Muzeul National Ajuleos - Lisabona

TIPĂREȘTE

Lisabona – Muzeul National Ajuleos

02.09.2011

In iunie anul acesta am fost in Portugalia, dintr-o intamplare, tinta initiala fiind cu totul alta.

Totul a inceput de la biletele de avion, cumparate prin martie.

Urmatorul pas a fost sa ma documentez. Temeinic, deoarece timpul meu liber este relativ limitat, ca sa nu zic limitat de-a dreptul si, in aceste conditii nu imi pot permite sa il pierd.

Asadar, m-am apucat sa caut tot ceea ce se putea despre Lisabona, obiectivele si imprejurimile ei.

Lisabona si imprejurimile mi-au facut o impresie foarte buna. Foarte buna!

Nu stiu cum e cu problemele legate de criza economica, dar pe unde am fost eu acestea nu se simteau: toti oamenii erau veseli, chefuiau prin carciumioare si terase, restaurantele erau pline, oamenii aveau numai zambet pe buze, asadar… cred ca le prieste criza!!!

Poate ar fi cazul sa luam si noi romanii lectii, sa ne priasca si noua, ce ziceti?!

In Portugalia am stat 5 zile.

Pe langa Lisabona am fost la Cascais, Estoril, Cabo da Roca, Sintra, Fatima, Bathala si Pestera Mira de Aire.

Avand in vedere impresia pozitiva cu care am ramas, am sa ma intorc in Portugalia ca sa vad si sudul tarii si deasemenea, sa merg pe coasta estica pana la Porto.

In Lisabona am vazut tot ceea ce mi-am propus, de la muzee, castele, monumente, parcuri, biserici, la cartiere si strazi.

Avand in vedere cele ce am vazut acolo, am tras concluzia ca obiectivele si locurile vizitate se impart in doua categorii: cele minunate, care sunt foarte popularizate si cele absolut minunate, care nu sunt popularizate mai deloc.

In acest moment am convingerea ca portughezii isi protejeaza cumva ceea ce au mai de prêt!

Pe langa muzica fado, ajuleos fac parte din insasi spiritul Portugaliei.

Ajuleos sunt placi de faianta, divers colorate, din care se alcatuiesc mozaicuri absolut fabuloase cu care sunt placate casele, bisericile, gardurile, totul…

Asadar, era inevitabil ca sa nu existe Muzeul National Ajuleos!!!

Dar credeti ca a auzit cineva de el? credeti ca avea multi vizitatori?

Va inselati: raspunsul este NU!!

Am vazut muzee de nici nu le mai stiu numarul. Dar un muzeu atat de spectaculos inca nu mi-a fost dat sa vad!

Initial, am vrut sa vedem muzeul in ziua cand ne-am intors de la Fatima / Bathala / Pestera Mira de Aire. Era devreme si am fi putut.

L-am rugat pe soferul cu care fusesem in aceasta excursie sa ne lase la intoarcerea in Lisabona in fata muzeului. Domnul a fost foarte uimit si cand va spun foarte, va rog sa credeti ca ne-a intrebat de mai multe ori ca sa fie sigur ca acolo vrem sa coboram.

L-am intrebat si noi uimite la randul nostru de ce se mira asa. Ne-a raspuns ca acela este muzeul lor, al portughezilor si nu multi straini ii calca pragul.

Asadar omul ne-a lasat la poarta muzeului, o cladire asezata dosnic undeva in apropierea portului, care nu prevestea nimic spectaculos! si bineinteles ca nu luasem in calcul faptul ca era marti, cand muzeul era inchis!

Deoarece am calculat ca vizita la Fatima, Bathala si Pestera Mira de Aire va dura mai mult, nu luasem in calcul posibilitatea de a vizita si acest muzeu in aceeasi zi, fiind un obiectiv pe care il aveam pe lista de obiective nu neaparat de vazut (in functie de timp).

Vazand noi si cum arata pe afara chia am zis ‘’nu-l mai vedem pe asta, nu poate fi cine stie ce’’ si acea dupaamiaza ne-am petrecut-o in vestitul cartier Bairo Alto, de unde ne-am umplut si de cumparaturi pe care nici nu stiam cum o sa le trecem prin aeroport avand in vedere ca nu aveam bagaj de cala. Dar noi le-am cumparat…. Si am ajuns si cu ele acasa !

A doua zi, ultima pe care am petrecut-o in Portugalia, aveam avionul la miezul noptii (nu va spun ca, pentru a nu stiu cata oara, de la aeroport am mers direct la servici!!).

Aveam progarmat ca in acea zi sa mai luam odata pulsul strazilor, si sa mergem in celebrul cartier futurist Oriente, construit de curant, cu ocazia expozitiei universale. Voiam sa vedem celebrul Oceanariu si sa ne plimbam cu telegondola, restul obiectivele de pe lista fiind atinse.

Am verificat lista sa vedem ce mai ramasese si, singurul obiectiv ramas, era Muzeul National Ajuleos. Acesta se afla relativ in drumul spre zona oriente.

Privirea pe care am adresat-o in acelasi timp eu prietenei mele si ea mie spunea: ‘’hai mai si la asta’’.

A fost cea mai buna hotarare, pentru ca ceea ce ascunde intrarea stearsa a muzeului este de neimaginat!

Ca sa ajungi cel mai facil este cu autobuzul. Autobuzul 718 va lasa chiar in fata muzeului. Mai puteti merge si cu tramvaiul 28 pana la statia Avenida Infante D. Henrique si apoi 5 minute pe jos.

O curte mica se afla la intrare. Un pom spectaculos cu flori mari si multe, portocalii, da o pata de culoare cladirii.

Am mers la casa de bilete. Un bilet costa 5 euro, dar exista reduceri pentru copii si batrani. Accesul se poate face in fiecare zi de marti pana duminica intre 10.00 – 18.00, cu ultima intrare cu o jumatate de ora inainte de inchidere. Informatii despre acest muzeu puteti gasi pe site-ul de aici, insa, credeti-ma nu va vor stimula cat sa ajungeti sa-l vedeti.

De asta si spuneam mai sus ca portughezii au locuri pe care par ca vor sa le pastreze doar pentru ei!!

Pe mine m-a facut sa-mi doresc sa ajung la el ceea ce citisem in prealabil despre ajuleos si cateva imagini pe care le vazusem.

Nu aveam de unde sa stiu ce poate sa se ascunda acolo!!

Si chiar se ascunde!!!

Muzeul fiinteaza in cladirea unui fost Palat. Acesta este compus din patru laturi cu o curte interioara in mijloc si are parter si doua nivele. Cladirea are si o biserica.

Ceea ce se poate vedea in aceasta biserica este absolute fabulos! niciun cuvant nu poate descrie ceea ce se vede!!!

Vizita este ghidata in sensul ca ti se indica prin placute indicatoare si sageti parcursul traseului.

Se incepe cu salile in care iti sunt prezentate ustensile, cuptoare si metodele prin care se obtin aceste bijuterii de faianta.

Adevaratele ajuleos sunt pictate manual. Azi exista si metoda automata, evident, dar cele pictate manual sunt absolute fabuloase. Bineinteles, nu sunt perfect drepte si nici modelul in cazul in care se repeta nu este redat perfect de mai multe ori, dar aceste ‘’defecte’’ nu sunt nici suparatoare, ba dimpotriva demonstreaza dorinta portughezilor si ambitia lor spre perfectiune.

Apoi, urmand cursul vizitei, sunt salile in care sunt prezentate ajuleos incepand cu sute de ani inainte, pana in present.

Sunt prezentate bucati si chiar fresce intregi de ajuleos.

Iar muzeul in sine e placat cu? ... ajuleos!!

Ajuleosul predominant este alb pictat cu albastru, dar nu lipsesc piese multicolore. Am observat insa ca albastrul este culoarea predominanta.

Si, la un moment dat, ajungi la capela: spectaculoasa! este fosta capela a palatului in care isi are sediul muzeul. Pe langa ajuleos aici impresioneaza si tavanul, absolut tot sculptat in lemn si pictat.

Intrarea in capela se face la unul dintre colturile gradinii interioare, pe partea dreapta a coltului.

Pe partea stanga a coltului este o alta intrare si, nu te astepti la ceea ce urmeaza.

Cea mai spectaculoasa biserica pe care am putut sa o vad vreodata!!

Nu exista un centimetru patrat care sa nu fie pictat, sculptat sau placat cu ajuleos.

Tavanul este pictat si are niste stucaturi absolut fabuloase. Partea de sus a peretilor deasemenea. Pictura este in genul Rafael.

Partea de jos a peretilor este imbracata in ajuleos.

Nu pot sa va descriu ceva atat de frumos!!!

MAGNIFIC!!

Este cel mai potrivit cuvant, dar nu poate cuprinde totusi, adevarul.

Inca nu s-a inventat cuvantul care sa defineasca ceea ce se vede acolo.

Nu degeaba se spune ca o imagine face cat 1000 de cuvinte. Si in cazul acesta oare, miile de imagini, in cate cuvinte ar putea sa fie descrise oare?

Imposibil…...

Am sa va rog sa vedeti imaginile si imi pare foarte rau ca nu au calitatea necesara pentru ceea ce ar trebui sa redea. Aparatul meu de fotografiat din acel moment era batran, facuse zeci de mii de poze si era …obosit! sper totusi sa apreciati continutul.

Am stat mult in aceasta biserica. Nu puteam sa ma dezlipesc pentru ca aveam senzatia ca pierd ceva: ma mai uitam inca odata si inca odata de la cap la coada!

Cand am continuat parcursul, am urcat la etaj si acolo alte sali minunate cam de aceeasi factura m-au impresionat deasemenea.

Surpriza a fost ca, intr-una dintre sali exista un geam semirotund, mare cat peretele: era un geam cu vedere directa in biserica despre care tocmai v-am vorbit!

Absolut spectaculos: vedeam acea minune de sus, dintr-o alta perspectiva. Acum puteam sa o cuprind pe toata cu privirea!

Absolut spectaculos!

Ma repet, dar…. Nu stiu ce cuvinte sa folosesc pentru a descrie adevarul!

Sali minunate cu ajuleos fabuloase, cu un parchet deasemenea minunat va vor incanta ochiul in continuarea parcursului.

Exista si un loc unde exista copia din carton, in marime naturala, a doua ajuleos reprezentand un barbat si o femeie din secolelele trecute si, drept amintire, puteti pune fata in locul special decupat si sa aveti o fotografie cu dvs in ajuleos.

La etajul superior veti descoperi in salile urmatoare ajuleosul modern ca sa zic asa si, intr-o alta sala imensa, o harta panoramica a Lisabonei (cred ca are peste 20 de metri) cu toate cladirile din oras reprezentate pe ea.

Foarte frumos.

Va repet, mi-a placut foarte mult si va indemn sa nu ocoliti Muzeul National Ajuleos, in cazul in care ajungeti in Lisabona!

---

VIZUALIZĂRI: 3449 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI