Muzeul Satului Maramuresean - Sighet

TIPĂREȘTE

Inainte de intrarea in Sighetul Marmatiei, pe dreapta, la aprox 300 m de soseaua principala se gaseste Muzeul Satului Maramuresean.

Taxa de intrare este 3 Ron pt adulti, deci extrem de “rezonabila”, dupa parerea mea.

Acest muzeu in aer liber dateaza din 1981 si reprezinta o adevarata rezervatie de monumente de arhitectura si civilizatie rurala din zona Maramuresului.

Muzeul recreeaza practic un intreg sat maramuresean, cu ulite principale, ulite secundare, poteci, etc, toate ducand catre biserica de pe dealul satului.

Toate locuintele sunt realizate in principal din lemn cioplit, asezate pe o baza din piatra cioplita.

Casele sunt si de tip mai vechi – Sec XVII – Sec XVII, dar si mai ”noi” – din Sec XIX.

Satul este de tip “multicultural”, adica sunt si case ale altor nationalitati -maghiara, ucrainiana, evreiesti, etc.

De asemenea, la fiecare casa, sunt si alte “constructii” tipice pentru orice gospodarie – nelipsita poarta maramureseana, grajd sau cotet pentru animale, “colejna” (adapost pentru caruta, lemne de foc, sau alte unelte agricole), presa pentru ulei, fantana, sura, chiar si “WC” de curte – vezi poza, etc).

Unele dintre case se pot vizita inauntru, se pot vedea aici diverse piese de mobilier – paturi, dulapuri, mese, dar si covoare, piese de port popular maramuresean, icoane,

In centrul “satului”, pe un mic deal – este biserica, care este cea mai veche constructie din acest muzeu (Sec XVI) si este adusa de pe Valea Izei, din satul Oncesti.

Satul cuprinde aprox 30 case, cele mai “impozante” fiind casele Cupcea, Tivadar, Bud, sau Iura.

Intr-una din case, spre iesire, intr-o sura este amenajata si o “expozitie” cu fotografii, articole, harti, panouri, etc care reprezinta “istoria” acestui muzeu, de la inugurare pana in zilele noastre.

Informatii complete despre acest muzeu gasiti aici

click aici

Si ca o “curiozitate” – care tine tot de satul maramuresean – pe drumul dintre Baia Mare si Sighet, am vazut in cateva locuri, la unele case in curte, cate un mic copac la care erau puse pe fiecare creanga cate o oala. Deci, practic copacul era “impodobit” cu multe oale (vezi ultima poza), de diverse culori tipatoare, iar noi ne-am tot intrebat ce reprezinta asta. La Muzeul satului l-am intrebat despre acest lucru pe cel care ne-a intampinat si ne-a vandut biletele si acesta ne-a spus ca este un obicei din partea locului, mai exact inseamna ca la aceea casa este o fata de maritat. De aici si vorba (zicea el) – “Du-te prin sat si unde sunt oale in pom, acolo iti gasesti tonta “.

Binenteles ca de aici a urmat o intreaga “dezbatere” pe drum - ce inseamna “tonta” si daca vine sau nu de la “toanta”.

---

VIZUALIZĂRI: 9154 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI