Muzeul Victor Babeș – un om care a făcut performanță în medicină

TIPĂREȘTE

Ziua Internațională a Muzeelor se sărbătorește în fiecare an în data de 18 mai prin acțiuni culturale, expoziții și vizite gratuite. În acest moment de relaxare pandemică Muzeul Municipiului București a oferit publicului doritor intrări gratuite la majoritatea unităților muzeale aflate în subordine. Astfel am reușit într-o fereastră de timp liber să mă strecor pentru o vizită scurtă la muzeul închinat memoriei savantului Victor Babeș. De fapt vizita nu a fost chiar scurtă cei doi muzeografi reușind să îmi acapareze atenția peste o oră. Chiar doream să văd încă de anul trecut această expoziție memorială, mai ales că în acest context medical numele de „Babeș” ne-a răsunat zilnic în urechi.

Informații „tehnice” . Adresa la care veți găsi muzeul este str. Andrei Mureșanu nr. 14A, la doar câțiva pași de Piața Dorobanților și alt important muzeu de artă, Muzeul Zambaccian (vezi impresii). Programul de vizitare este de miercuri până duminică între orele 10.00-18.00. Prețul unui bilet este de 10 lei/adult (cu reducere la jumătate pentru pensionari, elevi, studenți); există o taxă foto de 15 lei.

Cine a fost dr. Victor Babeș? Într-o epocă în care școala românească de medicină abia își începuse parcursul (a doua jumătate a veacului al XIX-lea) guvernul liberal condus de Ion C. Brătianu a elaborat mai multe legi prin care în 1887 erau aduși în țară și numiți la catedre specialiști care deja își făuriseră un nume în medicina mondială: Victor Babeș, Nicolae Kalinderu sau George Assaky (nepot al cărturarului moldovean Gheorghe Asachi), urmați după ani de Thoma Ionescu și Ion Cantacuzino. Toți acești profesori au introdus la Facultatea de Medicină din București concepții și metode de cercetare științifice moderne și au ridicat medicina românească la un statut de renume internațional.

Victor Babeș a trăit între anii 1854-1926, fiind al doilea copil al lui Vicențiu Babeș (enciclopediaromaniei.ro/w ... A3iu_Babe%C5%9F), aprig militant bănățean al drepturilor națiunii române în Imperiu, membru fondator al Academiei Române. Inițial tânărul Victor dorește să se facă actor, chiar este admis după liceu la Școala de Artă Dramatică din Budapesta. Însă o întâmplare nefericită îi schimbă radical destinul: sora mai mică, Alma, moare la 14 ani de tuberculoză. Această tragedie îl împinge pe Victor Babeș să urmează studii medicale la Viena și Budapesta, unde este numit asistent încă din timpul studenției. Întreprinde călătorii de studii prin marile centre medicale europene, este apreciat de somități din domeniu și lucrează cu savanți recunoscuți: O. Bollinger, J. Arnold, A. V. Cornil, Louis Pasteur, R. Koch și alții.

Până la vârsta de 33 de ani a scris peste 100 de lucrări științifice originale, și-a luat doctoratul la Viena, a trecut examenul de docență la Budapesta, a inventat recipiente bacteorologice. La 1885 Victor Babeș elaborează primul tratat de bacteriologie din lume - (Les bacteries et leur role dans l’etiologie, l’anatomie et l’histologie pathologique des maladies infectieuses), pe copertă semnând și André Victor Cornil (un chimist „rătăcit în medicină” ) doar pentru certificarea tânărului savant în lumea științifică. Pentru această lucrare unică Babeș primește la propunerea lui Louis Pasteur premiul Montyon acordat de Academia de Științe Medicale de la Paris (un fel de Nobel în medicină pe atunci).

La nici doi ani după publicarea monumentalului tratat, în 1887, Statul român îl cheamă pe cunoscutul doctor Victor Babeș în România înființându-se pentru el Institutul de patologie și bacteriologie pe care îl va conduce până în 1926. Se pare că Babeș nu a dorit să rămână în străinătate în umbra lui Pasteur sau a lui Koch, preferând să își desăvârșească propria carieră în țara sa. La 1899 se construiește actualul sediu al Institutului sub conducerea arhitectului francez Louis Blanc după indicațiile și concepțiile de lucru ale profesorului Babeș – clădirea deținea spații atât pentru activitatea didactică, cât și pentru cea de cercetare și conferințe publice. Din punct de vedere tehnic clădirea însuma noutăți ale vremii – un puternic grup electrogen și printre primele calorifere din Capitală.

Activitatea medicală și de cercetare a doctorului Victor Babeș este vastă, a scris sute de articole și studii, a întemeiat reviste, a contribuit la înființarea în 1919 a Universității din Cluj. Contribuie prin cercetări la studiul și tratamentul multor boli: tuberculoză, lepră, sifilis, turbare, septicemii, pelagră, malarie etc. Domeniul bacteriologiei, virusologiei și parazitologiei capătă noi răspunsuri prin preocupările și soluțiile profesorului Babeș.

În 1925 Institutul de patologie și bacteriologie primește numele savantului – Institutul „Dr. Victor Babeș” (vezi imaginea P08 din acest articol dedicat obiectivelor de pe malul Dâmboviței bucureștene: vezi impresii). Profesorul locuia într-un apartament chiar în clădirea institutului, loc unde va muri (Victor Babeș a fost pensionat în 1926 și amenințat cu evacuarea din Institut, moment care se pare că a condus la moartea doctorului); savantul este înmormântat în curtea institutului, parte ce aparține acum Institutului Cantacuzino. Acum vreo câțiva ani monumentul funerar arăta jalnic, dar în anul Centenarului României a fost reabilitat (dantanasa.ro/exclusiv-mom ... abilitat-recent).

Muzeul „Victor Babeș” . Clădirea din cartierul Dorobanți a fost construită de fiul savantului, Mircea Babeș, diplomat de carieră, la doi ani după moartea tatălui său. Casa nu iese cu nimic în evidență, are câteva decorații exterioare neoromânești, nu este foarte mare (parter înalt, etaj și mansardă) și nu are o curte spațioasă, ci din contră.

După instaurarea regimului comunist, doctorul Constantin Parhon (elev a lui Victor Babeș și președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române) îl sfătuiește pe diplomatul Mircea Babeș să transforme parterul casei în muzeu memorial pentru a scăpa de tăvălugul naționalizărilor. Acesta îi ascultă sfatul și devine primul custode/muzeograf al muzeului deschis în toamna anului 1956 și scrie în colaborare o biografie completă a tatălui său („Babeș” , Editura Tineretului, 1961). Casa-muzeu deținea în patrimoniu o serie de obiecte și piese de mobilier care au aparținut savantului, aduse din apartamentul de la Institut. Soția lui Mircea Babeș va prelua sarcina de muzeograf după moartea diplomatului în 1968 locuind la etajul vilei. Cuplul nu a avut urmași astfel că în 1986 prin donație testamentară întreaga casă devine muzeu memorial.

Am urcat câteva trepte, am sunat la ușă, am fost poftit în interior traversând un hol micuț. În sala mare de la parter am urmărit pe un ecran un film documentar dedicat vieții și activității savantului, după care am admirat medaliile primite de-a lungul vieții, am analizat microscopul adaptat de Babeș nevoilor sale de cercetare, am privit tablouri, fotografii și documente. În dreapta sufragerei se află o încăpere mai mică care centralizează o serie de lucrări ale savantului, într-o vitrină centrală fiind expus valorosul Tratat de bacteriologie (care se poate „răsfoi” pe un ecran alăturat – copie digitală)

Altă cameră de la parter reunește o serie de frumoase piese de mobilier aduse din locuința de la Institut, unele chiar proiectate și realizate la comanda savantului: un frumos birou curbat de mahon, un corp de bibliotecă pe care se sprijină un triptic de oglinzi de mari dimensiuni, o măsuță de porțelan de Sevres.

La etaj descoperim alte două încăperi în care se află obiecte de artă și decorative strânse de fiul lui Victor Babeș și soția sa, Matei și Sofia Babeș. Un dormitor în care se află o canapea cu fotolii, o vitrină cu cărți, un mic scrin cu sertărașe, fotografii îți amintește faptul că etajul a fost locuit o perioadă. În livingul de la etaj tronează o masă drăguță, înconjurată de scaune și alte piese decorative de mobilier pe lângă pereți. Câteva vase de ceramică, o veioză cu abajur din piele pictat, vase de alamă, tablouri (majoritatea nesemnate), mici statuete – toate aceste elemente umanizează spațiul interior.

În concluzie, o casă-muzeu care mi-a captat atenția prin reflectarea vieții și mai ales a activității medicale valoroase a personajul de care se ocupă. Am fost acaparat de poveștile muzeografilor și istoricilor de acolo, am aflat multe lucruri noi și probabil sunt încă infinit de multe de descoperit. Mergeți acolo în vizită, nu veți regreta!

Alegeri inspirate!

P. S. Mesajul profesorului Gheorghe Țițeica la funeraliile savantului Babeș: Căci, D-rul Babeș a desfășurat în lunga și splendida sa vieața științifică o activitate extraordinară. Începută de timpuriu, cu o pregătire teoretică serioasă și cu o technică admirabilă, activitatea D-rului Babeș a depășit repede cele mai favorabile prevederi. Prețuit dela primele manifestări în cercurile științifice cele mai înalte din Apus, i s-au oferit pretutindeni locuri unde cariera sa științifică ar fi avut toată strălucirea meritată. Datoria de bun român, care trebuie sa servească drept pildă tuturor elementelor româinești de valoare răslețite în străinatate, l-a chemat aici în mijlocul greutăților începuturilor noastre științifice. Și munca științifică începută cu succes peste graniță a fost dusă mai departe cu o îndărătnică, neobosită și la noi neobișnuită statornicie, până în ceasul cel din urmă al vieții sale.

---

VIZUALIZĂRI: 280 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI