Muzeul Ceasului "Nicolae Simache" - Ploiești

TIPĂREȘTE

Muzeul Ceasului "Nicolae Simache" din Ploiești, situat în Str. Nicolae Simache, nr. 1, singurul muzeu de acest fel din România, este amenajat în Casa Elefterescu. Monument de arhitectură datând de la sfârșitul sec. XIX (1890), păstrând și astăzi arhitectura și decorația originală, frumoasa casă a aparținut magistratului și politicianului Luca Elefterescu, fost  prefect al judeţului Prahova.

Muzeul Ceasului organizat din inițiativa profesorului N. I. Simache (1905-1972), ca secție a Muzeului Regional de Istorie, datează din 1963 și a fost găzduit inițial într-o sală din Palatul Culturii. Colecția s-a mărit prin noi achiziții, devenind astfel imperios necesar a fi expusă într-un spațiu mai mare. Casa Luca Elefterescu s-a dovedit a fi cea mai potrivită, dar trebuia adaptată noului scop. Lucrările de amenajare au durat până în anul 1971. Citez un fragment din informațiile afișate la intrarea în curtea muzeului. Privind amenajarea noului sediu, Prof. Nicolae Simache spunea: "În muzeele pe care le-am deschis, niciodată nu am avut sentimentul de acum, când intru în acest muzeu al ceasurilor.  Ascultând bătăile atâtor zeci de ceasuri, simt că plutește în aer ceva misterios, am senzația de încetinire a ritmului acelor ceasornicului propriei mele inimi. Poate fiindcă am depus atâta muncă, dublată de teama că nu voi izbuti să-l aduc în faza premergătoare tăierii panglicii. Am ținut la realizarea acestui muzeu ca fiind un ultim scop al vieții. Presimt că la inaugurarea lui, dacă va observa cineva, eu voi fi pentru prima dată absent".  

La inaugurarea noului sediu al muzeului (în noiembrie 1971), Nicolae Simache a fost într-adevăr marele absent. O boală incurabilă îl va răpune la 17 ianuarie 1972. În semn de cinstire a memoriei fondatorului, din anul 1993 muzeul se numește Muzeul Ceasului "Nicolae Simache". Tot în semn de prețuire, în 2005, la aniversarea centenarului nașterii fondatorului, în curtea muzeului a fost instalat Bustul lui Nicolae Simache, lucrare realizată de sculptorul Constantin Ionescu.

Muzeul Ceasului a fost primul obiectiv înscris pe lista mea de vizite în Ploiești. Cineva spunea că dacă nu dispui de prea mult timp în Ploiești, dacă ar fi să vizitezi un singur muzeu din oraș, acesta ar trebui să fie Muzeul Ceasului.

Program de vizitare: Marți - Duminică între orele 9.00-17.00, ultima intrare la 16.30.

Taxe de acces: 12 lei/persoană - adulți, 4 lei/persoană - copii, elevi și studenți, 6 lei/persoană - pensionari și eroi ai revoluției. Există și gratuități pentru anumite categorii de vizitatori. Taxa de ghidaj este de 40 lei (în română) și 60 lei (în engleză). Taxa de fotografiere este de 20 lei în muzeu,  30 lei/piesă și 150 lei pentru profesioniști, iar taxa de filmare 200 lei/oră (ziua) și 500 lei/oră (noaptea).

Pentru că intenționam vizitarea în aceeași zi a tuturor celor trei muzee propuse a fi vizitate în Ploiești, m-am prezentat la Muzeul Ceasului puțin după ora deschiderii, acesta fiind situat cel mai aproape de Hotel Acapulco cel care mă găzduia.  

Nu erau prea mulți vizitatori. În același timp a sosit un mic grup de 4 persoane (străini, însoțiți de o româncă-ghid). I-am lăsat să-și facă intrarea, ei beneficiind și de prezentarea în engleză a cuiva de la muzeu, apoi - după plata taxei de vizitare și a celei de fotografiere - m-am strecurat pe lângă ei și mi-am continuat vizita solo.

Muzeul Ceasului deține o colecție de aproape 1000 de piese din care doar o parte sunt expuse. Expoziția prezintă o succesiune cronologică a celor mai cunoscute tipuri de instrumente de măsurare a timpului - cadrane solare, clepsidră, nisiparnițe, ceasuri de mobilier, de șemineu, de perete, de buzunar, de călătorie... Sunt și exemplare foarte vechi, de tip astronomic, datând din anii 1544 și 1562, creații ale orologierilor olandezi, cadrane solare din sec. XVII-XVIII, unul dintre acestea fiind semnat Butterfield - Paris (1690). Clepsidra (ceasul cu apă) realizată de Charles Rayner în 1654 la Londra este o altă curiozitate pentru noi. Toate piesele sunt spectaculoase nu doar prin complexitatea mecanismelor, ci și prin aspect. Multe sunt adevărate opere de artă, minunatele realizări de orologerie fiind adesea nu doar rezultatul muncii unor vestiţi meşteri ceasornicari, ci şi a oamenilor de artă care au contribuit la prezentarea lor cât mai atrăgătoare, creând adevărate stiluri. Fiecare piesă expusă are alături o notiță cu informații privind datarea, proveniența, stilul, astfel încât acolo, la fața locului, vizitatorii români se pot descurca și fără o prezentare de specialitate. De menționat, însă, că este destul de greu să reții totul, exponatele fiind atât de multe și atât de variate.

În câteva cuvinte, ce vedem la Muzeul Ceasului din Ploiești?

Splendidele pendule de mobilier sau de podea, de mari dimensiuni, ornamentate în diverse stiluri, realizate de renumiții orologieri francezi, austrieci și olandezi în sec. XVIII atrag toate privirile. De asemenea ceasurile de șeminee împodobite cu personaje mitologice sau cu scene idilice și unele pendule înzestrate cu mecanisme muzicale. O astfel de pendulă, realizată în Austria la începutul sec. XIX, cu mecanism muzical încă în funcțiune, are inscripționat pe cadran numele celui care a comandat-o - Fried Schullerus in Kronstadt (Brașovul de astăzi). Schuller, el însuși meșter ceasornicar în Braşov, a comandat pentru reclamă pendula în formă de liră, cu mecanism muzical și frumoase decorațiuni.

Există și o pendulă de salon, cu mecanism în funcțiune și azi, datând de la sfârșitul sec. XIX, realizată la Școala de Arte și Meserii din Ploiești. Foarte spectaculoase sunt ceasurile tablou de proveniență austriacă și germană, realizate în prima jumătate a sec. XIX, cu mecanisme animate și muzicale, unele în funcțiune și astăzi. Cesornicele montate în tablouri (numite și tablouri cu ceas) aparțin stilului Biedermeier. "Târgoveţi la Salzburg" şi "Tablou cu scenă de bivuac" sunt două piese pe care le putem vedea expuse la Muzeul Ceasului din Ploiești.

Ceasornicarii germani au devenit celebri la începutul sec. XVIII când au realizat pendula de perete, artistic sculptată, care anunță ora exactă prin glas de păsări (cuc, pitpalac) sau prin sunete de fluier şi caval.

Ceasurile de buzunar din sec. XVII și XVIII, atât de multe, sunt expuse în câteva vitrine. Ceasul de buzunar a fost inventat în preajma anului 1500 de Peter Henlein din Nürenberg. Mulți alți ceasornicari celebri îl vor urma. Cea mai veche piesă de acest tip din colecția Muzeului Ceasului din Ploiești este realizată de Philip Jakob Bickelman, din Linz, în anul 1652, dar sunt și altele, opere ale celebrilor orologieri englezi, francezi şi olandezi din sec. XVIII-XIX.

Începând cu a doua jumătate a sec. XIX pe piața de profil își fac apariția marile firme producătoare de ceasuri în serie, Elveția dominând încă de pe atunci producția și comerțul european de ceasuri. Cu mecanisme tot mai perfecționate, ornamentate cu motive vegetale sau geometrice, cu emailuri, gravate, pictate, ceasurile sunt tot mai deverse.

Din vasta colecție a muzeului nu lipsesc ceasuri ale unor personalități culturale și politice românești sau străine. Vom vedea aici ceasurile care au aparținut domnitorilor Constantin Brâncoveanu și Alexandru Ioan Cuza, ceasul lui Mihail Kogălniceanu, al regelui Carol I și al regelui Mihai I, ceasul țarului Alexandru al II-lea, al Marelui Duce Nicolae, ceasul generalului Alexandru Averescu, al istoricului Nicolae Iorga, al diplomatului Nicolae Titulescu, al poetului Vasile Alecsandri sau al pictorului Theodor Aman. Prin măiestria execuției lor, prin materialele folosite (aur și argint), prin gravurile meșteșugite și prin pietrele prețioase care le ornamentează, unele dintre acestea sunt considerate ceasuri bijuterii.  

Ceasurile muzicale sunt un plus în diversitatea colecției Muzeului Ceasului "Nicolae Simache". Automatele și ceasurile muzicale, majoritatea funcționând și astăzi în pofida vechimii lor considerabile, sunt etalate într-o încăpere specială. Vedem acolo simphonioane, cutii muzicale cu cilindru, balet mecanic, păsări și păpușă mecanică, gramofon, patefon.  

Muzeul Ceasului "Nicolae Simache", instituție emblematică nu doar pentru orașul Ploiești, dar și pentru România, este nu numai un loc în care vedem și aflăm atâtea curiozități, noi, vizitatorii de rând, ci și un loc de pătrundere în istoria orologeriei, de studiu pentru specialiști, de admirație pentru iubitorii de frumos. Merită vizitat! Avea dreptate cel care a spus că dacă nu dispui de prea mult timp în Ploiești, dacă ar fi să alegi un singur muzeu din oraș pentru a-l vizita, acesta ar trebui să fie Muzeul Ceasului.

---

VIZUALIZĂRI: 114 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI