pe celelalte trei. Este iluminat de un imens Candelabru, iar plafonul este susținut de grinzi masive din lemn terminate cu capete de animale fantastice. Aici se află Două scaune italienești din secolul 19, sculptate, un Șemineu decorat cu figuri umane și motive florale și Tablouri pictate de Nicolae Grigorescu printre care și un Autoportret. În colț, lângă scară, mai multe Picturi de Ion Andreescu.  

 Urmează Sala a doua, Holul spre Curtea interioară de altă dată, unde am găsit Chipuri de copii și Nuduri pictate de Nicolae Tonitza. Am trecut apoi în Sala a treia, un Vestibul unde sunt expuse picturi realizate de Ștefan Luchian, un Autoportret, mai multe Flori și cunoscutul Tablou Lăutul. Sunt expuse Portretele pictorului realizate de Camil Ressu și Traian Cornescu și câteva Statui, Cap de copil turnat în bronz de Constantin Brâncuși, Nud și Arcașul lui Oscar Han. Este ultima sală ce se vizitează la parter.  

Am revenit în Salon și urcând la Etaj pe o Scară de lemn cu balustrada sculptată și cu Tablouri de Ion Andreescu și Iosif Iser pe peretele pe care îl îmbracă am ajuns pe un Coridor lateral unde este amenajată o Galerie de Grafică, desene în creion și acuarele pe hârtie printre care un Autoportret Nicolae Grigorescu și un Nud de Camil Ressu.  

Am mers în Prima Sală din partea stângă, destinată Pictorilor străini, am admirat Tablourile lui Pierre Bonnard, Henri Matisse, Auguste Renoir, Alfred Sisley, Camille Pissarro, Andre Derain, Paul Cezanne, Pablo Picasso. Pe Coridorul cu care se continuă am văzut Tablouri de Eugene Delacroix, Jean B. Corot, Maurice Utrillo și am ajuns în A Doua Sală în care sunt expuse Picturile lui Gheorghe Petrașcu, „Autoportret cu beretă roșie”, „Portretul lui K. H. Zambaccian”, … și Sculpturi ale lui Corneliu Medrea și Milița Petrașcu. Pe Balconul din fața ei am văzut „Odalisca în Galben” și un „Portret de femeie” ale lui Iosif Iser. Am ajuns la A Treia Sală, ultima, unde ne-au întâmpinat „Femeia cu pălărie galbenă” și „Femeia pe canapea” pictate de Alexandru Ciucurencu și am văzut Picturi de Ion Theodorescu-Sion, Nicolae Dărăscu, Francisc Șirato, toate vegheate de Capul de Țigancă turnat în bronz de Frederic Storck.  

Am coborât în Salon, am mai privit, am mai pozat, și am părăsit clădirea muzeului, dar nu și Muzeul continuând plimbarea prin Curtea interioară plină de verdeață, colorată de hortensii și îmbogățită de Statui, „Maternitatea” și „Michelangelo” ale lui Corneliu Medrea, „Nicolae Iorga” a lui Oscar Han fiind printre ele.

Am stat prin Muzeu aproape două ore admirând tablourile, sculpturile și mobilierul vechi, mi-a plăcut mult, am încercat să descriu frumusețile văzute, o vor face mai bine pozele postate și mult mai bine o vizită la muzeu. Mergeți acolo și nu veți regreta!!

---

VIZUALIZĂRI: 210 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI