Muzeul câmpiei Boianului şi satul neolitic (II) - întoarcere în timp cu 6000 ani în urmă

TIPĂREȘTE

vezi impresii

După ce am terminat de vizitat cele două clădiri ale muzeului Câmpia Boianului- Traian Zorzoliu, ne-am îndreptat spre Arheoparcul în aer liber care cuprinde o casă ţărănească, o bisericuta, o troiţă, un bordei dar şi principala atracţie, şase locuinţe din satul neolitic. Pe baza descoperirilor arheologice din zonă a fost posibilă aducerea la lumină a unui tell din cultura Gumelniţa şi reconstituirea acestuia. În Europa sunt reconstituite doar câteva sate neolitice. România se poate lăuda cu o impresionantă istorie și cultură care dăinuie de mii de ani.

De la trei clădiri donate de Primăria Oraşului Drăgăneşti-Olt în anul 1981, muzeul a construit cu forţe proprii următoarele spaţii expoziţionale: o bisericuţă din lemn, o casă ţărănească din lemn cu o dependinţă şi o groapă de provizii, un bordei, o fierărie, un cuptor de ars oale, un salon de expoziţie al pompierilor din judeţul Olt şi un sat neolitic Gumelniţa cu 6 colibe. După dispariţia prof. Zorzoliu, activitatea de cercetare şi ghidaj a fost preluată de muzeografa de excepţie restaurator  Mihaela Lală.

Casa tărănească

Cea mai veche locuinţă ţărănească a fost descoperită pe tell-ul gumelnitean din lunca Oltului într-o zonă inundabilă  numită Magura lui Iancu. Asezarea a fost găsită de doi copii de la scoala din Drăgăneşti- Olt. S-au construit diguri de 3 m grosime si 1,3 m inaltime pentru a putea continua aici cercetarile arheologice la care a participat prof. Zorzoliu.  Datează de acum 4000 de ani (mileniul II î. Hr.) Era construită  din drugari de lemn (stâlpi) legaţi între ei cu nuiele, pământ şi paie. Îmbinările se făceau cu cuie de lemn. Drugarii au fost recuperaţi de la o şcoală veche din Drăgăneşti care funcţiona la începutul sec. trecut. Ulterior la case au apărut pereţii din lemn sau paiantă. Erau acoperite cu stuf şi paie. De regulă casele aveau două camere, una de mâncat-locuit, in care se găseau obiecte ceramice dar si măsutele si scaunele joase din lemn pe care se manca in străchini ceramice si cu linguri din lemn. A doua cameră era de dormit cu paturi înalte de pământ acoperite cu piei de animale. Campaniile arheologice au pus in evidenta modul de viata al populatiei  care, după uneltele găsite se ocupa cu agricultura, vânatul animalelor şi pescuit. Reconstituirea casei a fost făcută de doi locuitori din Drăgănești, după modelul celei mai vechi locuințe țărănești din sec XVIII, descoperite în zonă, astfel că obiectele din interorul casei nu sunt din epoca neolitică.

Bordeiul

Bordeiul este o locuinţă tipică de câmpie care a persistat în România de mii de ani până la jumătatea secolului trecut, ultimele trei bordeie fiind părăsite în 1950. Fiind săpat în pământ era călduros iarna şi răcoros vara. Cea mai veche locuinta bordei descoperita aici a apartinut populatiei neolitice Dudesti cu 7000 ani în urmă (mileniul V i. H).

Intrarea se făcea printr-un garlici (DEX: Intrare strâmtă într-un beci, într-o pivniță) coborând câteva trepte. În interior se aflau de obicei  două încăperi, una folosită pentru gătit și luat masa. Aici se găseau obiecte ceramice dar si măsute si scaunele joase din lemn pe care se manca in străchini ceramice si cu linguri din lemn. Toţi membrii familiei mâncau din aceeaşi strachină. Cealălaltă încăpere era pentru locuit și dormit (de la bunic la nepot dormeau transversal în acelaş pat). Obligatoriu era prezentă și lada de zestre, plină cu așternuturi și țesături păstrate din generaţie în generaţie. Pe pereti sunt agatate uneltele agricole: plugul de lemn, furcile, donita, grebla. Obiectele expuse sunt relativ noi din sec. XVIII. Bordeiul din Arheoparc a fost construit de angajaţii muzeului pe baza amintirilor localnicilor.

Bisericuta  

 Fără a avea legătură cu perioada neolitică în curtea Arheoparcului a fost construită o bisericuţă care poarta hramul Sf. Iosif cel nou de la Partos, care este patronul spiritual al pompierilor. Este si  o troita ridicată tot în memoria pompierilor din jud. Olt.   Bisericuţa a fost pictată de meşteri locali îndrumaţi de prof. Zorzoliu care era profesor de desen. Nu am mai avut timp să vizităm şi micuţul muzeu al pompierilor.

Satul neolitic

Satul neolitic, a fot reconstituit de prof. Zorzoliu pe baza  miilor de artefacte din a doua jumătate a mileniului V î. Hr, descoperite în urma celor şapte expediţii arheologice făcute în  arealul Drăgăneşti Olt. Excavaţiile au fost făcute în perioada 1982-1995 când, din lipsa finanţării săpăturile au fost sistate.  

Cea mai fructuoasă campanie arheologică a fost cea din 1993, când s-a descoperit o locuință, prevăzută cu gropi în care s-au identificat urmele unor pari din lemn care susțineau casa cu podeaua de lut. Era o locuință simplă, cu acoperiș în două ape, cu un inventar foarte bogat. S-a descoperit un fragment dintr-o rogojină care acoperea patul, cu o lungime de 6 metri și o lățime de 2 metri jumătate. Pe un asemenea pat dormeau familii întregi. În ­interiorul locuinței, într-un colț, s-a descoperit vatra, care avea ­rolul de a ilumina pe timp de noapte, a încălzi încăperea și de a servi pentru prepararea hranei. Populațiile neolitice știau să facă focul prin ciocnirea a două pietre sau prin frecarea unor bețe în vegetație uscată.  

Au fost construite şase colibe după modelul celor care au existat în civilizaţia Gumelniţa.

Intrarea în satul neolitic se face traversând o punte de lemn. Terenul este mărginit de un şanţ de apărare fortificat cu un val de pământ înalt de 1,30 m şi un gard de nuiele.  

 Cele şase colibe sunt de mărime naturală. Ele sunt reprezentative pentru diferitele indeletniciri pe care le aveau oamenii in neolitic: o coliba de pescar, una de agricultor, una de olar, alta de fierar. Casele erau construite din trestie împletită și pari bătuți în pământ, iar printre împletituri se punea pământ. Colibele erau dese, ulițele satului nu erau mai mari de doi metri, uneori colibele fiind lipite una de cealaltă. Construcțiile erau joase, pentru că înălțimea oamenilor nu depășea pe atunci 1,50-1,60 m. Casele erau căptușite la interior. Toate casele aveau pereţii exterior pictaţi, în culori naturale variate: ocru, negru, culorile pământului, care difereau de la o zonă la alta. Foarte mult folosită era spirala, apoi liniile în zig-zag, motivele astrale, luna, soarele.  Pe uliţă este prezentat şi un mormânt neolitic în care oamenii erau îngropaţi în poziţia unui fetus. Între case se ridica o locuință-lacustră, unde se păstrau proviziile, căci așezările erau ridicate în văi des inundate.

„Acest sat neolitic reprezintă, în fapt, o uliţă din satul original. Astfel apăreau în perioada neolitică aşezările: cu un grup mic de locuinţe, trei-cinci bordeie, amenajate în zone inundabile, pe nişte mici insule, care se transformau în sate. Ca să reuşim să redăm atmosfera de atunci, ne-am pregătit foarte mult. «Arheo-parcul» s-a făcut cu munca angajaţilor Muzeului Câmpiei Boianului, zi de zi, timp de aproape un an“(Traian Zorzoliu)  

Satul neolitic a fost inaugurat în 2010

Muzeul Câmpiei Boianului este vizitat de mulţi turişti străini dar din păcate destul de puţin promovat în România. Cred că acest sat neolitic, printre puţinele reconstituite în Europa ar trebui  mai mult  vizitat de noi, el fiind dovada continuităţii vieţii pe aceste meleaguri timp de 6000 de ani.

 WEB, te rog înserează: https://www.youtube.com/watch?v=E1KuzG4UbBs  

.

---

VIZUALIZĂRI: 337 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI