Muzeul Pălăriilor de Paie - unul dintre cele mai interesante obiective vizitate în acest an!

TIPĂREȘTE

În ultimii ani am avut ocazia să vizităm multe locuri interesante din țara noastră. Despre unul dintre acestea vreau să vă vorbesc în prezentul articol – este vorba despre Muzeul Pălăriilor de Paie, aflat în satul Crișeni din județul Harghita.

Calea de acces - Am vizitat ineditul muzeu în luna august a acestui an, însă obiectivul nu a făcut parte din planurile noastre inițiale de concediu. Pur și simplu s-a întâmplat să observăm un indicator spre muzeu și ne-am spus că trebuie să ajungem și noi acolo. Ne aflam pe DN 13A (între localitățile Praid și Corund), la 43 de kilometri de Odorheiu Secuiesc. Acolo există un drum secundar către localitatea Atid, precum și indicatorul spre Muzeul Pălăriilor de Paie de la Crișeni. Din acel punct până la muzeu mai trebuie parcurși 19 kilometri.

Drumul secundar (DJ 136A, după cum apare pe hărțile rutiere) este în mare parte neasfaltat și, pe alocuri, cam denivelat. Cu răbdare însă, am înaintat (am trecut prin localitățile Atia și Atid) și am ajuns în satul Crișeni. Localitatea Crișeni nu este foarte mare, iar cele câteva indicatoare ne-au condus repede către obiectivul nostru.

Pe gardul muzeului este afișat un scurt istoric al localității Crișeni – aflăm că primele atestări documentare ale localității datează din secolul XV, atunci când apare un sat independent care nu acceptă străini; satul este înconjurat cu un val de pământ, iar trecătorii erau nevoiți să plătească vamă (această cerință a rămas valabilă până în jurul anului 1800). Începând cu anul 1879 a apărut și s-a răspândit în această comunitate meseria de împletire și confecționare a pălăriilor de paie. Din cauza scăderii numărului de locuitori, Crișeni nu mai este comună, ci a devenit sat aflat în componența comunei Atid din Harghita.

Am mers pe lângă cele câteva tăblițe care urează vizitatorilor ”Bine ați venit! ” în limbi diferite și am trecut de poarta frumos sculptată, ajungând în curtea muzeului. Acolo am fost întâmpinați de către ghidul de la muzeu, care ne-a prezentat pentru început unele puncte de interes din curtea muzeului. Astfel, în partea dreaptă, lângă gard, se află o colecție destul de mare de troliți. Troliții sunt pietre de diferite forme și culori culese din albia pârâului Cușmed, lespezi șlefuite de natură în forme care mai de care mai ciudate. Ne-a amuzat piatra care arată vremea, prin explicațiile afișate lângă ea: ”Dacă piatra este udă – plouă, dacă este uscată – nu plouă, dacă este albă – ninge, dacă nu se vede – este ceață, dacă sare de sus în jos - cutremur... ” :).

Am trecut apoi pe lângă un strămoș al mașinilor de pompieri din zilele noastre și am ajuns lângă stâlpi cu numeroase indicatoare care arată distanțele dintre satul Crișeni și localitățile aflate în diverse colțuri ale lumii de unde au venit turiștii în vizită la acest muzeu. Am remarcat faptul că la muzeu au ajuns vizitatori chiar de la câteva mii de kilometri depărtare (de exemplu, Jean și Magdolna au sosit acolo de la 2850 de kilometri, din Franța). Aceste tăblițe indicatoare pot fi comandate și personalizate la muzeu.

Am fost poftiți apoi într-un foișor din apropiere, loc unde ghidul ne-a invitat să ne așezăm în jurul mesei și ne-a prezentat câteva detalii despre acest muzeu. Ne-a spus că obiectivul a fost deschis în data de 21.07.2001 într-o casă țărănească renovată. Familia proprietarului Szocs Lajos se află la a patra generație în fabricarea de pălării de paie și așa s-a născut ideea originală a realizării acestui muzeu. Ghidul ne-a mai precizat că vom putea admira modele de pălării de paie purtate în diferite locuri din țară și vom afla câteva detalii despre tehnicile de prelucrare a paielor și de realizare a pălăriilor.

Alături de ghidul nostru, am urcat treptele de piatră spre pridvorul locuinței-muzeu și am intrat pentru început în camera din stânga. În centrul încăperii se află o masă veche de lemn pe care am văzut o vază cu spice de grâu (materia primă pentru realizarea frumoaselor pălării), iar de jur-împrejur am putut admira pălării care mai de care mai frumoase. Există acolo expuse pălării pentru bărbați, femei sau copii; am văzut pălărie de cow-boy, pălărie cu streșini pentru femei, pălărie pentru fete, pălărie țărănească cu panglică maro, pălărie de preot, pălărie de cilindru, pălărie de fecior din Bezid. Un alt model interesant de pălărie care ne-a fost prezentat a fost o pălărie care se poartă încă într-un sat la vreo 20 de kilometri de Sovata; acea pălărie se numește pălărie de mireasă, însă o poartă mirele atunci când îi este dăruită de aleasa inimii sale înainte de nuntă. Ghidul ne-a mai explicat faptul că, în funcție de pălăriile purtate, puteau fi recunoscuți cei cu situații materiale bune, dar și oamenii de rând, cei care munceau pământul.

Pe lângă pălării, sunt expuse modele de împletituri frumoase din paie (vă veți convinge într-adevăr că erau frumoase din fotografiile pe care le voi afișa), dar și câteva calapoduri folosite în realizarea pălăriilor. Pe lângă împletiturile din paie și pălăriile expuse, nu trebuie uitate nici piesele de mobilier care introduc vizitatorul în atmosfera autentică a locuinței tradiționale.

Am trecut către încăperea din mijloc; acolo sunt prezentate obiecte decorative sau din cele folosite în viața de zi cu zi. Am admirat decorațiuni pentru Crăciun, mărțișoare, poșete, coșulețe pentru fructe, mileuri, suporturi pentru pus pe masă sau pe pereți, chiar și învelitori pentru sticle având forme diferite.

În ultima încăpere a muzeului ne-au fost prezentate etapele prelucrării paielor până în momentul obținerii pălăriei. Într-un colț este expusă o presă folosită la realizarea pălăriilor, iar pe pereți sunt afișate mai multe fotografii ce evidențiază etapele prelucrării paielor, de la transportarea și uscarea acestora, până la realizarea și presarea împletiturilor, cusutul și încheierea pălăriei, apoi împodobirea și chiar vânzarea acesteia în târguri și oboare.

Am mai văzut o mașină veche de cusut, dar și calapoduri sau fiare de călcat cu cărbuni (un astfel de model folosea și bunica mea în urmă cu aproximativ 30 de ani).

Probabil cea mai mare atracție a muzeului este reprezentată de o pălărie uriașă de paie, expusă tot în această încăpere. Această pălărie are doi metri în diametru și o greutate de 2,65 kilograme, iar pentru fabricarea ei s-au folosit 500 de metri împletitură de paie, precum și aproximativ 1500 de metri de ață.

Am încheiat vizitarea muzeului, însă ne-am mai plimbat puțin prin curte. Ghidul ne-a mai precizat că pe timpul verii, la muzeu se organizează tabere de împletit paie și de realizare de pălării; astfel, organizatorii încearcă să transmită acest meșteșug către generațiile viitoare.

Am ieșit din curte, nu înainte de a depune și noi 10 lei în cutia pentru donații aflată pe prispa muzeului. De fapt, muzeul se vizitează gratuit, însă sunt acceptate donații pentru întreținerea obiectivului. Noi am fost încântați de explicațiile oferite de ghidul muzeului și recomandăm tuturor vizitarea acestui obiectiv!

Cei care doresc să viziteze muzeul mai trebuie să știe că se poate ajunge acolo și dinspre localitatea Sângeorgiu de Pădure. Drumul pe ruta respectivă măsoară circa 16 kilometri și este la fel de prost ca și cel pe care l-am folosit noi. Dacă alegeți totuși să mergeți acolo dinspre Sângeorgiu de Pădure, nu ezitați să vizitați și castelul Rhedey sau lacul de acumulare Bezid (noi le-am vizitat într-o altă zi și le-am prezentat aici).

Alte informații despre localitatea Crișeni și despre interesantul Muzeu al Pălăriilor de Paie puteți lectura pe acest site!

Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 6784 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI