Trovantii din Costesti si altele

TIPĂREȘTE

"Mai nou, deoarece mi-am epuizat cele 99 de poze de la rubica de “filozofari turistice”, trebuie sa prezint un subiect turistic si-n “post scriptum” ca sa mai adaog cateva comentarii personale diverse. Altfel programul nu-mi afiseaza nici o fotografie".

Pe drumul de costisa ce duce de la Tg. Jiu la Rm. Valcea, langa localitatea minunatelor produse de artizanat, Horezu, se afla comuna Costesti. Horezu e vestit in Occident, la fel ca si Corundul de langa Praid, pentru ceramica sa, pentru ”hand-made”-urile sale, strainii prefera astfel de produse manufacturiere originale pentru a-si decora locuintele.

O mica paranteza

Tin minte ca in urma cu vreo “duzina de ani”, o trupa de eleve de liceu dintr-un an terminal din Franta, vizita Corundul, sat vestit pentru artizanatul sau diversificat dar si pentru farfuriile sale din ceramica neagra sau colorata, fabricate in gospodariile locale, in cuptoare aflate undeva “in curtea din spate”. O tanara eleva, care avea biznisul in sange, ma-ntreba (eu eram un fel de ghid translator) daca poate cumpara mai multe farfurii si sa le transporte in Franta. Vorbesc cu patroana de la pensiunea “Ilyes”, care ne si adusese cate un pahar de lichior si ceva prajiturele, daca e posibil asa ceva. Doamna nu prea stia romaneste, asa ca am tradus eu… “Igen, igen”! spune ea… ”Puteti lua si 100 de farfurii. ” “Pai voi reveni peste o luna cu prietenul meu, cu masina, ne cazam la pensiunea D-vostra, ca tare as vrea sa le fac cadou tuturor profesorilor si prietenilor mei cate o farfurie, sunt minunate”, zise frantuzoaica cu o voce mieroasa. Am vazut si faptul ca a studiat cu atentie intreg procesul de fabricatie si ne-a pus o sumedenie de intrebari. Am aflat insa de la instructorul clasei ce le insotea, ca astfel de artizanat e foarte valoros in Franta, o farfurie de 5 euro (aici), poate fi vanduta la ei si cu 50 de euro si ca fata vroia nu 100 ci 1000 de farfurii. OK. Comertu-i comert de cand e lumea, cine circula, speculeaza preturile mici de la noi si valorifica oportunitatea. Dar treaba asta cu farfuriile a fost un mizilic. Altceva ma intreabam eu deunazi, de ce am ramas noi fara 80% din pamanturile tarii (care apartin acum strainilor), pentru ca le-am vandut cu 50 de euro hectarul si ele valorau de fapt 500? Sau cum am ramas noi fara o treime din padurile tarii? Sau… sau…

Dar sa revenim la trovanti.

Trovantii

Ciudateniile naturii, care in alte tari sunt promovate cu surle si trambite, care sunt legate de legende, mistere si chiar fenomene paranormale, la noi sunt trecute la ”diverse” sau la rubrica daca “doriti cumva sa mai vizitati si… ”, sau ignorate. Trovantii nu apar oriunde in lume. E necesara o anumita structura a solului (fluide carbonatice poroase impregnate cu nisip) si un curs de apa, care sa le modeleze. Zburand odata de la Cluj spre Paris, am deschis si eu o revista cu multa publicitate. In revista, clujenii prezentau atractiile Parisului si francezii, pe cele ale Clujului. Ce era de vazut in Cluj? Gradina Botanica, centrul vechi (istoric) si Padurea Baciului, cea plina de mistere. Ciudateniile tarii noastre, au atras mai mereu turistii straini. Mitul lui Dracula, bisericile vopsite pe dinafara, cimitirul vesel de la Sapanta, valtorile din Maramures, Casa Poporului, casele si bisericile batute-n cuie de lemn, etc. Trovantii din Costesti, nu e singura ciudatenie insuficient valorificata. Chiliile rupestre de la Bozioru, din judetul Buzau, care pe langa formele lor ciudate, de coloane, de oua de dinozaur, de OZN-uri, mai emit si un fel de energie termica (ia puneti mana pe un megalit de-acolo si veti simti o senzatie de caldura). Sau mai exista si trolitii de la "Muzeul Palariilor de paie" din Criseni, de langa lacul Bezid (intre Sangeorgiu de Padure si Sovata), cu forme ciudate si care se gasesc chiar in raul Niraj, nu trebuie decat sa-i aduni.

P.S.

Oferta turistica a tarii noastre

Ce le prezentam noi strainilor? Mamaia, Poiana Brasov, Valea Prahovei, manastirile din Bucovina, Cimitirul Vesel, mitul lui Dracula, Delta si, mai nou, Casa Poporului si Palatul Primaverii. Muzeu Trovantilor, nu-l prea gasiti pe nicaieri, pe nici un pliant de dinafara. Iar pana la megalitii si constructiile rupestre de la Bozioru, e greu de ajuns, fara un satean care stie drumul. Muzeul de la Costesti, e-un muzeu in aer liber, intri fara plata. Acesta a luat nastere in anul 1996 si se zvoneste, ca insusi marele nostru Brancusi, care “cand era copil, paduri cutreiera”, a ajuns de la Hobita la Costesti si a admirat trovantii. Unele forme, ale marilor sale opere, ”Domnisoara (mademoiselle) Pogany” sau “Sarutul” sau “Cumintenia Pamantului”, au avut ca sursa de inspiratie, trovantii. Dar, a propos de ”Cumintenia Pamantului”, s-a deschis un cont public de donatii (in care nu prea s-au adunat bani) pentru ca sculptura sa intre din patrimonial privat, in cel national, statul va dona 6 milioane de euro, iar noi palmasii, restul, pana la 14 milioane. Nu stiu ce sa zic, aici nu prea sunt eu mare patriot, poate c-ar fi buna si-o copie, cu 8 milioane de euro, cred c-am putea face noi multe alte lucruri utile, spre exemplu sa redeschidem cele 96 de spitale inchise in urma cu ceva ani.

PS. Un coleg scria mai deunazi, un review despe “orasul de pe stanci, creat de cel mai renumit artist al lumii, NATURA”. Nimic mai adevarat! Tara noastra a primit de la Dumnezeu, unul dintre cele mai bogate patrimonii turistice si balneare din lume. Dar, pe care in mare parte, l-a distrus sau macar n-a stiut sa-l valorifice. Oamenii care trebuiau s-o faca, sau nu s-au priceput la valorificarea lui sau s-au gandit mai intai la beneficiul propriu.

Tot cam in perioada vizitarii trovantilor, am ajuns si printr-o alta zona superturistica, in Maramures, la Sighet, acolo unde se agata harta tarii in cui la orele de geografie, unde am vazut cateva biserici inalte, ce parca zgarie talpa cerului cu clopotnita lor, biserici ortodoxe construite in stilul celor din lemn. Glasul lor de arama, rasuna pana-n Ukrania, in care mai exista, ici-colo, si cateva comunitati care inca n-au uitat limba romana. Pe la Sapanta n-am mai trecut, cu toate ca o veste de ultima ora, ma anunta ca schelele de pe bisericuta din cimitir, au disparut si ea arata excelent. Am trecut insa in fuga pe la complexul monahal Barsana, intr-o zi cam extrasezonoasa si ploioasa si am vazut cam ceea ce vad in fiecare loc turistic din tara ce n-are acoperis deasupra capului. Lipsa turistilor. Se pare ca pe la noi, turismul se face, mai ales in sezonul estival. Turismul romanesc e meteo- si mai ales, heliodependent! Unii zic ca e usor sa pastrezi un lucru intact. Spre exemplu NATURA. Nu e chiar asa. E mai usor sa-l distrugi. Se pare ca noi am reusit sa distrugem salbaticul habitat al unei mari parti a raurilor de munte (microbarajele montane, impanzesc azi 70% din raurile de munte si nu asigura nici 1% din energia electrica a tarii). Am defrisat o treime din paduri iar drumurile tarii si statiunile balneare au fost lasate in paragina. Aflu in schimb despre unele tari care prezerveaza orice habitat turistic sau balnear oricat de mic si-l declara rezervatie naturala. Acolo n-ai voie sa-ti construiesti nimic, nici macar sa tai o aschie din vreun copac. Natura ne-ar fi putut ajuta si pe noi de-a lungul anilor, ca sa devenim o tara prospera. Teoretic. Aseara priveam un documentar despre salbaticul rau Nera, cascada minunata Beusnita, lacul Dracului, Ochiul Beiului, mini-cascada Bigar, valea Nerei. Care ar putea dispare, caci sunt cuprinse si ele in nu stiu ce plan energetic. Nera! Unul dintre ultimele rauri ramase ne -"umanizate" si nedistruse de catre OM. Mergeti acolo, sa vedeti aceasta vale minunata, pana cand mai exista! In documentar, exista si-un S. O. S., un apel lansat omenirii pentru a opri construirea de baraje pe Nera. Cine e de vina de toate acestea? Omenii, ar zice cei mai multi dintre noi. Cupiditatea lor. Mai ales cei ce conduc destinele turismului. Un exemplu personal. Prin anul 2004 si 2005, impreuna cu 2 colaboratori, am scris o carte si doua idei din ea, le-am pus in practica. Cu brevet. Prima, e vorba de o mini-salina de suprafata (mai calda si mai economica decat cele clasice). Ne-am gandit ca e mai simplu sa aducem salinele Praid, Turda si Slanic in fiecare localitate din tara, decat sa purceada omul cu copiii bolnavi spre ele. Nu dupa mult timp, dupa ce-a aparut vestea la TV local si national, a sosit la Tg. Mures, cineva de la directia Institutului de Balneologie. Ca sa ne laude. Am expus planul nostru, de a clona salinele in toata tara. “Wow, ce idee minunata! Va ajut! Cum sa nu? Dar mai intai decontati-mi drumul, masa si cazarea”. "Ajutorul" acelei persoane a fost de fapt raspandirea ideii noastre prin lume, prin expunerea ei in nume personal pe la cateva congrese internationale. Ne-am bucurat totusi ca persoana nu ne-a mai trimis si nota de decont de la congrese. Pentru a doua idee din carte, si anume ”ciubarul salin” (bai sarate la domiciliu), n-am mai cerut ajutorul nici unui for, am aplicat-o pur si simplu. Am ocolit oamenii de decizie. Timp de un deceniu am construit saline si ciubere in prostie, promovandu-ne noi singuri ideile. Astazi exista peste 100 de astfel de instrumente terapeutice sau de relaxare prin tara si afara, prin multe pensiuni sau hoteluri, care astfel, si-au diversificat oferta catre clienti.

Concluzie

Atunci ne-am dat noi seama (daca mai era cazul), ca niciodata nu e bine sa te duci intr-o audienta la vreu boss cu ideile tale ca vei iesi cu ale lui sau chiar fara ele.

Asa e si cu turismul, pana nu vor aparea in tara, cativa bosi altru-turisti (adica animati de un altruism turistic adevarat) care sa puna mai intai interesul comunitatii inainte de cel personal, nu vom deveni niciodata o tara “turistica”. Exista insa si cateva reusite in acest sens, caci unele foruri locale, de exceptie, (mai putin cele centrale), au reusit sa profite de oportunitatile eco-turistice sau balneoturistice locale, mai ales acum cand avem si acces la fonduri europene si sa le dezvolte, aceasta ducand apoi, la dezvoltarea, intreagii comunitati.

Intrebare

Daca Dubai-ul si-a transformat rezervele petroliere subterane (limitate), in turism si shopping, (nelimitate), ma intreb de ce n-am reusi si noi sa le valorificam pe-ale noastre, macar cele supraterane, in scop propriu. Cetatenii din Dubai o duc bine, au un venit minim garantat, iar pentru muncile “de jos”, isi permit sa angajeze straini. Noi, singura tara din Europa, "cu de toate"-munti (in care mai traiesc 4000 de ursi), cu iesire la mare, cu o delta, cu mii de izvoare cu apa minerala si multe statiuni balneare cu ape de toate felurile, sarate, termale, sufuroase, calcarose si carbogazoase, plus un subsol bogat in alte numerosese resurse minerale… detinem coada cozii la multe capitole, inclusiv la sanatate, nivel de trai si turism. Oare de ce? Eu stiu raspunsul dar tare m-as mai racori un pic daca v-ati da si voi cu parerea… Oare de ce tinerii de azi au pe buzele lor doar doua melodii... ”Go West” si de-abia tarziu, pe la batranete, dupa ce si-au trait viata si dupa ce-au strabatut intreaga lume, fredoneaza ”I wanna go home”?

https://www.youtube.com/watch?v=voIWNMnpDu8&list=RDvoIWNMnpDu8#t=0

---

VIZUALIZĂRI: 2111 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI