Vizită la Muzeul Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa”

TIPĂREȘTE

La începutul lunii iunie am ajuns pentru o zi la București. Am avut ceva treabă prin capitală, însă am reușit să îmbinăm utilul cu plăcutul, iar unul dintre obiectivele vizitate a fost Muzeul Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa”. Spre rușinea mea, eram ultimul membru din familie care nu călcase anterior pragul acestui important muzeu, așa că îmi doream cu atât mai mult să merg și eu acolo.

Am condus cu răbdare pe străzile aglomerate din București și am parcat mașina la vreo câteva sute de metri de muzeu, urmând ca în zece minute de mers pe jos să ajungem în fața obiectivului. Adresa exactă a muzeului este șoseaua Kiseleff, numărul 1, sectorul 1, București.

La intrarea în muzeu am trecut pe lângă o girafă în mărime naturală. Aș putea spune că acest animal reprezintă un element cu valoare de simbol pentru muzeul Antipa întrucât, în timp ce mă documentam pentru vizită, am tot văzut girafa prin diferite fotografii realizate de către cei care fuseseră deja acolo. ”Săpând” mai mult după diferite informații, am mai lecturat că acest muzeu a trecut printr-o restaurare generală în perioada 2008–2011, iar girafa a fost amplasată acolo începând cu reinaugurarea muzeului din toamna anului 2011.

În ceea ce privește clădirea muzeului, această construcție impozantă este considerată monument de arhitectură și este prima clădire din România proiectată și construită ca muzeu. Obiectivul a fost deschis în această clădire la data de 24 mai 1908, de către organizatorul său, doctorul Grigore Antipa. De altfel, cunoscutul savant a fost director al instituției vreme de peste cinci decenii, între anii 1893 – 1944. În anul 1933, Regele Carol al II-lea a decis ca muzeul să poarte numele savantului.

În holul de la intrare este expus un schelet de mamut, iar în partea stângă se află magazinul muzeului. Am coborât treptele către primul nivel al expoziției aflat la demisolul clădirii – este vorba despre dioramele grupate sub denumirea ”Biodiversitatea României”. Pe un panou de mari dimensiuni am lecturat că la nivelul Uniunii Europene sunt recunoscute unsprezece regiuni biogeografice, iar în țara noastră pătrund cinci dintre aceste bioregiuni: pontică (zona litoralului), stepică (zona de est, cu vegetație de stepă ori de silvostepă), continentală (zone montane joase, deal, podiș, câmpie), alpină (zonele montane înalte cu păduri de conifere și în amestec) și panonică (zona Câmpiei de Vest).

Mi-a plăcut mult diorama care evidențiază viețuitoare din Marea Neagră; impresionează silueta unui morun, însă nici somnul aflat în apropiere (pește din apele curgătoare) nu poate trece neobservat. De altfel, în afară de somn, mediul dulcicol mai este reprezentat, printre altele, de mreană, roșioară, crap, biban, știucă ori șalău. Informațiile afișate lângă fiecare dioramă completează în mod inspirat exponatele, iar din loc în loc poți folosi panouri infotouch pentru informații suplimentare.

Pas cu pas, am trecut prin dreptul scenelor cu viețuitoare iubitoare de apă, am ajuns la câmpie (am reținut câteva exemplare de dropie) și ”am urcat” pe vârfurile munților, acolo unde cuibăresc vulturii. Animalele au fost preferatele băiatului, fie că vorbim despre cerbi, vulpi, căprioare, mistreți, fie că amintim familia de lupi, caprele negre sau pe reprezentanții lui Moș Martin. În fața acestor diorame am zăbovit minute bune.

După alte câteva minute, am ajuns la o secțiune dedicată lui Emil Racoviță. Aflăm despre acesta că a fost zoolog, oceanolog și explorator de faimă mondială, dar și că este cel care a pus bazele biospeologiei. O vitrină cu fotografii de epocă, niște obiecte personale și macheta unui vapor pot fi studiate în această secțiune a muzeului.

Continuând turul de vizitare, am ajuns la peștera artificială amenajată la muzeul Antipa. Ne-a plăcut acest spațiu, mie mi-a amintit de Peștera Urșilor, un loc pe care nu l-am mai vizitat din copilărie. Din loc în loc, sunt expuse oase care arată faptul că peșterile au reprezentat adăposturi străvechi atât pentru oameni, dar și pentru anumite specii de animale (cum ar fi ursul de peșteră).

Următoarea secțiune a muzeului este numită ”Biodiversitatea Terrei”. Dioramele, prin viețuitoarele pe care le prezintă, ne-au purtat prin diferite colțuri ale planetei noastre. Am pășit cu grijă pe lângă urșii polari, ”am înotat” lângă rechini fioroși, i-am admirat pe simpaticii pinguini, lei de mare sau Latimeria, acel pește considerat a fi o fosilă vie (ce are înotătoarele ca niște labe). Se crede că Latimeria este o verigă pe scara evoluției viețuitoarelor, care demonstrează că unii pești s-au adaptat treptat vieții pe pământ, devenind apoi strămoșii tuturor viețuitoarelor de pe uscat, inclusiv ai omului.

Am mai văzut viețuitoare din jungla sud-americană, faună indiană, malaeziană ori din America de Nord sau Australia. Ne-au impresionat elefantul și simpaticii canguri, motiv pentru care i-am fotografiat din mai multe unghiuri.

Urcând treptele către etajul muzeului, privirile ne-au fost atrase de un diavol de mare expus pe perete, animal despre care am aflat că trăiește în zonele tropicale ale oceanelor.

Această secțiune poartă denumirea de ”Istorie Naturală”, iar exponatele sunt diverse. Răsfoind fotografiile realizate atunci, am revăzut o scoică gigant, precum și scheletul impresionant al unei balene cu cocoașă. Foarte frumos realizată este secțiunea dedicată savantului Grigore Antipa, cel despre care putem oricând afirma -pe bună dreptate- că este ”părintele acestui muzeu”. Spațiul este amenajat aidoma unei biblioteci și cuprinde (pe lângă diverse cărți), fotografii, biroul său și un bust al savantului.

Secțiunea mineralelor și a rocilor ne-a reținut atenția pentru câteva minute. Am mai avut în trecut ocazia să admirăm asemenea frumuseți, un loc dedicat lor fiind Muzeul ”Flori de mină” din stațiunea Cheia, județul Prahova. Există și o secțiune amenajată asemenea unei zone în care se realizează săpături pentru descoperirea diferitelor fosile, dar și o sală care pune în valoare (prin -probabil- miile de exponate prezente) dezvoltarea și diversitatea insectelor.

Nu lipsește nici prezentarea unor amănunte despre oameni, despre evoluția noastră ca specie de-a lungul timpului. Un panou evidențiază evoluția creierului uman prin comparație cu creierele altor viețuitoare de pe Terra (precum porumbelul, papagalul, struțul, bursucul, babuinul, urangutanul, aligatorul ș. a. m. d.). Ca formă și dimensiuni, mi s-au părut asemănătoare creierul delfinului și cel al urangutanului cu creierul uman.

Alte două panouri pun în evidență asemănările și deosebirile existente între craniul și inima omului și cele ale altor viețuitoare.

Un reprezentant al eschimoșilor și diferite fotografii care prezintă evoluția muzeului de-a lungul anilor au fost printre ultimele exponate pe care le-am admirat cu ocazia acestei vizite. Mai trebuie spus că din acel loc se deschide o perspectivă interesantă asupra zonei de la parter, prilej pentru alte câteva fotografii.

După ce am coborât (terminând astfel turul de vizitare), am mers la magazinul muzeului, de unde cel mic și-a ales un mic dinozaur ca suvenir pentru această vizită (nu mai rețin exact, parcă 20 de lei a costat). Vizita noastră la muzeu a durat aproximativ două ore (nu ne-am grăbit deloc).

În sălile de la parterul clădirii era organizată în acea perioadă expoziția temporară ”Venin – frumuseți de neatins”. Nu am vizitat această expoziție. Pentru a vedea acea secțiune existau tarife suplimentare: 15 lei/adult și 10 lei/pensionar, elev, student, copil. Prichindeii cu vârste mai mici de 3 ani aveau accesul gratuit.

Tarifele plătite de către noi au fost: 20 de lei/adult și 5 lei pentru cel mic. În plus, am mai achitat taxa foto în valoare de 10 lei; am primit un autocolant pe care l-am păstrat până la ieșirea din muzeu. Spre deosebire de alte obiective, valoarea taxei fotografice mi s-a părut rezonabilă așa că am plătit-o pentru a putea face câte poze am dorit. În ceea ce privește taxele foto sau video pentru profesioniști, acestea sunt foarte mari: 1240 lei/oră, respectiv 2480 lei/oră. Există și posibilitatea de a achiziționa un audioghid, pentru care trebuie să achiți 10 lei.

În ceea ce privește programul de vizitare, acesta diferă în funcție de perioada caldă sau rece a anului. Aruncând o privire pe site-ul muzeului, am aflat că, în prezent, obiectivul poate fi vizitat de marți până vineri între orele 10.00 și 18.00, sâmbătă și duminică între orele 10.00 și 19.00 (ultimul vizitator intră cu o oră mai devreme de închidere). În fiecare zi de luni, muzeul este închis.

Acestea fiind spuse, recomandăm tuturor vizitarea Muzeului Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa”!

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 2852 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI