Muzeul Aviatiei Romane, de la incantare la dezamagire

TIPĂREȘTE

Aveam de gand de ceva vreme sa merg sa vizitez Muzeul Aviatiei Romane din Bucuresti click aici, insa la inceputul saptamanii m-am hotarat pentru acest sfarsit de saptamana, asa ca mi-am luat baietii de mana si hai acolo.

Vazusem locatia in cateva randuri, trecand pe acolo cu masina, pe strada Glucozei, foarte aproape de intersectia cu Barbu Vacarescu.

Inca din fata intrarii te intampina un avion destul de prafuit, langa poarta de intrare unde doua bariere amarate stau inchise.

Dupa circa 50 de metri am ajuns la intrarea propriu zisa in curtea muzeului, unde doi „vajnici” pazitori de la o firma de profil te asteapta in spatele unui lant ruginit care tine loc de bariera.

Unul din cei doi pazitori, pe rand, conduc vizitatorii circa 100 de metri pe aleea de la intrare pana aproape de cladirea muzeului, dandu-ti indicatii pe unde trebuie sa intri, cu toate ca este singura intrare posibila.

Pe la mijlocul aleii pe partea stanga, pe spatiul verde in spatele liniei pomilor, se vedea bustul lui Aurel Vlaicu, iar langa intrare bustul lui Traian Vuia.

Tot pe aceasta alee vedem cladirea in care a functionat Scoala de Meseriasi Militari ai Aeronauticii, devenita acum cladire administrativa.

Pe drum, insotitorul ne arata pe cladirea muzeului imaginea stilizata a unui zburator, spunandu-ne, adresandu-se copiilor, ca este „Icar, zburatorul legendar”.

Intram. Holul de la intrare aproape te impresioneaza prin nou si modern, fiind vizibila modernizarea foarte recenta.

In prima sala dupa intrare am vazut busturile lui Henri Coanda si Aurel Vlaicu. Aici ne-a asteptat o angajata a muzeului care ne-a condus aproape pe toata durata vizitei si ne-a dat unele explicatii.

Au urmat spatii special amenajate pentru Conrad Hass, cel care a inventat rachetele cu mai multe trepte, Traian Vuia, Henri Coanda si altii.

Am vazut prototipul primului aparat de zburat al lui TraianVuia dar si modelul avionului cu reactie al lui Henri Coanda, care te privea din coltul standului sau, de la distanta putand fi confundat, cu putina imaginatie, cu Michael Jackson (veti vedea fotografia de la fata locului).

La fiecare stand puteai vedea cateva dintre obiectele personale, sau fotografii originale, insemne, medalii, documente, brevete si multe altele.

Trecand pe langa foisorul de observatie in miniatura, asemanat cu o colivie la inaltime, am vazut avioane militare cu si fara reactie, planoare si avioane sanitare, uniforme din vremuri trecute, tunuri antiaeriene si munitie de lupta, dar si cele montate pe avioanele de lupta, radiolocatoare, toate din perioada anilor celui de-al doilea razboi mondial.

Toate acestea intr-o sala dezafectata unde macaraua portabila avea placuta „scoasa din uz”.

Insotitoarea ne-a indicat sa urcam sa vedem si etajul, care de fapt este un fel de balcon de jur imprejurul salii principale, unde am vazut fotografiile comandantilor aviatiei romane lipite pe un panou (care nu ajungeau pana in zilele noastre), uniforme ale unor celebri comandanti sau piloti, medalii, fotografii din aer ale Bucurestiului, etc.

La capatul salii, dupa ce am coborat, desigur, ne astepta insotitoarea noastra care ne-a condus pe o „alee” refacuta in stilul Bucurestiului din perioada interbelica, cu pavaj, lampi, magazine, chioşc de ziare, cafenele, cinematograf, redand un pic din peisajul orasului vechi, dar rece, lipsita de caldura si fara sa-ti redea suflul vieti de odinioara.

Tot aici se afla croitoria „La Principele Bibescu” in care se lucrau uniformele aviatiei romane impreuna cu ceaprazurile care dadeau eleganta si prestanta uniformei militare.

Nu am reusit sa aflu originea acestei croitorii, dar se pare ca a apartinut printului George Valentin Bibescu.

La capatul acestei alei este o vitrina cu desene, decupaje si modelaje din plastilina din zilele noastre, realizate de copii ale cadrelor militare aflate la gradinita administrata de MApN.

De aici intri catre urmatoarea sala, de fapt al doilea hangar, in care se aflau avioane mai moderne, din perioada 1959-1970.

Centre de comanda cu pupitre de radiolocatie, camera de odihna, avioane, bombe intregi sau sectionate, rachete, motoare de avion, precum si un scaun de catalputare.

Tot interiorul este cuprins intr-un semiintuneric rece, neprietenos, sau mai bine zis in semiobscuritate in care se afla toata administrarea muzeului (asta este concluzie trasa mai tarziu).

Din ultimul hambar, insotitoarea ne-a facut concesia de a ne deschide o usa ca sa nu mai ocolim pana la usa pe care am intrat, de aici incepand periplul nostru in aer liber. De ce nu ar fi fost acela traseul normal de parcurs?

Avioane, elicoptere, rachete, statii de radiolocatie, toate intr-un peisaj deplorant.

Avioane MIG si IAR, elicoptere PUMA cat se poate de vechi, cu sau fara roti umflate, cu usi care nu stateau bine inchise, murdare, scrijelite sau pline de praf. Singurele vehicule proaspat vopsite si cu roti umflate erau camioanele cu radar si tunurile antiaeriene, probabil scoase din uz odata cu aderarea Romaniei la NATO.

Cateva elicoptere ale caror pale stateau frumos ordonate pe iarba in fata elicopterelor, dar si faimosul MIG 29 care iti denota maretie si putere.

Aici s-a terminat incantarea si incepe dezamagirea de care pomenesc in titlu, pentru ca muzeul in ansamblul lui, luat ca valoare a exponatelor, amplasament, suprafata, potential, este o adevarata incantare, o imensa sursa de informatie si de cultura, este un muzeu al aviatiei unei tari care are o puternica istorie aviatica in spate, cu inventatori si inovatori, cu piloti remarcabili, cu Vuia, Coanda si Vlaicu, cunoscuti si recunoscuti in intreaga lume.

Dar degeaba ai o asemenea valoare istorica si un astfel de potential daca nu esti capabil sa te mandresti si sa pastrezi ceea ce ai. Ma refer la administratorii acestui muzeu, care parca se multumesc, cel putin aparent, cu faptul ca muzeul ar putea sa dispara.

Daca hangarele sunt ingrijite, curtea este jalnica.

Cum se poate sa prezinti in Muzeul Aviatiei Romane, adica acolo unde totul trebuie sa fie la superlativ, avioane si elicoptere cu rotile dezumflate, ruginite, alei din pamant, cimitir de vechituri? Da, la marginile curtii se pot vedea multe caroserii ruginite, un adevarat cimitir de masini militare. Pozele sunt foarte sugestive.

Nu vezi un avion mai modern, de transport persoane, civil sau militar, macar un renumit AN 24. NIMIC.

Ce poti sa spui cand fatada si prima incapere a muzeului sunt frumos si recent vopsite, iar partea laterala a muzeului este ca vai de lume.

Ce imagine sa-si faca cineva cand vede chiar la poarta de intrare in curtea muzeului un panou in care afisele stau intr-un colt, iar panoul din fata intrarii are programul de vizitare la 45 de grade (inclinare, nu Celsius), cand intrebi de pliante sau brosuri, contra cost si ti se raspunde ca nu sunt si ca nu exista astfel de materiale.

Degeaba ai ghid profesionist si amabil, personal de paza care te insoteste pana aproape de usa muzeului, probabil sa te apere de cainii din curte, daca tu, administrator nu faci nimic sa intretii, sa dezvolti si mai ales, sa promovezi bogatia de care dispui.

Exponatele din interior erau prezentate pe stative, dar cele din exterior lipseau in marea lor majoritate, iar acolo unde erau lipseau de regula explicatiile.

Istoria muzeului este relativ recenta, acesta fiind infiintat in 1990, locatia actuala fiind deja a treia dupa cea de la aeroportul Baneasa.

Programul de vizitare este de marti pana vineri intre orele 9. 00-16. 00, iar sambata si duminica intre orele 10. 00-17. 00, intrarea fiind libera si fotografiatul/filmatul la fel.

Vorbind cu personalul de la muzeu, pana la ora pranzului intrasera circa 60 de vizitatori, dar in zilele frumoase si calduroase sunt circa 100-150 pe zi. Sambata si duminica. In timpul saptamanii viziteaza doar elevii in grupuri organizate.

Ieri, adica sambata, fusesera cam 150 de persoane cu toate ca vremea nu a fost prea frumoasa, dar fusese expozitie de masini de epoca. Deci majoritatea a venit pentru masini, nu pentru avioane si elicoptere. Dar chiar si asa e bine, pentru ca, probabil, au mai vazut si cate ceva din Muzeu, poate chiar pe tot. Ar fi un mod de a atrage vizitatori si de a face reclama, dar unde ii aduci, in ce conditii si ce sa vada?

Erau grupuri care discutau de constructia de case pe acel loc, si asa mi-am adus aminte de articolele din presa. Se spune ca Primaria sectorului 2 isi doreste ceva terenuri de acolo pentru constructia de locuinte. Probabil un alt cartier rezidential. Potentialul este mare si utilitatile exista, asa ca de ce nu s-ar construi.

Pe de alta parte, MApN spune ca nu este vorba de suprafata pe care se afla muzeul, ci alte suprafete de acolo, nefolosite. De ce nefolosite? De ce nu se dezvolta muzeul sa aiba mai multe exponate: avioane, elicoptere, antiaeriana? Ajungem din nou la interesul acordat pentru bunul comun, care nu exista. Trist dar adevarat.

Cu toata deziluzia lasata, va recomand sa mergeti si la acest muzeu, pe care s-ar putea sa nu-l mai vedeti, daca interesele imobiliare vor fi mai presus de istoria neamului romanesc.

P. S. : daca cititi cu atentie site-ul muzeului, va veti da seama ca este neactualizat din anul 2004.

PPS: am uitat sa va spun ca elicopterele „libelula” cum imi place mie sa le spun, au interiorul la fel de vechi si de uzat ca varsta aparatului de zbor, nefiind reconditionat nimic. In plus, poti vedea cuiburi de pasari in interior.

La plecare stateam de vorba cu personalul de paza, acestia spunand ca este deja trasat locul in care se va construi o biserica in curtea Muzeului. Pentru ce? Poate pentru viitorul cartier rezidential?

---

VIZUALIZĂRI: 18574 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI