Muzeul Etnografic și de Artă Populară din Câmpulung Muscel.

TIPĂREȘTE

În excursia noastră de o zi în orașul Câmpulung Muscel, după ”aperitivul” servit de Comitele Laurențiu la Turnul Bărăției, am pornit în grup, pe o stradă-șantier, precum căruța prin gropi și hârtoape, unde altundeva, decât la Muzeul Etnografic. Aș spune că suntem ”în ton”, dar fostul Hotel Regal, acum aflat în stare de paragină, acolo unde altădată se ajungea cu un elegant automobil de epocă, face totuși, așa deplorabil cum arată, o oarecare notă discordantă. Păcat de așa frumusețe!

Zăresc undeva în stânga, silueta Monumentului Eroilor din primul război mondial. Mă desprind de grup și la repezeală fac câteva poze. Monumentului se află în Piața Regală, acolo unde dă și fațada fostului Hotel Regal. Suntem în An Centenar și ghidul nu ar fi trebuit să ocolească acest loc!

Îmi recuperez grupul care se îndrepta alene spre Biserica Domnească Sf. Nicolae, cea ctitorită de Doamna Chiajna, fiică de Domn și soție de Domn, prin anii 1500 și ceva, dar mult avariată de cutremure și trecerea timpului. Nu am putut vedea nimic în întunericul ce domnea în biserică. Știam că aici se află un frumos iconostas din lemn sculptat. În rest, o ușă, o pisanie, o toacă și cam atât.

Am fost răsplătită din plin, la următorul obiectiv.

Vila Ștefănescu, unde își are sediul Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Municipal Câmpulung.

Este cea mai veche construcție civilă din Câmpulung, datând din anul 1735, clădire declarată Monument de Arhitectură de secol al XVIII-lea, în stil muscelean și restaurată de arhitectul D. I. Berechet în 1928.

Este o casă tipic musceleană, cu etaj și foișor, acesta din urmă, cu frumoase arcade, acoperită cu șindrilă. O construcție anexă, face corp comun cu casa propriu-zisă, în fața căreia se află o frumoasă curte plină de verdeață.

Muzeul prezintă întreg spațiul spiritual al satului muscelean. Acesta este structurat pe încăperile unei case tradiționale, care cuprinde: Tinda, Casa mare și Casa mică.

Tinda, aflată la parter, este o încăpere unde sunt expuse obiecte de uz casnic aflate în mod curent în gospodăria țărănească, cum ar fi:

Vase din lut ars, precum ulcioare, străchini, un platou foarte vechi cu un frumos model, cu smalțul crăpat, căni de diferite forme și mărimi, farfurii ornamentale etc.

Obiecte din lemn, cum ar fi, covățica pentru frământat aluatul, putineiul pentru bătut lapte, cofe pentru păstrat apa potabilă, ciubere pentru apa de uz gospodăresc, nenumărate linguri, dar și o frumoasă covată pentru îmbăierea copiilor.

Obiecte metalice: cântar cu un taler și greutate culisantă, țesale pentru prelucrat lâna, o mică nicovală, dârmon pentru separat diverse semințe, lampă de vânt, colțari pentru iarnă și multe altele.

Obiecte din piele și piatră. Aici vedem opinci, cingători, huse pentru ploscă, dar și zdrobitor de semințe.

În Casa mare vedem un frumos dulap pentru straie, lăzi de zestre, mobilier din lemn. Aici nu intră decât preotul și musafirii de elită!

În Casa mică, acolo unde familia stătea în mod obișnuit, ca de altfel și acum în mediul sătesc, vedem o sobă albă, din lut, cu plită și cuptor. Pe plită tronează două ceaune. Lângă sobă, nelipsitul război de țesut, cu toate componentele sale. Pereții sunt tapetați cu scoarțe din lână cu frumoase motive muscelene. Un leagăn din răchită căptușit cu o cergă, atârnă din tavan. Dușumeaua din lemn este acoperită cu petecare divers colorate, țesute la război din resturi textile. Două vârtelnițe, una manuală, alta cu roată acționată mecanic. Nu lipsește nici masa joasă, rotundă, cu trei picioare. Ferestrele și icoana din perete sunt ornate cu frumoase ștergare.

Pentru a ajunge în spațiul expozițional deschis în prelungirea clădirii principale, ieșim afară, apoi urcăm niște scări, la baza cărora nu lipsește ștergătoarea pentru încălțăminte. Ceva tradițional, util și foarte ingenios lucrată din lamele și garnituri metalice.

În prima încăpere văd o gazorniță, aidoma cu un vas pe care eu l-am donat unui muzeu prahovean. Este din lut, înalt, gros în diametru și cu gât subțire. Al meu avea o ștanță a unui atelier din zona Brașov. Deci frate cu ăsta, care provine din zona Bran!

În alt spațiu este amenajată o încăpere cu mobilier pirogravat de un meșter local, Moise Ovejan, realizat cu multă îndemânare, migală și har, prin anul 1921 și premiat la diverse expoziții: un pat cu ladă și policioare acoperit cu o cergă albă. mobilier de cameră și de perete.

Expoziția temporară prezintă Portul tradițional din zona Bran.

Sunt expuse ii, marame, fote, cămeși bărbătești și femeiești, toate sunt adevărate opere de artă populară, de mare valoare. Am văzut ii lucrate cu fir auriu și argintiu, cu paiete (fluturași) din zona Rucăr și Bran, lucrate în sec. al XIX-lea și XX. Foarte bine păstrate și conservate!

Expoziția prezintă costume de sărbătoare și nunți. Mireasa poartă maramă albă cu peteală, ie albă, fotă galbenă cu franjuri, pe sub care atârnă o dantelă, ciorapi albi și opinci fine și elegante. Mirele, la fel, asemenea și nuntașii.

Observ o inversare a locurilor: mireasa stă în dreapta mirelui, așa cum de altfel, va fi toată viața, mâna sa dreaptă! Lângă ea stă nașul și lângă mire stă nașa. Lângă nașă stă cavalerul de onoare, lângă naș, domnișoara de onoare.

Costumația lor este superbă!

Ei, dar ”Unde mâncăm în Câpulung! ”: La ”Ștefănescu”, în străchini, servim o porție de sănătate.

Poftiți și gustați! Merită!

---

VIZUALIZĂRI: 1235 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI