Identitatea unui oras – Muzeul “Ioan Raica” Sebes

TIPĂREȘTE

Acest titlu vine de fapt de la numele filmuletului pe care il rog pe web sa il ataseze articolului youtube pentru ca mi se pare ca intradevar un muzeul al orasului reprezinta identitatea acestuia, fie ca vorbim despre istorie sau oameni si realizarile lor.

Asa cum va povesteam in prima zi de plimbare a mea prin Sebes - vezi impresii, am remarcat acest muzeu de fapt il localizasem inca dinainte sa ajung acolo, acum doar am mers sa vad pe unde este, curiozitatea mea cea mai mare de a-l vizita venind din citirea acestui articol scris de @bogumil -vezi impresii care a povestit cu lux de amanunte muzeul. Sa repet cu la fel de multe amanunte imi va fi greu, am sa va spun insa ce am retinut eu de acolo (asta daca nu mentionez o mana de nuci culese din gradina si al caror gust il simt si acum).

Asadar Muzeul Municipal “Ioan Raica” se afla situat in strada Mihai Viteazul, nr 4, adresa oficiala cclbsebes.ro/muzeul-munic ... ioan-raica.html. Program de vizitare de marti pana vineri 8.00- 16.00, sambata, duminica 10.00-16.00, luni inchis. Taxa de vizitare (ridicol de mica) 2 lei adulti, 1leu elevi, studenti, pensionari. Nu ni s-a cerut taxa foto. Si cum se mai vorbea si in alte articole despre multe dintre muzeele noastre care au preturi mici (comparativ cu muzee din afara), cred ca si acesta ocupa un loc fruntas in ceea ce priveste preturile.

Initial mi-a fost putin greu in localizarea acestui muzeu deoarece in sursele cautate in acel loc aparea ba Casa Zapolya ba Muzeul Ioan Raica, asadar daca veti cauta obiective de vazut in Sebes sa stiti ca este vorba despre acelasi loc.

In fata cladirii este amplasat un panou din care aflam ceva date referitoare la constructie (care dateaza din sec XV) si care imbina stiluri arhitectonice precum: gotic, baroc, renascentist.

Tot pe acest panou am citit o informatie interesanta, lucrarile de dezvoltare regionala fac parte dintr-un proiect mai amplu numit: “Case memoriale in tara noastra” si incercand sa dau de urma acestui proiect am identificat acest link care va va fi poate o sursa de inspiratie: casememoriale.ro

Tot din acelasi panou informativ am aflat ca aici a fost sediul Dietei Transilvaniei, iar mai tarziu a fost şi resedinta a voievozilor provinciei.

De pe saitul oficial aflam ca muzeul functioneaza in aceasta cladire din 1953 deschizandu-si oficial portile in noiembrie 1956, numele pe care il poarta in prezent fiindu-i alocat in 2001.

Si uite asa, dupa ce am achitat biletele de intrare am inceput sa descoperim acest minunat muzeu, mai precis am inceput cu pietrele si sculpturile care provin din mai multe surse si pe care la intrare le-am admirat in fuga, deoarece ne-am grabit sa ne urmam gazda in muzeu, unde ne-a spus cam pe unde sa intram si pe unde sa iesim si ne-a lasat in voie.

Pentru ca este totusi o constructie veche vorbim mai degraba de camere in care este organizat muzeul (urci la etaj, pe niste scari de lemn admirand in acelasi timp pe pereti fotografii din zona) si nu de sali mari, insa ele sunt organizate destul de logic. Prea multe nu am sa povestesc, mai degraba pozele va vor prezenta muzeul.

Incet, incet parcurgem pe rand muzeul afland astfel informatii valoroase despre istoria Sebesului, am vazut expuse unelte si arme din piatra cioplita si slefuita, os si corn, dar si vase din ceramica, apartinand unor culturi vechi.

A urmat o alta camera din care am aflat mai multe despre istoria orasului Sebes care se pare ca isi are originile pe undeva pe la 1245, si tot aici am vazut niste lazi ale diferitelor bresle lucrate cu mare migala.

Aici am aflat mai multe despre care a dat numele acestei case, Ioan Zapolya (1487 – 1540), voievod al Transilvaniei intre 1526-1540 si rege al Ungariei, iar aceasta casa este si locul in care a murit in 1540.

A urmat o serie de exponate “Africa” gratie lui Franz Binder care a locuit 14 ani in Africa si care a donat acestui muzeu o parte din obiectele adunate de el in aceasta perioada. Acestea reprezinta diferite arme, podoabe, scaunele si alte obiecte.

Si asa am ajuns intr-o incapere ceva mai larga care prin lucrarile expuse confereau un aer aparte locului. Aici se gaseste colectia de arta plastica, unde poti admira o multime de lucrari deosebite, majoritar portrete.

Am ajuns si la zona etnografica unde gasim obiecte traditionale, costume, podoabe, obiecte de mobila lucrate cu multa dragoste de frumos, cele mai multe provenind din secolul XIX.

Si am ajuns si la incaperea care a fost momeala cu care am adus tineretul aici, obiecte din viata ceva mai recenta, printre care o bicicleta (velociped), un joben, pipe, un patefon, ustensile dintr-o farmacie si diverse alte obiecte care aduceau un zambet pe fetele tinerilor care ne insoteau si ceva nostalgie pentru noi cei mai in varsta.

O alta camera interesanta ne prezinta ceasuri care se intreceau in frumusete, dar si diverse obiecte din ceramica sau portelan. Un obiect interesant l-a reprezentat mecanismul ceasului bisericii evanghelice din Boz, 1762.

Ultima incapere prezinta diferite arme si alte exponate din viata militara, insa de departe cel mai “interesant” obiect de aici a fost palosul de calau al orasului (1463), care probabil este prezentat mai la final ca sa-l tii bine minte.

Coborand scarile am iesit mai apoi sa vizitam si curtea unde am vazut chiar si o masina de pompieri cu motor pe aburi, dar ne-am bucurat si de linistea si verdeata unui loc atat de placut. Aici am beneficiat si de gustul deosebit al unor nuci culese de sub un pom urias (ca sa fiu cinstita m-am gandit ca mai multi bani le-ar aduce nucile decat pretul biletelor).

Chiar daca in zona sunt obiective ceva mai aratoase care va vor atrage, nu incercati sa ignorati acest muzeu si nu-l judecati dupa pretul de intrare, merita o vizita.

---

VIZUALIZĂRI: 1203 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI