GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEPlutarh povesteşte că Nava lui Tezeu, cu care acesta a călătorit în Knossos şi cu care s-a întors biruitor în Atena, ar fi fost păstrată şi îngrijită de atenieni timp de peste 300 de ani, în semn de respect faţă de eroul lor.
În timp, scândurile uzate ale corăbiei au fost înlocuite de mai multe ori, astfel încât lemnul să strălucească tot timpul, vâslele au fost schimbate, până când niciuna dintre părţile navei nu a rămas aşa cum fusese iniţial.
Pornind de la acest context mitic, Nava lui Tezeu a devenit o problemă filosofică referitoare la noţiunea de identitate. Întrebarea care se pune este următoarea: Dacă toate scândurile, vâslele, materialele folosite la confecţionarea navei au fost înlocuite, nava mai este aceeaşi?
Prin extindere, dacă toate părțile unui obiect (oricare ar fi acesta) sunt înlocuite, este vorba despre același obiect? [Să nu uităm că, pe durata unei vieți, noi reînnoim, chiar de mai multe ori, aproape toate celulele pe care corpul nostru le are la naștere. ]
Thomas Hobbes a dus acest paradox și mai departe: Dacă toate bucăţile de lemn înlocuite pentru a repara corabia ar fi păstrate și din ele s-ar construi, la un moment dat, o altă corabie, care dintre cele două nave ar fi cea adevărată – cea realizată folosind materialul celei iniţiale, sau cea atent întreținută de-a lungul timpului? destepti.ro/nava-lui-teze ... tem-cu-adevarat
Pentru că vorbesc în cele ce urmează despre casa în care Ion Creangă a conceput întreaga sa operă literară, sper să nu considerați nepotrivit că am început cu o poveste. Care este, spun eu, destul de nimerită pentru a explica discuțiile care se poartă de vreo lună încoace în toată presa și pe toate rețele sociale.
Despre ce e vorba: după o restaurare care a durat doi ani și a costat o căruță de bani (ce-i drept, din fonduri europene), Bojdeuca din Țicău a fost redeschisă pe 15 decembrie, la timp pentru a prinde comemorarea scriitorului, pe care Muzeul Ion Creangă o organizează, în mod tradițional, în fiecare 31 decembrie (data morții este 31 decembrie 1889).
Ion Creangă a locuit în această căsuță între 1872 și 1889. (O paranteză: între 1866 și 1871 a stat într-o casă din incinta Mănăstirii Golia, situată nu foarte departe, care poate fi, și ea, vizitată de către cei care vor să calce pe urmele marelui clasic. Mormântul său se află în Cimitirul Eternitatea din Iași. În Copou găsim Biserica 40 de Mucenici, unde a slujit între 1859 și 1863 ca diacon, care găzduiește în curtea din spate o statuie a povestitorului. Un bust impresionant există și în Parcul Copou, lângă Obeliscul cu lei. Nu în ultimul rând, Sala Ion Creangă a Muzeului Literaturii Române din Casa Muzeelor păstrează câteva obiecte personale; un tur virtual aici: captur3d.io/view/mnlri/mu ... eraturii-romane. L. E. Sau îi puteți căuta spiritul la Bolta Rece. ????)
Casa a fost construită în 1842 de un anume Constantin Vasiliu. În 1872 o locuia, cu chirie, Tinca Vartic. Ea a subînchiriat camera din dreapta lui Ion Creangă, care s-a mutat aici după răspopire și divorț împreună cu fiul său, Constantin. Scriitorul a ajuns să lege o relație cu Tinca (mai tânără decât el cu vreo 15 ani) și, în vara lui 1879, a cumpărat casa pe numele femeii, cei doi continuând să locuiască împreună, sprijin unul celuilalt, până la moartea bărbatului.
Ulterior, în vara lui 1890, Tinca s-a căsătorit cu un vecin din Țicău și s-a mutat în casa soțului. Bojdeuca a rămas nelocuită și a ajuns, în 20 de ani, într-o stare de totală ruinare. E perioada în care receptarea marilor clasici ai literaturii noastre a atins un vârf, în care românii au simțit că trebuie să își promoveze valorile (nu atât de multe), să protejeze cumva urmele lăsate de acestea. Aceste versuri (șchioape), publicate de Eugeniu Revent în ziarul arădean „Românul” , surprind situația Bojdeucii din Țicău în anul 1911:
Ca noi niminea nu are un respect nemărginit
Pentru oamenii de samă ce trăiesc ori au murit.
Astfel chiar cu Ioan Creangă, marele povestitor
Ca unul care fusese om de geniu, din popor,
La mormântul lui o cruce simplă, 'n lemn, dacă i-am pus
S-arătăm chiar și la groapă că n-a fost un om de sus!
Germanii dacă păstrează locuința din Weimar,
Și noi bojdeuca lui Creangă o păstrăm ca lucru rar:
Putrezită, dărâmată, cu cerdacul irosit,
Căci e mai interesantă ca ruină la privit.
Astfel s-a ajuns la fondarea primului muzeu literar din România. În 1915 a fost cumpărată și restaurată casa în care a locuit Creangă (s-au cheltuit 11331,95 lei) și, în 15 aprilie 1918, aceasta a fost pusă la dispoziția publicului, administrată fiind de Universitatea din Iași. Numeroșii vizitatori puteau vedea, într-o odaie, câteva obiecte care aparținuseră scriitorului: ceaslovul de pe vremea când era diacon, o pereche de ochelari de-ai lui, o nisiperiță ș. a. În cealaltă odaie se aflau adunate scrieri publicate de el, cățile didactice la care a colaborat, fotografii, un bust. De asemenea, se putea ieși în cerdacul din dos, cu întinsa-i perspectivă asupra pitoreștii măhălăli a Țicăului și a melancolocelor dealuri pleșuve ce închid orizontul.
Ne amitim, însă, de nava lui Tezeu: ceea ce vedeau oaspeții Bojdeucii mai era sau nu casa lui Creangă? Dacă priviți P59, cu imagini înainte și după prima restaurare, răspunsul nu e simplu de dat. Și au urmat încă trei astfel de operațiuni: în 1942 (cutremurul din 1940 a pus-o, practic, la pământ), în 1984-1985 (după ce a stat câțiva ani închisă din cauza urmărilor cutremurului din 1977 și a problemelor cauzate de teren, versantul dealului având tendință de alunecare) și aceasta, din 2022-2023.
Dealul a fost stabilizat în anii 80, cu stâlpi de beton. Restaurarea Bojdeucii din acea perioadă a fost destul de agresivă: inițial, structura de rezistenţă a construcţiei era alcătuită din pereţi de vălătuci, stâlpii pridvorului şi planşeu cu grinzi de lemn, având acoperişul în şarpantă, cu învelitoare din șiţă. În cadrul intervențiilor din anul 1984 de consolidare, au fost înlocuite elementele structurale din lemn (furci) cu elemente de confinare verticale și orizontale din beton armat. Planșeul peste parter are grinzi din lemn și termosistem de argilă armată cu fibre vegetale. De asemenea, a fost înjectat beton pentru a compensa lipsa fundației, s-a închis tinda din spate și, mai ales, s-a construit clădirea din stânga, cea care conține spații expoziționale și administrative.
Dar de atunci au trecut aproape 40 de ani și lumea s-a învățat cu aspectul Bojdeucii. Vegetația a crescut, căsuța se vedea, modestă, în văgăună, printre copaci și straturi de flori sau de legume, părea acolo de când timpul. Până când, pe pagina Fb a Consiliului Județean Iași, cel care s-a ocupat de ultima restaurare, au apărut câteva poze ce anunțau iminenta redeschidere a muzeului (P65-P69).
Asta a dezlănțuit Jihadul: că termopane, că parchet multistratificat, că încălzire prin pereți și pardoseală, că acoperiș de plastic având altă formă decât cel de dinainte, mult mai aplatizat, că piscină în curte, că tehnici de restaurare și materiale nepotrivite cu epoca, că vegetație lipsă și betoane + gresie prin curte, în fine, a fost principalul subiect de discuție în luna care s-a scurs de atunci.
Prin urmare, atunci când am auzit că Bojdeuca se redeschide pe 15 decembrie la ora 12, la 12:40 eram la poartă. Mă gândeam că va fi puhoi de lume, la câtă cerneală a curs în ultima vreme, dar nici vorbă: o parte din timp am fost acolo singur, în rest am fost cel mult trei vizitatori.
În mare, am regăsit-o așa cum o știam. Înăuntru mirosea a lac proaspăt, obiectele nu mai sunt exact unde erau - au mai fost rotite de colo colo -, șițele de pe acoperiș sunt, evident, din lemn verde, dar nu am văzut nimic strident, supărător, obositor. Pentru ochiul meu de amator, desigur.
Muzeograful părea pregătit pentru ce e mai rău, a fost mereu în defensivă, încercând să se justifice pentru chestii de care oricum nu era el responsabil. Mi-a povestit că s-a refolosit orice material putea fi refolosit, înlocuindu-se strict lemnul bolnav. Că tot ce a fost pus nou a fost prelucrat manual, folosind tehnici de acum 150 de ani, sub supravegherea muzeografilor. Că da, există acum un sistem de încălzire a pereților, dar acesta este invizibil și era strict necesar. Iar piscina despre care s-a tot făcut vorbire nu e nimic altceva decât fântâna lui Creangă și Eminescu, pozată dintr-un unghi artistic.
Rămân, după mine, două mari probleme: lipsa vegetației (mi s-a spus că sunt deja plantați diverși puieți, în câțiva ani se va vedea altfel căsuța, printre copaci) și piatra folosită, parcă, în exces - sute de ani, până nu de mult, în Țicău nu se putea intra după ploaie, din cauza glodului; se pare că s-a dorit o revanșă târzie.
Am citit mult pe temă, las aici câteva link-uri, pentru eventual alți curioși, deși... am văzut ce înghesuială a fost la inaugurare :): ziaruldeiasi.ro/stiri/va- ... ia--367970.html, ziaruldeiasi.ro/stiri/est ... ui--368021.html, libertatea.ro/stiri/cum-j ... -iesean-4722528, ziaruldeiasi.ro/stiri/zdi ... re--369723.html, ziaruldeiasi.ro/stiri/pe- ... st--368514.html, ziaruldeiasi.ro/stiri/fot ... la--370259.html, pe FB.
Bojdeuca e, prin natura ei, un muzeu de atmosferă: nu impresionează prin ceea ce expune, ci își dorește să ne transpună în lumea Poveștilor și a Amintirilor. Așa cum arată acum, nu reușește neapărat asta: parcă tot straturile de zarzavat erau mai potrivite decât coșurile pentru colectarea selectivă a deșeurilor. Am, totuși, convingerea că timpul va rezolva, măcar parțial, multe probleme.
Trimis de adso in 16.12.23 13:37:04
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în IAȘI.
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adso); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 47.17500470 N, 27.58247300 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
21 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
Rog așteptați...
@adso: mie-mi place, decat sa se darame cu totul mai bine asa.
Ce mi se pare ca ''nuca-n'' perete e ''mastodontul'' ala de langa! Ce drac e in cladirea aia?
Prin 2020 sau, poate, mai devreme c-un an, am fost la Bojdeucă, singura oară-n viața mea. Habar n-am dacă era înainte sau după restaurare, spre rușinea mea.
Am vizitat-o cu bucuria copilului care aștepta poveștile cu care crescusem și pe care învățasem să citesc, cumva înainte de școală.
Rețin că, atunci, era la fel de liniște, nu erau mulți martori prin muzeu. Iar ghidul era plictisit, n-avea zvâc, era, cumva, după prânz vizita noastră și reflexele erau amorțite.
Amorțeala asta e problema: turiștii că nu prea mai știu ce vizitează, ghizii că li se atrofiază reflexul de povestitor. Iar dacă asta se-ntâmplă la casa memorială a celui mai mare povestitor al literaturii române, atunci e caz de fractură deschisă: de logică!
@Nasshu: Este clădirea din P51 (vizibilă în multe poze, am încercat eu să nu o prind în cadru, dar e greu de ocolit, inclusiv în P1 se vede, în stânga, un colț din ea).
Acolo a fost, inițial (în 1918), construită o căsuță pentru portar. Aceasta a fost dărmată la restaurarea din 1984-1985 și înlocuită cu ce vedeți. E un spațiu expozițional și administrativ, păpușile suspendate pe care le-am fotografiat (P40-P46) se află acolo. Plus magazinul, casa de bilete, birouri, toaletă etc.
Are o parte bună: terasa din P47 - dacă nu e încuiată ușa. Permite o vedere grozavă!
@adso: Citisem și eu anul ăsta tot felul de năzbâtii despre restaurare. Văzută prin ochii unui om în a cărui opinie eu unul am toată încrederea, nu seamănă deloc cu ce-au scris unii și alții pe te miri unde.
Și totuși... cu tot respectul pentru munca restauratorilor și a celor care au gândit proiectul, la ce-am văzut în fotografiile atașate, termenul de bojdeucă nu se mai potrivește 
. Poate va redeveni de actualitate peste câteva zeci de ani, atunci când timpul va mai fi lucrat puțin. Însă mi-e teamă că la acel timp nu vor mai fi multe persoane care să mai știe cine a fost Ion Creangă. Deja părinților li se recomandă să nu mai citească copiilor” Capra cu trei iezi” ... copiii ar putea fi” traumatizați” la scena cu lupul ars de viu sau de capetele iezilor puse la fereastră (e pe bune, nu e caterincă această recomandare a unor învățători din ciclul primar).
Sau poate, cine știe, se vor găsi” deontologi” care să modifice poveștile. Că doar n-am inventat noi apa caldă. Vezi” Zece negri mititei” ... ăăăăă, pardon,” Au fost zece” și mai nou” Alba ca Zăpada și cei șapte... habar n-am ce vor fi” .
Felicitări pentru inițiativă. Și de a vizita și de a scrie.
@Yersinia Pestis: În primul rând, scuze: am avut o săptămână cumplită, nu prea am dat pe aici, nu te-am citit, iar acum răspund cu întârziere. Încerc să recuperez
Restaurarea a început acum doi ani, muzeul s-a închis în ianuarie 2022, fix după comemorarea zilei de 31 decembrie. E un obicei tare fain în Iași, o amintire tristă este acoperită de râsetele copiilor care participă la evenimentele care se organizează la Bojdeucă. Am fost o dată și eu, e revigorant.
Ghid plictisit... hm, ce să spun, se întâmplă și la case mai mari. E prea posibil să fie tot cel cu care am discutat acum, eu l-am recunoscut de la penultima vizită, acum mulți ani. Fiecare dintre noi avem și momente mai bune, și unele mai puțin bune.
Interesul vizitatorilor: ei da, abia asta e adevărata problemă. Chiar mă întrebam câți dinte cei care au făcut zarvă pe Fb în ultima lună au pășit în viața lor în Bojdeucă. Aș pune pariu că sub 10%. Suntem tare pricepuți la toate în online, fizic e mai greu, însă. Unde pui că Țicăul e în pantă abruptă, trebuie condiție fizică chiar și pentru a parcurge drumul de la poartă la căsuță.
@webmaster: Mulțumesc!
Am o rugăminte: am uitat să setez ca nevotabile fotografiile P59-P70; mă puteți ajuta cu asta, anulând și voturile deja acordate acestora? Mulțumesc!
@ghisor: Mulțumesc pentru băgarea mea în seamă!
Spui că nu se mai potrivește termenul „bojdeucă” . Așa e, dar el nu s-a mai potrivit niciun moment din 1918 încoace. Te rog să privești P59: de la bun început, muzeul a avut un viciu de formă, de asta am și amintit în debutul articolului de Nava lui Tezeu.
Nu și unul de fond, el este încadrat ca monument de categoria IV, Monumente memoriale şi funerare: ro.wikipedia.org/wiki/Lis ... IS-IV-m-B-04328. Nu este monument de arhitectură, nici unul arheologic.
Unele dintre pozele P65-P69 - eu le bănuiesc a fi imagini generate de calculator, de aici aspectul sclipicios al Bojdeucii renovate. Aspect pe care eu nu l-am sesizat la fața locului.
@ghisor: Acum 30 de ani, am urcat pe Dealul Șorogari, situat în fața Țicăului (care ocupă versantul estic al Dealului Copou, deasupra văii Cacainei). Cartierul părea un sat, cu casele pitice acoperite de vegetație. Aveam colegi care locuiau acolo și care îmi spuneau că nu toate străzile sunt asfaltate, nu e complet canalizat și că nu există conducte de gaz (din cauza alunecărilor de teren).
Bojdeuca era încă în mediul ei natural.
Astă vară am ajuns din nou pe Șorogari. Țicăul s-a curățat de copaci și se văd destule case mândre, ditai viloaicele. Blocuri nu, probabil nici nu vor apărea, că terenul nu permite.
Ce vreau să spun e că, deși Bojdeuca s-a mai „modernizat” , ea pare sărăcăcioasă dacă o raportăm la ce e în jur. Și, pe măsură ce trece timpul, va părea din ce în ce mai sărăcăcioasă. Nu va trebui să așteptăm zeci de ani, cum îți este teamă.
@adso:
Felicitări pentru vizită şi pentru articolul documentat şi obiectiv!
Amfostacolo în urmă cu mulţi ani, nu reţin anul, undeva în perioada 1980-1985. Amintirile s-au estompat mult cu trecerea anilor. Copil fiind, nu am fost prea impresionată de Bojdeucă, de casa în sine, ci mai mult de personalitatea marelui povestitor care trăise acolo.
”De asemenea, a fost înjectat beton pentru a compensa lipsa fundației, s-a închis tinda din spate și, mai ales, s-a construit clădirea din stânga, cea care conține spații expoziționale și administrative.
Dar de atunci au trecut aproape 40 de ani și lumea s-a învățat cu aspectul Bojdeucii. Vegetația a crescut, căsuța se vedea, modestă, în văgăună, printre copaci și straturi de flori sau de legume, părea acolo de când timpul.
Foarte probabil, la fel se va întâmpla şi de data aceasta. Oamenii se vor obişnui treptat cu noul aspect şi comentariile se vor stinge de la sine.
”... pe pagina Fb a Consiliului Județean Iași, cel care s-a ocupat de ultima restaurare, au apărut câteva poze ce anunțau iminenta redeschidere a muzeului (P65-P69).
Asta a dezlănțuit Jihadul: că termopane, că parchet multistratificat, că încălzire prin pereți și pardoseală, că acoperiș de plastic având altă formă decât cel de dinainte, mult mai aplatizat, că piscină în curte, că tehnici de restaurare și materiale nepotrivite cu epoca, că vegetație lipsă și betoane + gresie prin curte, în fine, a fost principalul subiect de discuție în luna care s-a scurs de atunci.
Toate acele comentarii mi-au atras şi mie atenţia, am văzut şi ceva fotografii disponibile pe net, astfel că eram tentată să cred tot ce se scria acolo. Citind articolul tău şi mai ales privind fotografiile postate, perspectiva se schimbă, chiar radical.
Aspectul prea modern, atât de criticat, păleşte când priveşti încăperile mobilate cu obiecte tradiţionale, totul pare mai autentic.
Doar casa în sine, privită din exterior, nu prea are aspect de "bojdeucă", aşa cum mi-o aminteam din copilărie sau de cum mi-o imaginasem eu înainte de a o vizita doar din scrierile lui Creangă, dar nici nu arată rău şi, personal, prefer o căsuţă ca asta unei părăginituri.
@nicole33:
” Amfostacolo în urmă cu mulţi ani, nu reţin anul, undeva în perioada 1980-1985.
Probabil în a doua parte a lui 1985 sau chiar după. Din simplul motiv că, după cutremurul din 1977, Bojdeuca s-a închis. Asta, deși restaurarea a început tocmai în 1984.
” Copil fiind, nu am fost prea impresionată de Bojdeucă, de casa în sine, ci mai mult de personalitatea marelui povestitor care trăise acolo.
Evident, ghizii pe asta pun accentul. Dacă ați fost „cu școala” , probabil că ați fost adunați, toți copiii, în amfiteatrul în aer liber, pe atunci abia construit, și vi s-a povestit despre Creangă, despre Eminescu - discursul „clasic” , dar de efect, mai ales la vârste mici.
Eu am ales să nu vorbesc în review despre scriitor sau despre ce vedem propriu-zis în căsuță. S-a spus pe aici mai totul despre asta, nu aș fi făcut decât să repet informația. M-a preocupat doar „tema zilei” .
” Toate acele comentarii mi-au atras şi mie atenţia, am văzut şi ceva fotografii disponibile pe net, astfel că eram tentată să cred tot ce se scria acolo.
Acum o lună, @tata123 a scris un ecou la un articol de-ale sale, în care pomenea de controversă. Fiind mai aproape de evenimente, eram deja la curent. În bula mea, toată lumea era revoltată de ce a ieșit. I-am răspuns în această notă, dar încheind cu „mă voi duce acolo de îndată ce va fi posibil, să văd cu ochii mei” .
Nu e totul roz - am detaliat în articol și în ecouri -, dar situația e departe de modul în care a fost prezentată de oameni care nu văzuseră nimic. Unii dintre aceștia probabil că nici nu știu unde se află Bojdeuca.
Trăim vremuri ciudate, în care toată lumea are o părere despre orice. Bine, asta nu e noutate, dar acum și-o mai și exprimă în mod agresiv, folosind tehnologia aflată la îndemână.
@adso: Îl citez pe Nashu:
”mie-mi place, decat sa se darame cu totul mai bine asa
De aceeași părere sunt și eu, chiar dacă materialele folosite (gresie, termopane... etc) nu-și au locul acolo! Ar fi putut pune în cerdacul din spate niște pământ bine bătătorit (cum bănuiesc că era pe vremea lui Creangă), peste care să așeze niște podine înguste din lemn, pentru a putea merge vizitatorii. Cât despre termopane ce să spun?! 
Știu că mai sunt meseriași pentru tâmplărie din lemn, care ar fi putut - la o comandă fermă, cu fotografiile vechi în față și cu măsurători la fața locului - să execute ceva asemănător cu ce a fost, asta-i părerea mea!
Au dreptate și colegii care au scris ecouri înaintea acestuia, anume că: la interesul pentru poveștile și amintirile lui Creangă nu prea mai rezonează nimeni, nici adulții de azi - care au învățat despre scrierile lui Creangă și - mai ales - copiii, înconjurați de atâtea device-uri, care sunt mult mai captivante pentru ei! 
Și... a-pro-pos de asta, am auzit un banc simpatic:
Azi am văzut pe stradă doi copii jucându-se cu mingea; îngrijorat i-am întrebat:
„- Copii, v-a furat cineva telefoanele?!”
La fel de trist este că am văzut și la Luvru și la pinacoteca Vaticanului tineri care se uitatau pe telefon tot timpul, în loc să admire lucrările celebrilor artiști!
Este trist, dar - din păcate - adevărat!
Felicitări pentru articol și poze!
@adso: Al 20-lea vot cu felicitări.
Să vezi ce coincidenţă: în septembrie am făcut o excursie organizată prin Moldova. Era prins şi Humuleştiul lui Creangă. Casa era în renovare, în curte şantier, am putut vizita numai muzeul în aer liber în care mai cu gust, mai fără, sunt redate personajele din poveştile lui. Acum vreo două zile am început să redactez reviewul, scriind că speram ca la casa natală a lui Creangă să nu se repete greşelile de la bojdeuca din Iasi, adică ce apăruse în media: piscina, parchetul, încălzirea. Nu am terminat reviewul apărând alte priorităţi astfel încât la redactare am să ţin seama de părerea unui ieşean, totdeauna bine informat.
@doinafil: Mulțumesc pentru că ați citit palavrele mele!
Simpatic bancul, și plin de adevăr - din păcate. Și pe mine, bătrân deja, mă surprind uitându-mă pe telefon, deși sunt într-o activitate care ar trebui să-mi ocupe toată mintea. Cred că trebuie să ne obișnuim cu asta .
” De aceeași părere sunt și eu, chiar dacă materialele folosite (gresie, termopane... etc) nu-și au locul acolo!
Păi asta spuneam, că NU s-a folosit gresie sau termopan, tot circul media din ultima lună nu are prea mult temei. Problemele deranjante sunt eliminarea vegetației și pietruirea excesivă a curții, în rest reabilitarea mi se pare reușită. Atât cât mă pricep eu, desigur.
Articolul a fost deasemenea selectat și ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@Michi: Mulțumesc!
Și... nu sunt chiar întotdeauna bine informat. Aș spune că sunt interesat, că citesc mult și că încerc să înțeleg. Dar îmi scapă destule, iar uneori nu am suficiente cunoștințe (tehnice sau de context) pentru a interpreta corect ceea ce aflu.
În cazul de față, am atașat multe fotografii. Poate că eu nu mă pricep, dar am dat ocazia de a vedea cu ochii dvs ce a ieșit la Bojdeucă. Piscina din P67, despre care s-a vorbit atât de mult, este, de fapt, fântâna din P7-P8. Acoperișul plat din P66 nu se verifică la fața locului - mie această imagine îmi pare scoasă din calculator de către un arhitect.
Dacă aveți răbdare să vă uitați pe link-urile din final, într-un articol de acolo sunt niște explicații pentru ce s-a întâmplat.
@adso: Într-adevăr cu ocazia rultimei restaurări au apărut o mulțime de vorbe, constatări și concluzii de la mulți oameni - experți sau nu, pricepuți sau nu, unii care au vizitat, altții, mai rău, care nici nu au vizitat „bojdeuca” ... Am vizitat casa memorială în 2015 (vezi impresii) - diferența vizibilă în fotografii este dată de vegetația bogată.
Dacă privim P59 vedem cum arăta casa în 1911 - e originalul lăsat în ruină câteva zeci de ani! Mai putem reveni la acea imagine? Ar fi rezistat materialele utilizate atunci până acum? Peste 100 de ani? Vrem sau nu să avem o casă memorială Ion Creangă în Iași? Azi, în epoca comunicării instante și aproape infinite, e ușor să îți dai cu părearea despre orice. Eu mă bucur că se mișcă câte ceva și în domeniul cultural, că se restaurează case memoriale, se păstrează simboluri...
Să auzim numai de bine!
Mulțumim pentru efortul de a ne prezenta Bojdeuca nou restaurată! Fotografiile fac cât o mie de cuvinte...
@tata123 ????: Cu placere!
Imboldul de a vizita repede Bojdeuca a venit, intr-o oarecare masura, de la dvs. Va amintiti schimbul nostru de ecouri de acum o luna .
@adso:
”Mulțumesc pentru că ați citit palavrele mele!
Cred că ați vrut să vă răsfățați puțin! Nu sunt deloc palavre, chiar îmi place despre ce și cum scrieți! ???? 
@doinafil: ????????
Pai, oameni suntem.
Sa-l las singur pe @Yersi? Ma alint si eu. Dar nu parasesc incinta si nici nu amenint cu asta.
Ca veni vorba, va las si eu un banc :
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2019 «Dulce târg al Iesilor» (2) — Bojdeuca lui Ion Creanga — scris în 18.09.19 de Yolanda din PITESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2015 Amintiri din copilărie la Bojdeucă — scris în 18.09.15 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2015 Bojdeuca lui Ion Creangă — scris în 24.12.15 de sdragos24 din BACăU - RECOMANDĂ
- Feb.2012 Bojdeuca din Ticau — scris în 01.03.12 de vadra din IASI - RECOMANDĂ
- Sep.2005 Bojdeuca lui Creanga si Castelul cu Turn al lui Sadoveanu — scris în 05.07.11 de nicoletass din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată