Agricultura.... la muzeu, în Slobozia

TIPĂREȘTE

Agricultura, o ocupație ancestrală care asigură cea mai mare parte din hrana oamenilor, o bătaie de cap pentru unii, sursă de venit pentru alții. Agricultura = muncă asiduă.

Ne îndreptăm spre Galați, spre Hotelul Faleza by Vega (vezi impresii) care avea să ne fie gazdă în timpul minivacanței de 1 Mai petrecută în orașele dunărene Brăila-Galați. Ca de obicei nu căutăm să mergem direct spre unitatea de cazare, ci încercăm să mai vizităm câte ceva pe parcursul drumului. După studiul hărții ne apare în cale Muzeul Național al Agriculturii din Slobozia, un oraș nu prea mare, „capitală” a Ialomiței. Chiar dacă azi urbea nu ne spune mare lucru să ținem cont că are rădăcini străvechi, din epoca romană.

Info acces. Cunoșteam existența acestui muzeu de mulți ani astfel că am profitat acum de direcția urmată pentru a vizita această instituție deosebită. Muzeul e deschis de marți până duminică, în intervalul orar 09.00-17.00 (în zilele săptămânii) și 08.00-16.00 (în weekend). Prețul unui bilet este de 8 lei/adult, foto gratis. Am primit bilete personalizate de la standul aflat la parter, loc unde se găsesc și suveniruri tematice ori nu.

Locuri de parcare găsiți pe bulevard sau pe strada laterală (Mihail Sadoveanu). În fața muzeului se află Centrul de Informare Turistică Slobozia, iar în apropiere o mare platformă comercială.

Pe lângă muzeul propriu-zis se mai pot vizita în perimetrul acestuia biserica de lemn „Sf. Nicolae” (mijlocul anilor 1700), casă tradițională de pe la 1900 (închisă pentru restaurare) și alte diverse anexe/obiecte (hambar, colac de fântână din piatră, instalații meșteșugărești).

Vizita la muzeu

Am fost însoțiți în timpul circuitului muzeal de o doamnă muzeograf care s-a dovedit a fi un ghid excelent. Clădirea cu etaj, fost magazin de mobilă, abia face față numărului mare de exponate care se află în patrimoniul muzeului. Instituția reușește să îmbine într-un mod reușit elemente de tehnologie țărănească, cu obiceiuri agrare și instalații mecanice de tot felul (arheologie industrială).

Parterul este ocupat de colecții de unelte manuale, dar și mașini agricole, de piese de ceramică, elemente de etnografie și de tradiții ce au legătură cu activitatea de cultivare a pământului. Atrag atenția colecțiile info-documentare donate de urmașii unor mari proprietari de pământ din zonă: Dumitru N. Seceleanu, Aureliu I. Popescu (ctitorul fermei model Perieți), Nicolae D. Cornățeanu etc.

Obiectele expuse sunt oarecum grupate pe categorii ilustrând ocupații tradiționale: agricultura, pescuitul, albinăritul, morăritul, dar și îndeletniciri de „socializare” : găzduirea călătorilor – hanul sau muzica – lăutarii de altădată.

Colecția de utilaje agricole (tractoare, batoze, locomobile, vânturători etc.) este situată tot la parter într-o hală destul de mare, dar insuficientă pentru a etala toate aceste comori mecanice. Tractoarele „antice” sunt incredibile, adevărați monștri de metal care reușeau să miște utilaje agricole având 25-30 de cai putere. Unul din cele mai vechi este un Fordson din 1923 (fabricat în SUA, 23 cp), urmat de un International Harvester Mc. Cormick (30 cp, motor cu aprindere prin scânteie, 4 cilindri), fabricat undeva între 1926-1928. Alte mărci care au fost prezente în perioada interbelică și imediat după pe teritoriul românesc și sunt acum expuse în hală: Lanz Bulldog, Deutz, H. S. C. S. și Hart Parr.

Nu lipsesc batozele, acele mașini agricole fixe puse în mișcare printr-o curea de transmisie de o sursă de putere (locomobil, tractor) care separă bobul de grâu de restul plantei. Cu adevărat piesă de muzeu este o batoză Hofherr-Schrantz produsă în 1918 la Budapesta. O asemenea mașinărie de la muzeul din Slobozia a fost utilizată în pelicula „Moromeții” și nu numai.

Hala e arhiplină de tot felul de unelte agricole din lemn și fier, acționate manual sau mecanic, locomobile, trioare, vânturători și altele. Vedem și tot felul de atelaje hipice (căruțe, care, cărucioare), mijloace de stins incendii (diverse modele de pompe) și cântare de felurite dimensiuni.

Etajul muzeului e ocupat de o serie de „diorame” , dacă pot să le numesc așa, scene ce reproduc toate instituțiile existente într-un sat/comună. Cei care au prins și alte timpuri vor recunoaște în aceste decoruri tematice obiecte utilizate în acele vremuri – o experiență interesantă. Astfel avem de-a face cu următoarele instituții/ateliere/locuri: fierăria (foalele din piele impresionează), atelierul de pantofar (obiecte originale donate muzeului), atelierul de tâmplărie (strungul de lemn are aproape un secol vechime), atelierul de croitorie (numeroase mașini de cusut), școala (bănci fixe de lemn, tăblițe de scris), băcănia (multe cutii metalice), primăria (din care nu lipsește tricolorul și ceasul de perete), poșta (centrala telefonică manuală, mașină de scris, telegraf, cântare și celebra cutie poștală roșie), biserica (piese vechi de lemn și metal, icoane), brutăria (cuptorul și minunatul țest), frizeria/bărbierul (pămătuful și nelipsitul brici, sticluțe vechi de parfum), ceasornicăria (drăguțe ceasurile CFR și cele cu „cuc” ), măcelăria (cântare deosebite), atelierul de olărit (o roată de olărit din zona ialomițeană, diverse vase de lut), studioul foto (colecția de aparate foto însumează vreo 30 de instrumente specifice), fântâna (felurite obiecte pentru transportat apa).

Turul etajului se încheie cu o zonă dedicată unei locuințe tradiționale și obiceiuri familiale (naștere, nuntă, înmormântare). Privim cu admirație țesăturile viu colorate și modelele așternute pe textile, războaiele de țesut (orizontal și vertical), bucătăria complet utilată (frumoase vasele din metal și cofele de lemn), copturile specifice diverselor ritualuri.

Concluzii. În acest muzeu din Slobozia găsim un patrimoniu fantastic, cu exponate pe care le mai cunosc doar unele generații, restul având neapărat nevoie de ghidaj. Descoperim o lume care aproape a dispărut sau s-a transformat (a evoluat?). Nu ocoliți aces muzeu dacă vă aflați pe pământuri ialomițene.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 588 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI