EXCELENT
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Muzeul National al Literaturii Romane (MNLR) // partea a 3-a – Tudor Arghezi
Informatii utile
Adresa Str. Martisor, nr. 24, sector 4, București, in zona Big Berceni. Se ajunge puct ochit punct lovit introducand adresa sau destinatia (casa Memoriala Tudor Arghezi) pe Google Maps sau pe waze. Programul de vizitare De marti pana duminica intre orele 9 – 17 in lunile 11 – 02 si intre orele 10 – 18 in lunile 03 – 10. Bilete. Preturi. Taxa de vizitare este 10 lei biletul intreg si 5 lei biletul redus.
Noi am avut bafta ca am fost aici de Ziua Nationala a Romaniei si vizitarea muzeului a fost gratuita. Ba mai mult a inclus o actiune inedita, un joc live gen “Rooms” , in care primeai o harta cu schita camerelor de vizitat si imagini cu obiecte din acestea, urmand a descoperi ce piese lipsesc in poze fata de realitate. Nu ne-am angrenat in jocul acesta, dar erau alti vizitatori, intre care si un copil de varsta scolata, care au participat cu toata implicarea. Eu am apreciat ideea ingenioasa, dar mi-as fi dorit mai degraba o ghidare prin muzeu.
Pentru a avea permisiunea de a fotografia am platit 15 lei.
Casa memorială „Tudor Arghezi”
La adresa indicata, trecem de poarta de la strada si in fata ni se deschide o adevarata ulita lata, interioara domeniului, pe care tocmai am intrat.
In stanga am admirat livada de pomi fructiferi imbracata in decor hibernal. La capatul caii particulare de acces se afla alta poarta si un anunt:
Bateti in toaca! Apoi intrati!
In stanga portii din lemn era un profil U metalic de care era agatat cu un snur gros de martisor un fel de piron mare, cu care sa “bati in toaca” .
Dupa aceasta a doua poarta ne-am trezit intr-o curte generoasa, cu un “” miniparculet”” , pe care aveam sa il vizitam mai tarziu. In stanga era o casa impozanta cu 2 etaje si langa aceasta inca o cladire, am crezut la inceput ca este o anexa oarecare a gospodariei.
O placa de marmura amplasata pe cladirea principala ne informeaza ca in aceasta casa a trait si a scris intre anii 1926-1967 Tudor Arghezi.
La parter aflam de oferta zilei si suntem invitati sa urcam la primul etaj unde incepe vizita. Nu ne lipseste din mana plansa colorata cu camerele si o lupa pentru identificarea elementelor jocului de care am scris.
In holul de la intrare era un obiect de mobilier gen birou, negru cu doua scaune si o soba veche.
Din hol intram pe prima usa la stanga de unde se deschid trei incaperi.
Cea mai din stanga si destul de mica era biroul, unde pe langa masa de lucru era o biblioteca plina ochi, un pat unde poetul se odihnea, un tablou, o icoana.
In mijlocul acestui spatiu era camera cu medalii. Aici gasim o biblioteca si mai mare, cateva tablouri mici inramate, dar si un chip sculptat si multe medalii.
In planul indepartat pe mana dreapta se deschide o camera mare, dormitorul. Pe patul matrimonial erau asezate mai multe papusi. In camera parchetul era acoperit cu covorase mici si vechi. Intr-un colt o soba veche alba incalzea candva dormitorul. Cateva tablouri, dar nu multe ca in celelalte case memorial vizitate recent, umpleua golul de pe peretii albi.
Revenim pe hol si continuam inainte dupa sagetile lipte pe jos. Trecem printr-o veranda mica in care admiram in alte doua biblioteci ticsite cu opera lui Arghezi.
Se continua cu holul scarii interioare. Accesul pe aceasta scara nu este permis. Este insa o noua ramificatie catre 3 camere.
Sufrageria era ocupata in buna masura de masa de mijloc, asa cum se obisnuia in acele vremuri. La fel ca si camera cu medalii si dormitorul aceasta avea vedere catre livada din fata curtii.
In camera de baie erau expuse cate obiecte care astazi nu mai sunt folosite in gospodarii, prescum sifoane vechi si tot felul de vase.
M-a surprins ca in casa era gazduit cee ace se numeste laborator. In doua vitrine erau expuse documente si medalii, iar in camera erau asezate lampi vechi, un cufar de vechi de calatorii si alte obiecte apartinand familiei Arghezi.
Ultima camera vizitata a fost una draguta, care trezeste nostalgii – camera cu jucarii. Aici era un pat din lemn pentru copil si jucarii precum ursuleti de plus, tutuloi, cum le spuneam eu cand eram mic, atat de diferite si modeste fata de ce produce astazi industria jucariilor.
La sfarsitul vizitei in casa principala, doamna ghid, care a avut initiativa acestui joc de cautare a diferite obiecte, specific acelor vremuri si apartinand casei Arghezi, ne-a invitat sa tragem cu ajutorul unui papagal artisanal doua bilete de papagal. Biletele noastre contineau versuri ale poetului. Pe ravasul meu scria:
Ne-am asezat alaturi si bratu-i m-a cuprins. Un luminis in mine parea ca s-ar fi stins. Ma-ndrept incet spre mine si sufletul mi-l caut Ca orbul, ca sa cante, sparturile pe flaut. “Tudor Arghezi – Toamna” .
Am crezut ca asta a fost toata vizita, dar m-am inselat. Coborand in curte am descoperit o cismea, cum erau multe in Bucuresti, dar si cusca lui Zdreanta, cel cu ochii de faianta, si mormantul celebrului catel al poetului.
In parculetul curtii, cum l-am numit undeva mai devreme, erau mormintele sotilor Arghezi si a surorii poetului.
In spatele casei se intinde alta livada si o zona cu stupi si o mica vie. Una peste alta, o gospodarie foarte mare, cea in care a trait si a creat ani buni Tudor Arghezi.
Si tot nu e tot! Desi nu ne-a indicat nimeni din partea muzeului, vazand niste tineri ca intra in ceea ce am crezut ca este o dependinta oarecare, m-am indreptat si eu intr-acolo. In fapt aceasta casa mai mica trebuie si ea vizitata pentru ca gazuieste tipografia “Potigrafu Martisor” . In tipografie se gasesc mai multe echipamente folosite pentru tiparirea cartilor in vremurile acelea, Arghezi insusi tiparind o parte dintre publicatiile sale, in special celebrele Bilete de papagal. Peretii imensei tipografii cu podea din caramida sunt incarcati cu scshite si caricature inramate, dar si cu mai multe exemplare de publicatii ziaristice.
Tudor Arghezi
Tudor Arghezi, pe numele sau adevarat Ion N. Theodorescu, s-a nascut in 1880 si a incetat din viata in 1967, ambele momente intamplandu-se in Bucuresti. A debutat la 16 ani si a avut o activitate literara foarte bogata.
In 1900 se calugareste la Manastirea Cernica, unde nu va sta insa mult.
Va avea primul copil cu poeta Constanta Zissu, care se va naste la Paris (1905), unde ajunge si el dupa nasterea copilului. Au urmat multe calatorii in Europa, evidentiate si in muzeu.
Se va reintoarce in tara in 1910. In 1916 se casatoreste cu Paraschiva Burda. In 1919 este inchis la Vacaresti impreuna cu Ioan Slavici si alti oameni de litere.
Din casatoria cu Paraschiva, in 1924 se naste Mitzura Arghezi, al doilea copil al poetului, iar un an mai tarziu si cel de-al treilea copil.
Domeniul unde se afla muzeul are o suprafata de aproape 18 mii m si aici Arghezi va locui cea mai mare parte a vietii. Aceasta zona s-a numit Dealul Martisorului.
Urmeaza perioada literara cea mai profilica a lui Arghezi in care publica volumul Cuvinte potrivite, Bilete de papagal (3 serii) si Icoane de lemn.
In 1934 castiga premiul national pentru poezie. Dupa publicarea pamfletului, Baroane, este din nou inchis pentru cateva luni.
Au urmat mai multi ani in care a intrat intr-un con de umbra, fiind reabilitat in 1954.
La implinirea varstei de 85 de ani, in anul 1965, a fost celebrat ca si poet national, iar Universitatea din Viena i-a inmanat premiul “Herder” .
Recomand
Mi-a placut mult acest muzeu. Aceasta casa, aceasta proprietate are acel ceva al ei si de fapt “” un ceva al lui Tudor Arghezi”” si aici il regasim pe scriitor la tot pasul prin ceea ce s-a conservat in muzeu.
 
Numai bine!
1.12.2020 # # # # Pe perioada vizitei uiti de tumultul Bucurestiului de astazi si te poti transpune in lumea lui Arghezi. # Interesanta idea de a identifica obiecte din muzeu, astfel apropiindu-te probabil mai mult de ceea ce a apartinut scriitorului.
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
Mi-a placut conceptul
Trimis de Dan&Ema in 06.12.20 15:58:35
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Dan&Ema); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 44.44225850 N, 26.09501170 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Dan&Ema: Am locuit mulți ani într-o zonă a Bucureștiului destul de apropiată de Mărțișor și obișnuiam să merg împreună cu colegii de clasă în vizită la Arghezi primăvara, când curtea era plină de copaci înfloriți frumos mirositori. Îmi amintesc mai mult de ei decât de exponatele din muzeu...
Totuși m-au impresionat la vremea aceea biroul masiv din lemn sculptat și jucăriile, în special păpușile Mitzurei. Ah, și cușca lui Zdreanță, cel cu ochii de faianță...
Păcat că ai vizitat muzeul iarna, casa și curtea sunt mult mai bine puse în valoare în sezonul cald, înconjurate de verdeață.
Felicitări pentru vizită și review!
@Carmen Ion:
Sarut mana, Carmen!
Sigur, ai dreptate! Primavara, vara si toamna curtea si livezile trebuie sa fie pline de viata, de verde, de culoare.
Am perceput acest loc ca unul unde esti bine primit, fie si daca vrei sa admiri numai curtea fara sa vizitezi casa.
Am si vazut catuva tineri care au intrat in curte, nu si in casa memoriala.
Sunt organizate mai multe activitati pentru elevi, peste an, din ce am aflat, ceea ce este laudabil.
Multumesc de vizita si ecou! Numai bine si sanatate! ????
Mi-a plăcut la Mărțișor! Este mare și frumos, atât terenul dimprejurul casei cât și casa. Odăile sunt bine păstrate, mobilierul este din lemn masiv și sculptat, așa cum îmi place mie! La fel de mult mi-au plăcut sobele, bibliotecile, încăperile ce par a fi încă locuite!
Terenul de la Mărțișor a fost cumpărat în 1926, iar după asta, pe parcursul a 15 ani, a fost terminată și casa. În anii de după al II-lea război Arghezi și-a întreținut familia și din vânzarea cireșelor din livada proprie.
Îmi amintesc că la examenul de bacalaureat pe care l-am susținut în 1967, am avut de ales - la Lb. Română - între Arghezi și Eminescu. Mie mi-a plăcut atât de mult Arghezi încât l-am ales pe el! (și-am luat notă bună)
Puțini știu (poate) că numele adevărat al lui este, de fapt, Ion N. Theodorescu și că:
”El şi-a luat pseudonimul de la Argesis, vechiul nume latin al râului
Argeş în îmbinare cu numele de familie al tatăului – Theodorescu-Tudor.
(citat din” Radio România, Agenția de presă RADOR” , din 14.07.2017)
Eu știam că el și-a semnat întraga operă sub pseudonim, știam și numele lui adevărat, dar n-am știut că este un derivat latin vechi al râului Arges!
Am trecut de multe ori ori pe lângă „Mărțișor” , dar nu m-am învrednicit să-mi fac timp să intru și în curtea lui! Sper ca în primăvara următoare să ajung și acolo!
Felicitări pentru review și pentru poze! Pupici
@doinafil:
Excelent ecou, Doina! Multumesc pentru completari.
Casa de la Martisor este o vila imensa cu peste 20 de camere. Are parter plus doua etaje. Toata vizita se desfasoara la primul etaj. Mobilierul din casa si bibliotecile mi-au placut si mie. O surpriza placuta a fost curtea si livezile care aratau ca o gospodarie de la tara desi domeniul este in capitala.
Multumesc pentru lectura si ecou, va urez sa vizitati la primavara sanatosi muzeul. Numai bine! ????
Frumos articol despre o casa memoriala unica in capitala noastra, atat de zgomotoasa si aglomerata! Martisorul si-a pastrat farmecul patriarhal, este un colt in care poti sa respiri, sa te odihnesti, sa-ti aduni gandurile si, de ce nu, sa te gandesti la anii copilariei noastre cand Bucurestiul arata altfel. Si eu te indemn sa mergi acolo primavara, la vremea cand infloresc ciresii plantati de poet si la inceputul verii cand se coc ciresele. In anii cu recolta bogata, ciresele se vand la poarta, ca pe vremea cand Tudor Arghezi locuia acolo. Te poti interesa la telefon... Ciresele lui Arghezi sunt grozav de gustoase, rar gasesti asa ceva in pietele bucurestene si in plus sunt bio, asa cum se poarta acum! Denisa va fi incantata sa manance din ciresele poetului...
Sanatate multa!
@Floria:
Ce frumos si convingator suna indemnul de a vizita casa Martisor primavara si vara.
Locul acela, curtea mare cu livada si stupi, amintesc intr-adevar de Bucurestiul fara cladiri din sticla.
Eu am copilarit in Bucuresti la curte, si chiar daca era mica, era plina de flori, gardurile imbracate in trandafiri, iar in curte aveam rosii, ardei, castraveti, stupi de albine.
Cu parfumul erau responsabile regina noptii si buna dimineata, iar muscatele faceau cu ochiul de la geam. Cainii si pisicile erau partenerii nostru de joaca, din cotet luam ouale proaspat ouate.
La Arghezi se pastreaza curtea cu tot ce are ea si tare as vrea sa mananc din ciresele lui Arghezi.
Multumesc de ecou, mi-a trezit amintiri frumoase! Numai de bine! ????
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2022 Muzeul Naţional al Literaturii Române la a 65-a aniversare — scris în 04.06.22 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Dec.2020 Muzeul National al Literaturii Romane (MNLR) // partea a 5-a – George Bacovia — scris în 27.12.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Dec.2020 Muzeul National al Literaturii Romane (MNLR) // partea a 4-a – Anton Pann — scris în 20.12.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2020 Muzeul National al Literaturii Romane (MNLR) // partea a 2-a – Minulescu — scris în 30.11.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Nov.2020 Muzeul National al Literaturii Romane (MNLR) // partea 1 – Rebreanu — scris în 27.11.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2017 Muzeul Național al Literaturii Române din București în casă nouă — scris în 22.05.17 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Nov.2012 Casa Scarlat Kretzulescu - Muzeul Literaturii Române — scris în 25.05.13 de Diaura* din BUCURESTI - RECOMANDĂ