Muzeul ”Arta Lemnului” - am fost acolo și ne-a plăcut!

TIPĂREȘTE

În acest articol voi prezenta un obiectiv pe care l-am vizitat la începutul acestei veri, atunci când am ajuns din nou după mulți ani la Câmpulung Moldovenesc. Este vorba despre Muzeul ”Arta Lemnului”, un obiectiv despre care am aflat de pe AFA tot căutând informații despre ce se poate vizita în câteva ore petrecute la Câmpulung Moldovenesc.

Am localizat acest muzeu destul de ușor, întrucât obiectivul se află în zona centrală a orașului, cu acces din strada principală care traversează în lung localitatea (drumul european 58, care în oraș se numește Calea Transilvaniei). Adresa exactă a muzeului este Calea Transilvaniei, nr. 10 (în vecinătatea Catedralei Adormirea Maicii Domnului din acest oraș, colț cu strada Ion Ștefureac).

Noi am observat muzeul la timp pentru a intra pe strada Ion Ștefureac, unde am găsit un spațiu liber pentru a parca mașina pe marginea străzii, la aproximativ 100 de metri distanță de muzeu. Înarmați cu bună dispoziție și cu aparatul fotografic în buzunar, ne-am îndreptat către intrarea principală de pe strada Transilvaniei. Clădirea masivă cu parter și etaj care găzduiește această colecție muzeală a fost construită în anul 1904 și este considerată monument de arhitectură; în trecut, în această clădire au funcționat atât Primăria, cât și Prefectura județului.

În ceea ce privește istoricul obiectivului, ”acest muzeu a fost inaugurat la 1 iunie 1936, avându-l director pe Constantin Brăescu, profesor la Școala de Arte și Meserii. Înființat ca Muzeu de Etnografie și Științele Naturii, muzeul a funcționat inițial în trei săli de clasă, iar în anul 1967 exponatele au fost aduse în clădirea ce le găzduiește și în prezent. Începând cu anul 1970, muzeul s-a reprofilat către civilizația lemnului, devenind astfel Muzeul ”Arta Lemnului. ” (am preluat informațiile de pe acest site, unde puteți lectura și alte detalii despre obiectiv)

La intrarea în muzeu era afișat programul de vizitare: de luni până vineri între orele 09.00 – 17.00; sâmbătă și duminică între orele 09.00 – 16.00. Am pășit în holul de la intrare și am trecut printre mai multe statuete sculptate în lemn care înfățișau oameni sau animale. O doamnă muzeograf care trebăluia de zor într-o încăpere alăturată ne-a ieșit în întâmpinare și ne-a oferit câteva informații cu caracter general despre colecția muzeală; ne-a precizat că exponatele sunt în mare parte realizate din lemn de brad, de molid și de foioase. Majoritatea obiectelor pe care urma să le admirăm au fost realizate în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, însă în muzeu aveam să întâlnim și obiecte mai vechi. Exponatele sunt aranjate în diferite încăperi în funcție de domeniul unde erau utilizate (unele dintre ele încă mai sunt folosite în gospodăriile țăranilor), iar cea mai mare parte a expoziției se află la etaj. După ce am plătit tarifele de vizitare (noi am dat 10 lei în total - câte 4 lei pentru adult și 2 lei pentru copil; nu există taxe foto sau video separate), am urcat pe scară pentru a admira exponatele de la etaj (în conformitate cu sfatul muzeografei).

Am ajus în dreptul unei secțiuni realizate în lemn de molid, o bucată impresionantă de lemn având în vedere și vârsta arborelui care a fost secționat – 670 de ani (conform unei explicații afișate lângă exponat).

Prima parte a expoziției de la etaj cuprinde numeroase obiecte reunite sub denumirea de ”Unelte și esențe”. Sunt expuse acolo topoare mai mari sau mai mici, rindele, fierăstraie, unelte pentru șlefuit lemnul și pentru decorarea lui sau scule pentru lucrat draniță (acei solzișori din care se realizează încă multe acoperișuri pe melagurile bucovinene).

Am trecut către o altă încăpere unde exponatele fac parte din categoria ”Cules, pescuit, vânătoare și albinărit”. Am admirat coșulețe împletite în care se strâng fructele, un hreabăn pentru afine (obiect asemănător cu un jgheab mic și prevăzut la un capăt cu niște dinți de lemn care au rolul de a scutura fructele), câteva măciuci folosite la vânătoare sau chiar un buzdugan din secolul al XVI-lea. Tot în această secțiune am văzut două teascuri folosite la zdrobitul strugurilor și obținerea mustului, dar și mai multe instrumente utilizate la pescuit (leasă, ostia pentru prins păstrăvi, o vârșă). În lateral se aflau o centrifugă pentru scos mierea și câteva vase în care acest gustos produs apicol era pus la păstrare.

Secțiunea ”Păstorit” ni s-a părut a fi cea mai bogată a muzeului raportându-ne la multitudinea obiectelor expuse, lucruri ce amintesc de ocupația principală a locuitorilor din zona Câmpulung. Linguroaiele mari și mici, donițele pentru muls vacile, cofițele, strecurătoarele, berghedeul pentru caș, vasele pentru cheag, fundurile pentru mămăligă, bâtele ciobănești, untarele, cântarele utilizate de către păstori, putineiele pentru conservarea brânzei sau fedeleșele pentru transportul produselor stânii sunt doar câteva dintre exponatele pe care le-am putut admira.

Următoarea secțiune vizitată a fost ”Agricultura”. Acolo erau expuse pluguri de lemn folosite la arat, furcoaie pentru strânsul fânului, tocuri pentru coase, dar și un zdrobitor de semințe sau două oloinițe (una mare și cealaltă mai mică – oloinița este o presă primitivă folosită pentru obținerea uleiului din semințe de plante oleaginoase).

”Transportul vara - iarna” este o altă secțiune interesantă din acest muzeu al lemnului. Am văzut roți de car, unele fiind realizate în urmă cu mai bine de 500 de ani, un car mic din secolul al XVII-lea, felinare care se atașau la căruțe pe timp de noapte, sănii, scări de șa sau șei realizate din lemn. Însă cel mai mult ne-a plăcut un car masiv folosit în urmă cu aproximativ 400 de ani pentru transportul vinului. Plăcuța informativă de lângă acest exponat ne-a arătat că respectivul car este unic în Europa.

Am avansat apoi către secțiunea ”Uz casnic” unde am văzut tot felul de vase realizate din lemn pe care o gospodină le folosea în bucătărie. De la sărărițe la pipernițe, de la scafe pentru mujdei până la vase pentru cozonac, de la linguri până la platouri de lemn, toate acestea sunt expuse în câteva vitrine ce compun secțiunea dedicată gospodinelor.

Următorul spațiu vizitat a fost cel pentru ”Instrumente muzicale” unde sunt expuse viori aflate în diferite stadii de lucru, buciume, un corn de vânătoare, un țambar, o țiteră, dar și un bici sau două capre folosite cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

Tot în cadrul expoziției de la etaj mai pot fi admirate diferite obiecte utilizate în prelucrarea lânii (război, vârtelniță, furci, fuse, mașini de tors, meliță, sucale, piepteni și raghile), dar și exponate care amintesc de folosirea apei în gospodărie (moara de apă cu sistemele sale de transmisie, o plasă pentru pescuit sau o barcă monoxilă din secolul al XVIII-lea).

Am vizitat expoziția de la etaj în aproximativ 45 de minute și am coborât apoi la parter, unde sunt așezate în câteva încăperi alte exponate realizate din lemn. Primele obiecte de la parter evidențiază ”Elemente tradiționale de arhitectură”. Mobilierul țărănesc este pus în valoare prin prezentarea unor lăzi de zestre, a unor capace de lăzi meșteșugit sculptate, a unor paturi țărănești sau a câtorva blidare (dulapuri pentru depozitarea farfuriilor). Există și o secțiune cu piese lucrate în cadrul Școlii de Arte și Meserii din Câmpulung în perioada 1895 – 1949; am admirat cuiere, jilțuri, steme realizate în lemn, busturile unor figuri regale, dar și alte piese de artă modernă lucrate în lemn de artiști plastici contemporani (de exemplu: sculptura ”Solidaritate” de Al. Gheorghiță; sculptura ”Maternitate” de Gertler Jana; sculptura ”Fata cu carte” de E. Avramescu; sculptura ”Cor” de D. Filipescu ori sculptura ”Doina” de Ion Maftei). În ultima cameră de la parter sunt expuse câteva icoane.

Am ieșit prin spate în curtea muzeului. Acolo sunt amplasate câteva locuințe tradiționale, o fântână cu roată de lemn acoperită cu solzișori de draniță, un șopron care adăpostește diferite unelte, dar și o bisericuță în care nu am putut intra (ușa era închisă). Am vizitat în schimb două dintre locuințe, unde am găsit camere amenajate tradițional, cu ștergare, preșuri, sobe din pământ, lăzi de zestre, putineie, cofe, blide și linguri așezate în dulapuri de lemn.

Încet-încet, vizita noastră la Muzeul ”Arta Lemnului” s-a apropiat de final. Am ieșit din curtea muzeului prin spate, trecând pe sub o poartă maramureșeană care ne-a condus pașii în strada Ion Ștefureac, adică aproape de locul unde parcasem mașina.

În imediata vecinătate a acestui muzeu există alte două obiective interesante: catedrala ortodoxă Adormirea Maicii Domnului și Biserica romano-catolică (construită în anul 1815, aflată peste drum de Muzeul ”Arta Lemnului”).

După ce am plecat de la muzeu noi ne-am mai plimbat puțin prin zona centrală a acestui frumos oraș și după aceea am observat un indicator care avea să ne conducă spre un obiectiv despre care atunci am aflat – este vorba despre Muzeul Etnografic ”Ioan Grămadă”, pe care am decis imediat să îl vizităm (vezi impresii).

În încheiere, vă recomand să vizitați muzeele din Câmpulung Moldovenesc, acest frumos oraș de pe meleagurile bucovinene!

Călătorii plăcute tuturor!

---

VIZUALIZĂRI: 3705 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI